„Copil prebac de azi…şi mîine”

dsc02746Dacă privesc lumea cu un ochi o văd de o mărime anumită, de o privesc cu doi – o văd de două ori mai mare.
– Şi ce-ar fi dacă aş avea ochi vre-o şaisprezece, pe cît de gigantică ar fi fost? Dar dacă fiecare percepe sunetul în felul său…? Cam ce ne-ar păsa nouă toate astea?
Spunînd noi, mă am în vedere pe mine şi pe cei elevi-prebaci (elev care încă nu a susţinut bacalaureatul, dar este pe cale de al susţine)care de-o măsură cu mi-ne abia cu greu şi-au pus primul pumn de nisip la temelia vieţii. Deci, ce ne pasă nouă de ceea cum ne văd sau ne aud alţii? Principalul pentru noi elevii-liceişti este de a fi vazut şi auzit pe măsură de zece. Şi nu contează cu ce ochi sau cu cîte urechi ne vede şi ne ascultă profesorul.
Marele meu scop nu e de-a întoarce cu susul în jos sistemul „curriculum vitae”, ci de a ajuta din puţinul cunoscut de mine pe cei ce nu-l cunosc, să-i ajut pe cei care de-o potrivă cu mine în afara liceului mai au chestii care după importanţa lor vitală nu se subordonează învăţăturii: întîlniri, discoteci, TV, computatoare, plus cea mai importantă chestie – lenea, de carte, evident.
Ia gîndeţte-te, cititorule (să-i zic în manieră druţiană), oare de cîte ori avînd un pic de timp liber ai dormit sau pur şi simplu ai meditat, privind la musca de pe perete, cum-de că ea poate sta pe plan vertical, pe cînd noi alunecăm. Şi cu meditaţia unui filosof ai ajuns la cele trei legi gravitaţionale ale lui Newton despre atracţia universală, pe cînd tot acest timp puteai răsfoi o carte, ca de exemplu: „biologia insectelor şi a tuturor nevertebratelor”.
Nu, tu nu crede că asta este un reproş de-al meu, musca este o experienţă proprie, cerce-tată de însumi eu, filosoful, dar asta a fost demult, în copilărie.
Ceea ce ţine de adolescenţă atunci este noul meu sistem de învăţămînt care l-am desco-perit totodată cu descoperirea altei ocupaţii bune – persoana de sex opus. Ea la rîndul ei cere cunoştinţă şi maximă atenţie. A o face pe lovelasul o poate marea majoritate a sexului puternic, pe cînd cu cunoştinţele este mai slut.
Sistemul meu include un şir de etape, una mai dogmatică ca alta, toate controlate şi ve-rificate de-a lungul anilor.
Aceste etape sunt: Răsfoirea şi Răspunsul. Te aşteptai la mai mult, nu-i aşa?
şi deci, să purcedem.

Capitolul I
Răsfoirea.
„Repetiţia este mama învăţăturii”.

Privind televizorul, sau mai bine zis blocul publicitar, într-o seară de Duminică, deodată îţi sustrage atenţia un sunet mult prea cunoscut pentru tine, adică telefonul. După ce a sunat vre-o treizeci de secunde (din cauza că nu-ţi puteai rupe privirea de la ecran) ridici recepto-rul. Mai trecuse încă vre-o treizeci de secunde de înjurări şi chestionări, cînd auzi-se că prietenii te invită la bere şi…Bingo! Ghemul de arici, ai juca cu el un meci, dar te înghimpi.
– Nu băieţi nu pot, învăţ acum, mîine trebuie să răspund numaidecît, de fapt nici bani nu prea am…- răspunse tu, oarecum nehotărît.
– Hai lasă, ştim noi cum înveţi că sîntem într-o clasă sau cum? Pur şi simplu este o ocazie şi băietu pune…a vrut să te vadă şi pe tine cu noi, da tu…
Deci, după multe rugăminte îţi iai inima-n dinţi pentru a spune un cert – da; dar nu pe mult că mîine e zi de Luni, zi grea.
-O!, băiet de-al nostru!
Uite de ţi s-a întîmplat un astfel de caz, eu îţi sunt prieten. Că moldoveni fiind… dacă este bere-gratis n-o poţi lăsa pentru atunci cînd preţul ei va creşte. Cum să răspunzi mîine te lămuresc eu. Şi deşi voi lua ca exemplu obiectul istoria (în mare parte), aceste „dogme” le poţi aplica (cu mici modificări) la toate obiectele profilului umanist. Patru paşi sînt caracteristici capitolului „Răsfoirea”.

Pasul I,sau începutul începuturilor.
Priveşti cartea pe deasupra, coperta îţi va descopri obiectul de la „A” şi spre sîrşite. Istorii sunt două: universală şi română, geografii: a Moldovei sau a oricărei alte ţări din lu-me, limbi – rusă, română, engleză, etc.

Pasul II
Deschizi cartea la prima sau ultima pagină, nu contează, principalul este să găseşti foaia de cuprins. Şi aici moment important! Priveşte dea lungul temelor. Vei vedea cel puţin ce perioadă a istoriei studiezi anul acesta sau de exemplu: geografia studiată este fizică sau „chimică”.

Pasul III
Ţi-ai găsit tema, dar cînd vei citi atîtea pagini, te grăbeşti. Nici nu e nevoie. Caută dese-ne, planuri, scheme…
Schema bătăliei de la Lipnic (ai pentru mîine această bătălie).
Lupta de la Lipnic, o istorie demult uitată, un ideal plan strategic a lui Ştefan.
– De ce ideal?- păi pentru că chiar după 500 de ani în acest sat locuiesc eu, dar m-am abătut.
Printre miile de săgeţi de atac vezi într-un colţ legenda: săgeţi albe atacul moldovenilor şi săgeţi negre atacul duşmanilor, puţin mai jos data; 20 august 1469 (reţine data!).
Marele tău noroc este că fiind copil tata te-a învăţat jocul de şah!
– Mergi cu Catalan, calul lui Ştefan cel Mare, şi nu vei greşi.

Pasul IV
Ţine minte cuvintele evidenţiate din temă şi pe cele din ghilimele.
Aceşti patru paşi sunt suficienţi pentru a te ridica din bancă şi a răspunde cît de cît.
– Acum puneţi cărţile în ghiozdan şi poţi pleca, dar vezi de nu te-ntorce prea tîrziu.

Capitolul II
Răspunsul.
„Cît de himerică ar fi nota, cerşeşte-o”.


– Ştiu că începi acest capitol un pic iritat. Demnitatea ta de elev-liceist nu-ţi permite de a cerşi, dar o să te calmez, nici nu e nevoie. În cazul dat „a cerşi” înseamnă „a cîştiga”, „a dobîndi”. Şi te previn, nu ocupa memoria profesorului cu informaţii de tip: cît îţi este de greu să reuşeşti cu temele pe acasă, din cauza că părinţii ţi-s duşi undeva în „Europa” şi tu eşti unicul om responsabil de fratele mai mic. Compătimirea nu mai funcţionează, fii sigur, problemele lui sînt mult mai mari.
Un bun procedeu de a dobîndi o bună notă este umorul sau adevărul satirizat. Unui pro-fesor îi va fi mult mai captivant să asculte cum după seara de ieri te cam doare capul sau cum nenorociţii de prieteni nu ţi-au dat voie să priveşti pînă la sfîrşit telenovela. Ascul-tîndu-te, el va mai uita din grijile lui. Va deveni mai bine-dispus şi probabilitatea unei note bune va creşte.
Atenţie! Nu toţi profii cad în această plasă. Dar ne-am abătut de la titlu. „Cu privirile unei potenţiale soacre te privea de-a josul în sus o profă. Tu, un potenţial ginere, intituind un eventual atac de „noduri în papură” eşti oarecum speriat” – o tipică formulă răspîndită în orice clasă a oricărei şcoli.
Cum să te aperi de batalionul profesoral încerc să te lămuresc chiar acum.

Pasul I
Nu spune nicicînd că nu ai învaţat. Ba chiar ia-o tu pe dinainte ridicînd mîina pentru a răspunde. Profesorul poate menţiona faptul că vrei să fii interogat şi va ridica la răspuns pe altcineva, ce nu a binevoit singur. Dar vezi acest lucru nu merge chiar tot timpul, depinde de noroc. Dar azi soarta ţi-a jucat fiesta.

Pasul II
Fiind deja în faţa clasei străduieşte-te de a folosi cît mai des maxime, aforisme, glume sau chiar bancuri, dar ţine cont: „gluma este glumă pînă atunci cînd ea nu ofensează pe ni-meni”. Dacă zici o vorbă cu tîlc referitor la temă, nu o spune din numele tău, fiindcă nu se ştie dacă „atacantul” nu-ţi va face un contraatac necăzînd de acord cu spusele tale.
Formula generală de folosire a cuvintelor cu tîlc este: „Cineva spunea…” Acel cineva poţi fi chiar tu însă sub pseudonimul „cineva”. Sau poţi atribui aceste cuvinte oricui doreşti. De exemplu: „Immanuel Kant spunea că viaţa este o istorie a fiecărui om în parte, şi numai Dumnezeu are în sine istoria întregii omeniri”.
Puţin probabil că proful să fie cunoscut cu creaţia kantină, dar el poate recunoaşte vor-bele călugărului Ruben din nuvela „Sărmanul Dionis” (cei drept puţin parafrazate). Şi dacă apar unele îndoieli lămureşti că Eminescu s-a alimentat mult din filosofia germană.
Acest procedeu nu va aduce mare aport la notă, dar abătîndu-te de la temă, vei întinde timpul, astfel spunînd mai puţin despre tema însăşi.
Atenţie, nu fă abuz, cînd vezi profesorul revine la temă, imediat revii şi tu. Poate că vei mai avea încă ocazia de a glumi pe seama tătarilor în cadrul istoriei române.

Pasul III
Răspunde tema aşa cum o cunoşti, pune în practică răsfoirea de aseară.
Cînd am spus „mergi cu calul lui Ştefan cel Mare” ţi-am spus într-un mod mai ascuns să dai frîu liber fanteziei.
– Pe data de 20 august 1469 sau 1470 (nu se cunoaşte cu precisie) Ştefan al III-lea, împărat al Moldovei a dat bătălia de la Lipnic din care a ieşit învingător – aceasta este ideea principală, dar la drept vorbind, doar asta şi cunoşti. Ai spus strict-istoricul, şi nu te opreşti.

Pasul IV
Acum începi a intercala scurtul strict-istoric cu…cu frîul liber, evident. Expune-ţi gîndurile aşa cum ai de cuviinţă.
– Ţine cont de consecutivitate, nu sări de la un gînd la altul, acest fapt irită. Intercalînd poţi descrie peisajul în care s-a petrecut acţiunea:
„ –Trecuse deja trei săptămîni de cînd tătarii trecură Nistrul.
Ştefan văzînd svoară în ţară a zis:
– Duşmanul mişună, strîngeţi armata! În ziua a IV după ce se auzi noutatea, Măria-sa străbătînd codrii Orheiului şi cîmpiile Bălţului se afla în pădurea din preajma Lipnicului.
O mai frumoasă pădure nu se văzu. Pretutindeni era simţită aroma teiului în floare”.
– Eu ţi-am dat doar unele repere, unele chei de povestire, tu însă, torni apă peste fiecare cuvînt scris, povesteşti un ideal plan strategic în opinia ta, plus la încheiere încă o maximă.
Ştiu că ţi-am trezit îndoieli în veridicitatea istoriei, precum şi profesorului la fel cînd te-a auzit. Dar fii ferm convins că aceşti 500 de ani ce au trecut de la desfăşurarea evenimen-tului au schimbat total flora din preajma satului, plus asta martori doar vre-o doi stejari.
La întrebările de unde ai luat această „legendă” răspunzi: „aşa se spune prin bătrîni” sau „aşa am citit într-o carte pe care am găsit-o în cerdacul buneilor”.
– Şi iarăşi te atenţionez – nu intra în azart spunînd la urmă prostii de tip: „ – Ştefan vă-zînd tătarii la pămînt a strigat: Vene! Vidi! Vici!” Greşeala aceasta îţi va da pe spate toate străduinţele de pînă acum.
– Gata?! – a întrebat proful.
– Ei, mai pot spune cîte ceva, dar esenţialul l-am spus.
– Nu, nu trebuie. Treci la loc.
Dar aici atenţie, este o încercare. Mai stai puţin în faţa clasei, nu sări chiar de-odată, mergi încet şi nu striga „yes” pînă nu vezi urmă de pix în catalog, dar şi după ce-o vezi nu te purta urît – vei mai avea de răspuns. Ajuns la loc poţi întreba care va fi următoarea temă.
Gata, ţi-ai cerşit nota şi după cum vezi nici o ruşine. Şi totuşi nu practica aceste capitole zilnic, ci doar în cazuri extreme, cînd eşti foarte ocupat.

În loc de postfaţă:
„Îndemn ne-ai dat, şi sfaturi, şi poruncă
Să fim mereu cu fruntea-n viitor
Şi ne-ai aprins în inimi dor de muncă:
Ne-ai dat imbold de gînd cutezător…”
Petru Zadnipru

Acum la sfîrşit mă-ntreb: oare cîţi cititori mi-au aruncat „manuscrisul” citind din el doar două rînduri, oare cîţi sunt cei ce citindu-l au rîs în hohote, şi cel mai straşnic lucru – oare cîtor am ajutat?
Una din profesoarele mele spunea că cei deştepţi învaţă pe greşelile altora, iar cei proşti pe-a lor proprii.
Şi deşi pe atunci eram prost, vă îndemn; – Fiţi deştepţi, nu-mi repetaţi greşelile. Eu nu sînt medic şi nu vreau să vă vindec cu ieşiri din situaţii, ci să vă previn de-o eventuală in-fecţie.
Mizaţi pe sloganul lui Lenin şi nu pe-a lui Bacovia („Liceul – Cimitirul tinereţii mele”).
şi dacă măcar unul a zis:
„Am pierdut un car de timp citindu-l şi tot în zadar” – atunci sînt deja fericit.

„Copil prebac de azi…şi mîine”
11-20 decembrie 2006
Varianta finală 1 ocombrie 2007
Pulber Maxim

Anunțuri

Etichete:

3 răspunsuri to “„Copil prebac de azi…şi mîine””

  1. Ksiu Says:

    Max, cel mai esential e ca omul sa aiba cap pe umeri… Nu are importanta daca invata in liceu, universitate sau daca este angajat undeva, ca sa iesi din incurcatura exista o singura formula – creier! Iar toti noi stim ca creierul mai cere si hrana 😉

    Apreciază

  2. irka)) Says:

    ahahahaaaa) nice! un pic cam exagerat, dar tactica e bine-descrisa)
    cred ca sunt putsini din cei ce nu s’au regasit in randurile astea))
    😉

    Apreciază

  3. Eliade, eu și lumea (partea II) « Pulbermax's Blog Says:

    […] vacanţei de iarnă, le-am înmînat o copie a manuscrisului întins pe cinci pagini intitulat „Copil prebac de azi… şi mîine” (ce poate fi citit cu un click pe denumire). Și aici, la fel ca acolo, trebuie să punctez că […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: