Cioran moare…

Astăzi e Duminică, ziua creată în special pentru odihnă, zi în care este permisă şi chiar motivată tolăneala. Dumnezeu creînd 6 zile la rînd porci, măgari şi alte orătănii ce să locuiască pe terra, se aşezase la umbra unui copac ca să-şi mai odihnească oasele… şi deatunci aşa şi se trage – Duminica zi de odihnă. Deaceea, trezit dimineaţa nu prea mă complicasem cu planuri, adică planuri avusem multe, dar le-am arhivat pentru o oarecare altă zi din cele şase rămase – fiindcă e Duminică. Am băut un ceai, şi pus-am mîina pe „Cioranul meu” (Demiurgul cel rău), ce-l lecturez de vreo două-trei zile.
Şi iată-mă-n „lume ciorană”, lume lipsită de simţiri, mirosuri, plăceri… O lume în care doar piatra are valoare, unde carnea este nimic, căci carnea este lăcaşul de depozitare a temerilor. „… carnea nu e nici stranie, nici tenebroasă; e perisabilă pînă la indecenţă, pînă la nebunie, e numai lăcaş de boli, ci ea e însăşi boală, neant incurabil, ficţiune degenerată în calamitate” (Emil Cioran, „Demiurgul cel rău”, Paleontologie, pagina 52, editura Humanitas, Bucureşti 1996).
O lume a oaselor, un „Jurastic Park” privit în milenii. Cioran e entuziasmat de măreţia oaselor mineralizate, se simte bine în muzeul Paleontologic, pentru că, probabil, se consideră atotputernicul între neputincioşi. E chiar cel mai şmecher tip din tot muzeul, fiindcă poate gîndi despre josnicia reptilelor şi maimuţăreala maimuţelor, dar fiind tolănit în pat, în căminul meu studenţesc, liber de indicaţiile părinteşti – mi-e prea în cot de spaima cărnii ce-o am ataşată scheletului, mă pot relaxa – tolănind-o – pînă la o nouă frică…, o nouă deplasare spre necunoscut…, o nouă zi pe post studenţesc.
Cioran e mort, iar dacă el e mort – atunci se permite totul.
Trăiască era hard disc-urilor, şi flash-urilor de 16 Gb. Trăiască cei cu USB-ul înşurubat după ureche şi sim-card-ul încraniat.
P.S.: Iartă-mă Ciorane!

Anunțuri

Etichete:

3 răspunsuri to “Cioran moare…”

  1. pulbermax Says:

    Ca un apropou, azi e ziua tineretului studios la ruşi. Să le fie de bine.

    Apreciază

  2. Adrian Says:

    O nuvela simpatica despre tanarul mic dar promitator…care cheama greii natiunii la duel..desi astia din urma sunt dusi demult…Simpatic….

    Apreciază

  3. Ksiu Says:

    Si pina la urma generatia „USB” si al vietii „electronice” va avea de suferit… poate chiar mai mult decit credem. Ei nu sunt pregatiti, sunt mai lenesi, mai pierduti in timp, in sine, iar „durerea carnii”, de aceea e si durere ca sa vina cindva, indiferent daca crezi in mareta oaselor mineralizate sau nu. Bune idei.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: