Vine, vine primăvara…

Azi priveam ştirile la unul din posturile tv online de la noi din Moldova, şi dau peste un material, efectuat intuiesc eu, într-o grădiniţă de copii… Simpatic. Chiar m-am amuzat, foarte haioşi. Erau întrebaţi despre primăvară şi de ce le place, despre baba Odochia şi alte întrebări…

Cineva spunea că personal văzuse într-un parc casa babei Hîrca, altul că nu crede  în baba Odochia, dar că trebuie să vină la ei matineu, o copiliţă că a văzut mai înainte la un matineu baba, care era adevărată. Unul mai impulsiv ştie despre primăvară doar un singur lucru: că atunci (primăvara) este ziua lui, şi e leu după horoscop. Reporterul îl corectează – eşti berbec! Răspuns extraordinar – nu, sînt cal. Pe cineva întreabă cum vine primăvara? Răspuns: vine foarte invizibil. După asta lămureşte că primăvara se trezesc toate florile, urşii, aricii şi bursucii…

Am rîs mult, profund, pe alocuri isteric, dar filmuleţul a luat sfîrşit…

Aici şi a început viaţa, mi-am adus aminte de anii în care eram şi eu mic, ştiam puţine, dar eram deştept – pentru că nimeni nu avea nevoie de la mine de mai multe… Acum ştiu relativ multe, dar nu pe măsura cerinţelor.

M-am săturat să tot fac mutră de filosof, pe cînd în interior, pe zi ce trece, realizez că-s tot mai prost, iar ea, prostia, nu are limite în extensiune. E gaura neagră, ce-mi papă cenuşa… Îi zic stai, dar nu mă ascultă!

Am fete.., mai multe fete, cu care sînt în relaţii de amicitate, iar cu care mai mult… Am obligaţiuni pentru fiecare-n parte, dar lor nu le-ajunge, vor mai mult… Dar ce să-i fac dacă ele sînt multe, iar eu sînt doar unu… Şi-aşa mi-am complicat viaţa pînă la limită… Sînt actor, regizor, scenarist, modeator, dar şi strateg… cîte nu fac, numai ca să pot ieşi dintr-o odaie, anume atunci cînd e linişte-n coridor ca să exclud  posibilitatea de-a fi văzut, iar de mă vede – să zic că… vin de la viceu, plus să mă apăr de spionii ce mă vînează…  Cu fiecare să fii unic şi inedit, să nu te repeţi şi să nu încurci ideile, de tip ţii minte îţi spuneam despre… sorry, asta nu ţie, aveam un prieten… Cu fiecare diferit şi – paradoxal – natural în fiecare caz. 

Şi era bună, sistema ce-o creasem timp de ciţiva ani buni. A mers pînă acum, merge şi azi, dar mă atacă. Sînt luat prin surprindere de chiar strategia şi dorinţa mea de mai mult… Ca de-un exemplu ieri, vorbeam pe mess cu cinci persoane: cu „şefa” lămuream chestiile, cu fosta – posibilele update-uri, cu o domniţă simpatică, care-am văzut-o doar în avatar – despre viaţă, dar cu oarecare tentă spre mai mult, şi încă cu doi prieteni – despre muncă şi studii…

Dar nu mai pot. Vorbeam despre grădiniţă, vreau acolo… acolo unde să pot arăta cît sînt de bravo spunînd o simplă poezie, acolo unde să fiu hrănit cu linguriţa şi dus în pat cu deasila… Vreau înapoi.., la mama…

Anunțuri

Etichete:

4 răspunsuri to “Vine, vine primăvara…”

  1. Adrian Says:

    off max…prost erai azi dimineata cand imi spuneai ca articolul nu e bun..poate nu tia reusit sa redai cum ai vrut emotiile…dar cu siguranta o parte din ele, o mare parte ai reusit sa le transmiti…am vrut sa te felicit cu inca un articol bun, dar miam dat seama ca e mai mult decat un simplu articol-cuvant, inventie dea noastra de a jurnalistilor..care fac bani pe emotii..nu max…nu e un articol bun..chiar e o stare, gand..poate oi fi banal…dar chiar e o bucata din tine, nu???vreau si eu in acea garadinita, sa ne jucam de-a ascunselea sa mananc piureul meu preferat cu 2 parjoale, sa ne aliniem cu grupa, iar eu ca de obicei, fiind cel mai inalt sa fiu primul in rand…vreau sa vad florile albe care cresteau pe niste tufari…si care apareau in fiecare primavara..si care nici acum nu stiu cum se cheama…vreu totul inapoi…si sunt gata si eu ca si tine sa renunt la tot ce am acum pentru ceea ce eram atunci….

    Apreciază

  2. lenuta Says:

    ma luati si pe mine cu voi inapoi la gradinitza? max, e fain! e super fain! am observat o oarecare naivitate , pe care nai incluso in celelalte articole, naivitatea pe care toti incearca so ascunda dupa masti si vorbe de oameni mari. si la urma urmei….suntem oameni, iar a fi om, inseamna in mare parte …. a fi copil…

    Apreciază

  3. angela Says:

    socratic acest articol aici:

    „M-am săturat să tot fac mutră de filosof, pe cînd în interior, pe zi ce trece, realizez că-s tot mai prost, iar ea, prostia, nu are limite în extensiune. E gaura neagră, ce-mi papă cenuşa… Îi zic stai, dar nu mă ascultă!”

    pe alocuri nostalgiile ne papa, Max. si e bine 🙂 ca daca nu ar fi ele, am avea niste orgolii de nu le-am putea duce intr-un simplu rucsac.

    scrii bine
    si bine te-am gasit pe net 🙂

    Apreciază

  4. pulbermax Says:

    Sint un Socrate reincarnat, care habar nu are cine a fost adevaratul Socrate, dar se foloseste activ de brandul sau „Socrat S.R.L.” 🙂
    Merci pentru apreciere, si daca imi spueti dvs. ca scriu bine, atunci cred – pentru ca este in scrisul asta si o miina de ajutor ce va apartine.
    Merci inca odata si sint la fel de bucuros (chiar onorat) sa stiu ca cineva, la care (am) tin(ut) mult, imi citeste „creatia”… Va mai astept, astept si comentarii…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: