Lectură de week-end: „Cabaret Jacksonville”

Astăzi am mers la teatru. Şi nu că aş fi pasionat într-atît de teatru ca să las baltă toată prostia de menaj, şi să merg acolo unde mai are, cît de cît, acces cultura, dar totuşi, graţie unei foste colege de clasă, am mers…

Nu-mi era cunoscută denumirea piesei, nici autorul ei şi asta mă punea în gardă. Să merg sau nu? Pentru că atunci cînd cunoşti unde mergi şi ce ai de văzut acolo e una, dar cînd auzi ceva pe undeva şi-ţi bagi capul să vezi ce e acolo – e cu totul alta – plus că rişti să-ţi pierzi capul. Am mai fost eu la teatrul cela, la mai multe piese, tot datorită colegei mele care, deşi au trecut ani vreo trei de cînd nu ne mai zbenguim împreună, nu uită să-mi mai sms-ească cîteodată. Cică, uite eu joc, vino şi tu să mă vezi. Datorită ei am văzut interpretarea scenică a „Luceafărului”, a „Operei de trei parale”, a „Omului cel bun din Siciuan” şi încă vreo două piese.

Şi aici moment, sorry, uitasem să vă spun cine e, totuşi, colega aia a mea şi ce-i cu viaţa ei? Acum e studentă în anul III al Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Moldova, specialitatea n-o cunosc, dar e din aripa teatrului cu siguranţă. A avut norocul şi, recunosc, talentul să fie observată de Domnul Boris Focşa, regizor de teatru încă din primul an. El şi a făcut om din ea, că acu’ trei ani în urmă era o năzbîtioasă cum nu mai văzuse satul nostru mult timp pînă la ea. Nu zic eram bun şi eu, dar n-o întrecea nimeni, de asta şi ne purtam împreună. Şi dacă era vorba de vre-o scenetă ceva, nu se mai punea în discuţie cine s-o joace.

M-a invitat ieri, dar nu reuşisem… Mi-am zis că o să merg azi, dar cînd azi acele ceasornicului se apropiau de ora preconizată, deja meditam asupra „mîine e tot o zi”… nu că n-aş fi vrut să merg, dar mai aveam o sumedenie de chestii uzuale nefinisate. Noroc că-i venise ideea să mă mai sune o dată.

Am mers la teatru. Teatrul Republican, cu eminesciana denumire „Luceafărul”, situat, paradoxal, în cartierul dintre străzile Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu şi Veronica Micle a capitalei. „Cabaret Jacksonville” nu e o piesă modelată, ci e una construită. Zic asta, pentru că toate piesele la care fusesem anterior erau montate după marii autori, Mihai Eminescu, Bertolt Brecht sau alţii, dar „Cabaretul” este un spectacol muzical produs al imaginaţiei d-lui Boris Focşa, versificat de Vladimir Isac, acompaniat muzical de Dorel Burlacu, dansat sub egida lui Alexandru Voitenco, scenografiat de Adrian Suruceanu, costumat de Stela Verebceanu şi respectiv jucat de trupa actorilor teatrului „Luceafărul”.

Şi ca să nu vă mai obosesc cu multe comentarii, dau citire unui pliant publicitar al piesei:

„Aşa cum sugerează şi titlul spectacolului, acţiunea are loc într-un cabaret din Jacksonville. „Cabaret Jacksonville” este un spectacol unde personajele sînt puse în faţa dilemei: dragoste sau pasiune, se înfiripează şi mor iubiri. Personajele care denunţă prin cîntec şi dans toate viciile omeneşti, sînt ei înşişi protagonişti sau prizonieri ai acestror vicii şi drame.

„Cabaret Jacksonville”este un spectacol despre viaţă, ca un cerc vicios. Pam, eroina principală, reuşeşte să evadeze din acest cerc, dar preţul pe care îl plăteşte este uriaş. În Jacksonville rămîn pentru totdeauna singura ei dragoste adevărată şi succesul pe care nu-l va cunoaşte niciodată pe Broadway, acolo unde îi cumpărase bilet de şedere un fost amant gelos. Schimbarea, pe care şi-o dorise atît de mult steaua Jacksonville-ului, a propulsat-o în alt cerc vicios. Va avea curaj s-o ia de la început ca să repare totul?”

Place sau nu ideea e deja treaba gustului. Eu am rămas impresionat. Şi v-o recomand şi vouă. Este o premieră de zile mari, cu muzică vie şi fete frumaoase, în care spectatorul e însăşi vizitator al cabaretului, unde muzica cîntă doar pentru el şi fetele îşi dedică dansul exclusiv lui. Acolo unde actorul se plimbă printre spectatori formînd un spaţiu absolut proxim.

Anunțuri

Etichete: , ,

2 răspunsuri to “Lectură de week-end: „Cabaret Jacksonville””

  1. bouffaite Says:

    privesc deseori la TV reportaje,interviuri in care copiii isi expun parerile despre unele lucruri,de aceasta data am in vedere de teatru:pai uite ca ei stiu mai multe decit mine la acest subiect,ei-care sunt de citeva ori mai mici decit mine stiu mult mai multe.chiar mie rusine sa spun ca nam fost niciodata la teatru,cu toate ca vreau.
    am pomenit de acei copii,caci formula „Astăzi am mers la teatru.” mia parut atit de naiva,gingasa,incit am avut impresia ca ai mers la teatrul de papusi.evident,pe parcurs am inteles la care teatru,ce piesa,ce impresii…
    „mîine e tot o zi”–miine vei face ce vei face miine,azi faci ce faci azi.azi-teatru,miine-altceva…asa mai trecem prin locuri unde cultura se simte in aer si mai scapam de prostia ce ne invadeaza viata…
    sper sa fie si miine o zi…

    Apreciază

  2. irka2stardust Says:

    sa shtii ca merg neaparat la piesa asta… m’ai intrigat la culme! sper s’o ami joace…

    p.s.: am remarcat ca tsi’ai schimbat stilul…sau, mai degraba, modul de a scrie.. apreciez schimbarile 😉 textul tau a devenit mai structurat shi mai usor de citit.. cu toate ca atu’ul tau – detaliile – nu a disparut 🙂 sa shtii ca chiar imi place 😉 mai ashtept postari noi 😉
    cu bine,
    irina 😉

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: