Daţi-mi fasolele…

Motto:
„Omul se deosebeşte de animale prin faptul că lui îi trebuiesc multe lucruri de care nu are nevoie”

Ţin minte, eram în clasa a douăsprezecea cînd venisem în Chişinău la nişte foşti colegi de şcoală, care îşi făceau studiile la USM, în baza atestatului de unsprezece clase. Se făcea a fi mijloc de noiembrie şi era deja destul de frig, dar dorul de a face cunoştinţă cu adevărata viaţă de student era prea mare, astfel că n-am putut să stau închis în căminul studenţesc din strada Florilor (Rîşcani). Aşa m-am văzut la o primă oră studenţească, ce-i drept mai mult nici nu rezistasem. După aceasta, ca să simt adevăratul gust „studenţesc” am ajuns şi la cantina USM, din strada Puşkin. Ştiu că gustasem un borş, cu nu mai ştiu ce, nişte fasole prăjite la felul doi, şi vreo două plăcinţele cu ceai. De atunci cunosc şi păstrez în memorie noţiunea de „viaţă studenţească”.

Doi ani s-au scurs deja din acel noiembrie, în care fusesem pentru prima dată pe post de homo studiorum. Acum sunt şi eu student. Zilnic bat pragurile blocului central, vin la facultate, încerc să fac cîtuşi de puţin atît pentru mine, cît şi pentru alţii de seama mea. Din proprie iniţiativă am ajuns să fiu redactor-şef la ziarul FJŞC – „Coridor”, iar din iniţiativa voastră – şi reprezentant al Senatului Studenţesc al USM, din partea facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării. Şi s-ar părea că gust din plin scurta viaţă studenţească, dar nu e aşa, fiindcă nu pot mînca din acele „fasole studenţeşti”… fiindcă nu mai e acea cantină din strada Puşkin.

La data de 25 decembrie 2008 la Universitatea de Stat din Moldova a fost ales un nou rector. La această funcţie au candidat trei persoane, iar în urma unei alegeri secrete, cu majoritatea voturilor a cîştigat domnul Ghiorghe Ciocanu, care la acel moment îndeplinea funcţia de rector interimar.

Fiind pe post de reprezentant al Senatului Studenţesc, am fost prezent şi chiar am avut drept de vot la acea alegere. Atunci şi mi-a venit ideea să-l întreb pe domnul rector, chiar interimar fiind: unde mi-s fasolele?
Întrebarea mea a avut o bază dublă, pentru că l-am întrebat: atît de ce, fiind rector interimar, nu a îndeplinit obiectivele din platforma expusă pentru candidatura de rector, cît şi de ce trebuie să-l cred că o să facă asta în viitor. Totul am încercat să argumentez, deşi îmi tremura mult vocea, prin faptul că avînd un prag cu intrare directă la etajul doi, sunt nevoit să înghit zilnic norii de fum din intrarea de la etajul întîi, şi ne folosim de acea uşa nouă o singură dată în an – cînd vine Vladimir Voronin în vizită. Am mai întrebat şi de ce nu funcţionează sus-numita cantină, deşi s-a scrurs deja un semestru întreg, cantina fiind închisă la reparaţie încă la începutul verii.

Mi s-a răspuns, foarte diplomat, că adică uşa într-adevăr e bună, dar la etajul doi, interiorul înstărit nu corespunde stilului noului prag  şi a celei intrări. Se necesită o reparaţie capitală şi pe hol, după care va fi deschisă şi acea intrare. Iar cît ţine de cantină, e şi mai simplu – „ea e gata şi din semestrul doi va fi dată în exploatare pentru toţi studenţii. Iar la data de 29 ianuarie, la ora 14:00 se face deschiderea oficială, cu participarea corpului profesoral USM, membrilor senatului şi al sindicatelor”.

Sincer să fiu, nu puteam să scap un prînz copios, astfel că la data de 29, la ora numită am mers la cantină. Din cauza unui troleu defect mă văzusem pe pragul cantinei cu vreo 5 minute după ora 14:00, dar întîrziasem – paradoxal – mai mult de două ore, fiindcă din varii motive ora deschiderii oficiale a cantinei USM, situată pe strada Puşkin, se schimbase pentru ora 12:00, iar pe mine, cred că, uitase să mă anunţe. În fine, cînd am intrat am dat peste vreo patru doamne ce strîngeau resturile rămase, tot ele m-au anunţat de schimbarea neaşteptată a „orei de prînz”.

Sîntem deja în a doua săptămînă a noului semestru, iar de deschiderea cantinei pentru toţi doritorii nici pomină. Pe uşă alipită doar o fiţuică „cantina se află în reparaţie”, iar pe prag doar urme pînă la uşă şi înapoi.

Aici şi ajung la motto-ul articolului: de ce ne mai trebuie prag modern – dacă nu putem păşi pe el? De ce ne mai trebuie cantină studenţească – dacă nu mîncăm din ea? Şi de ce ne mai trebuie rector – dacă nu îşi îndeplineşte cel puţin cuvîntul, dacă nu misiunea?

Unde mi-s fasolele??? Îmi pare rău, dar nu te mai cred domnule rector…

Etichete: cantină, Chişinău, rector, USM, Voronin