Interviu cu Fraţii Brega

Am realizat un interviu cu doi fraţi într-o cămaşă îmbrăcaţi, doi luptători pentru dreptate, apărători ai cetăţenilor moldoveni şi nu în ultimul rînd haiduci de prin părţile Sîngereilor – fraţii Oleg şi Ghenadie Brega.

Oleg: născut la 26 octombrie 1973, studii medii în Republica Moldova, studii superioare la Universitatea Naţională de Arte Teatrale şi Cinematografie, Bucureşti, România, specializare: Regie de Film şi Televiziune. Membru-fondator al organizaţiei neguvernamentale „Hyde Park”, în prezent cameraman la postul de televiziune prin Internet „JurnalTV”.

Ghenadie: născut la 04 aprilie 1975, studii medii în Republica Moldova, studii superioare la Universitatea Naţională de Arte Teatrale şi Cinematografie, Bucureşti, România, specializare: Scenaristică şi Critică de Film. Activist social, membru „Hyde Park”, în prezent şomer.

De unde se trage la voi viţa aceasta haiducească, sau să-i spun viţă de rebelionist? De ce aţi ales această cale?

Oleg: Cît de tendenţios interviul tău! Deja ne-ai etichetat, ne-ai categorisit, deam sîntem haiduci, deam ni se trage viţa!

Să pun altfel întrebarea: de ce nu aţi ales să fiţi simpli scenarişti, cinematografi, jurnalişti?

Oleg: Eu m-am întors de la Bucureşti în ’99, cu gîndul să vin aici să relansez cinematografia moldovenească, sau în cel mai rău caz să dau un suflu nou televiziunii. Am lucrat încă 3 luni înapoi în televiziune, pentru că mai lucrasem 3 ani, am văzut că nu pot schimba nimic şi am trecut nu la publicistică sau la informaţie unde am lucrat pînă în ’95, cînd am plecat, că venise agrarienii şi era o cenzură nemaipomenită, dar m-am dus la redacţia de tineret, în „Echipa 5” – să schimb, să-noiesc, să zdrobesc. Am văzut că nu se poate, că televiziune este un mecanism birocratic, greoi, ineficient, decît pentru propagandă şi am fost nevoit să renunţ. Cinematografie am văzut că nu există deloc, e moartă şi nu mai face nimeni filme, decît Valentin Todercan şi cu cine se mai au ei de bine pe-acolo; Sobor Eugen, care-i acum preşedinte la Uniune (n.r. Uniunea Cineaştilor). Şi iată că am găsit o ocazie să lucrez la radio, radio „Antena C”. În radio nepricepîndu-mă la mare lucru am început să fac o emisiune în care să învăţ oamenii să comunice, să se exprime, să polemizeze – de-aici a apărut şi spiritul de liberă exprimare. Mai ales după ce emisiunea a fost închisă, de cîteva ori. Prima dată în 2001, cînd au apărut comuniştii la putere şi mi-au închis emisiunea pentru 40 de zile şi după aceea peste vreo 3 ani au închis-o de tot, nu fără ajutorul colegilor mei – jurnalişti. Atunci, fiindcă făcusem mai devreme şi o emisiune despre societatea civilă, despre ONG-uri, ne-am gîndit cu ascultătorii noştri să ne asociem şi să fondăm un ONG cu care să milităm: pentru liberatea de exprimare, pentru accesul la informaţie, pentru drepturile omului în general. Pentru că am luat „între coarne” ca ONG şi ca emisiune radio, am văzut că trebuie să lupt şi m-am dotat cu măciuci. De aceea şi arăt dintr-o parte a haiduc.

La iniţiativa ta, v-aţi consolidat pentru a fonda ONG-ul?

Oleg: Nu, iniţiativa a fost a unor ascultători din „Hyde Park”, poate chiar SIS-ul cu KGB-ul au fost cu iniţiativa. Pentru că pe 11 mai 2003, cînd au venit 88 de ascultători în parcul central şi au zis „Hai să ne-adunăm!”, erau multe voci care spuneau „Hai să facem Partid!”, să facem nuştiu ce. Eu am spus: „Oameni buni, eu nu mă bag decît doar într-un ONG dacă vreţi”. Ei au zis „da” şi m-au ales ca preşedinte. Deci, eu nici iniţiativa nu am avut-o, nici cunoştinţe, nici exerciţii. Am fost doar membru al „CAIRO” – Clubul Absolvenţilor Instituţiilor din România şi Occident, care s-au bătut cu CCA-ul şi au cîştigat în primele două instanţe şi după aceea au produs modificarea de lege la iniţiativa speakerului parlamentului Dumitru Diacov. Deci, doar aşa experienţă am avut eu în ONG-uri şi reflectînd în emisiunile mele viaţa asociativă din Moldova, timp de 2 sau 3 ani.

Dar „Hyde Park”-ul era deja?

Oleg: Da, „Hyde Park” s-a fondat cînd s-a închis emisiunea, în 2003. S-a înregistrat la Ministerul Justiţiei, 5 ani a activat oficial, după aceea din cauza persecuţiilor şi hărţuirilor noi ne-am autolichidat. Acum sîntem un ONG neformal, underground, mai mult virtual, pentru că am renunţat în ultima vreme la aproape toate proiectele noastre fizice: mitinguri, maratonul oratoric, ziarul pe hîrtie. Aproape tot ceea ce facem este virtual: Curaj.net, petiţii, iniţiative şi tot aşa.

Dar tu?

Ghenadie: Eu experianţă de activitate în organizaţii nonguvernamentale nu am avut pînă să plec la facultate, adică în Moldova chiar nu mă implicasem, nu cunoşteam ce se întîmplă. După 2 ani de facultate, din ’97 pînă în ’99, la fel, foarte puţine lucruri am reuşit să văd. Abia după ce a fost deschisă emisiunea, Oleg era deja la Chişinău, eu mai eram la Bucureşti. El a avut inspiraţia să plaseze toate înregistrările, aproape tot ce se discuta în emisiunea Hyde Park, el punea la jumătate de oră distanţă pe Internet. Se vorbea între 24.00-01.00 şi peste jumătate de oră era pe Internet. Şi se întîmpla să stau nopţile, tot aşa găzduit ba de fratele, ba de altcineva, ca să pot asculta ce se face în Moldova, pentru că mi se părea ceva nou. Lucruri pe care nu prea le discutam în familie, în societate, pentru că am făcut 2 ani de Istorie la Chişinău şi la fel societatea era destul de limitată în discuţii. Şi foarte multe probleme am ajuns să le-aud de la distanţă, să văd ce spune lumea cînd sună, să văd cum formulează mesajul, să-mi dau seama că oamenii simpli de la ţară pot fi mult mai direcţi, mult mai incisivi, faţă de un politician, faţă de un profesor de la facultate, sau faţă de unii colegi de facultate. Încetul cu încetul am prins gustul discuţiilor directe şi am început să fac şi la Bucureşti la fel: grupuri de discuţii, am început să adun e-mail-urile colegilor mei ca să fim împreună, ca să putem face schimb de mesaje, să lansăm cîte-o campanie, să discutăm alte mesaje decît „hai la bere”. Atunci cînd Oleg a avut probleme cu SIS-ul, în 2003 cînd emisiunea lui a fost persecutată, a fost hăituită. Cînd ascultătorii au fost invitaţi la SIS să de-a explicaţii de ce au spus anumite lucruri, a izbucnit o forfotă şi în societatea românească şi aici.

Cînd s-a constituit organizaţia am găsit în ea un refugiu. Ca o cupolă în care şi eu puteam să activez, chit că eram la distanţă. Ulterior, peste trei ani de la fondarea organizaţiei am fost propus în funcţie de răspundere a organizaţiei şi am acceptat tocmai din ideea de a ajuta. Mă gîndeam că chiar dacă sînt la Bucureşti, acolo unde am constituit un nucleu de tineri care urmăreau, discutau, se implicau ca „Hyde Park”-işti de la distanţă şi am zis că am putea face ca organizaţia să aibă activitatea de bază în Moldova, cu sediul în Moldova, dar conducerea să poată fi şi de la distanţă. Lucrul acesta a funcţionat, dovada este că chiar din 2004 sau din 2005, cînd am început să facem proteste legate de situaţia noastră a basarabenilor din România, un prim protest în 2005 la început de Ianuarie, la ambasada României am început să urmărim. Primăria ne-a interzis să ieşim la miting şi un avocat ne-a sfătuit să dăm în judecată, ulterior procesul l-am cîştigat. Astfel încercam să reacţionăm la restricţii. Şi deja penalizînd o instituţie, a doua, a treia, văzînd că ei între ei se apără, procuratura nu spune nimic, nu e penalizată şi am trimis dosare la CEDO. Din 2005 avem dosare la CEDO şi abia în 2009, acum o lună, am cules primele roade, primele 4 dosare deja cîştigate de noi, şi ulterior, mai sînt vreo 3-4, care în vreo cîteva luni va fi pronunţată decizia asupra lor şi alte vreo 9 mai sînt pe rol. Mai sînt multe alte dosare pe care am putea să le trimitem, dar din păcate lucrurile sînt la cei pe care ne-am plîns. Ne-am plîns pe comportamentul poliţiei şi tot poliţia a intrat acum o lună şi a luat totul de-aici: plîngeri, petiţii. Şi acum sîntem practic puşi într-o cutie de experiment. O să vedem ce o să fie mai departe, dar oricum noi deja pregătim dosare şi pentru CEDO.

Dar la CrEDO ce funcţie ai?

Gheandie: Sînt monitor pentru întrunirile publice, adică a fost un seminar pentru activiştii care de obicei fac mitinguri. Ne-au instruit timp de 3-4 zile CrEDO şi cu OSCE-ul, iar după aceasta puteam monitoriza orice întrunire publică, cu legitimaţia în mîină, după fiecare monitorizare făceam raport, din care finanţatorul putea să-şi dea seama ce s-a încălcat, cum e comportamentul poliţiei, care sînt problemele de bază. Şi din „Hyde Park” eram 3 sau 4 (Oleg: 5). 5 monitori, cred că eram cei mai mulţi.

O întrebare pentru ca să înţeleg eu mai bine. Voi sînteţi contra comunismului ca doctrină, contra unor persoane anume, sau contra autorităţilor, indiferent de apartenenţa lor? Întreb pentru că v-aţi pronunţat contra autorităţilor, atunci cînd erau comuniştii la putere, iar dacă se schimbă puterea ce ve-ţi face?

Ghenadie: Noi ne-am pronunţat mai mult împotriva abuzurilor, împotriva celor ce nu respectă legea, ne-am pronunţat atunci cînd consideram că dreptul cetăţeanului este limitat. De exemplu noi ne-am pronunţat pentru că nu permiteau instalarea bustului lui Rebreanu, nu contează cine era ministrul. De data aceasta este putere comunistă, este guvern comunist şi n-ai cum să protestezi contra opoziţiei pentru a instala bustul lui Rebreanu. Am protestat acolo unde se puteau lua decizii, pentru că singurul care putea da verde pentru instalarea bustului era ministrul culturii.

Oleg: Noi am protestat împotriva guvernării liberale din România, am protestat la ambasada României (Ghenadie: Dar am făcut proteste la Guvern, Preşedinţie şi Parlament în Bucureşti). Am criticat erorile de guvernare liberală locală de aici din Chişinău. Deci, noi sîntem în opoziţia oricui încalcă, limiteză, discriminează.

Ghenadie: Noi ne-am propus prin statutul organizaţiei să apărăm dreptul la exprimare şi alte drepturi ale omului, prin urmare ceea ce am făcut noi cu nimic nu încalcă statutul.

Deci, nu este ceva personal?

Oleg: Personal, eu sînt de convingeri mai mult liberal-stîngiste, dar abuzurile, minciuna, propaganda comunistă e atît de insuportabilă, încît sînt nevoit să lupt împotriva celor declaraţi de stînga, dar care sînt nişte burghezi îmbuibaţi, nişte fundamentalişti ortodocşi. Acuma comunistul te împuşcă dacă nu eşti la biserică de Paşti sau dacă nu zici că eşti pentru Europa, cînd mai ieri te omora dacă nu declarai că eşti pentru Rusia-Belarus.

Ghenadie: Şi dacă să vorbim despre organizţie şi ce are ea specific, avem o nişă în care activăm: apărarea dreptului la libera exprimare, accesul la informaţie şi a altor drepturi conexe, putem spune că noi sîntem una dintre organizaţiile care chiar a mers pînă în „pînzele albe” ca dreptul la exprimare să fie respectat. Că nu prea am avut suport în rîndul organizaţiilor care fac, sau pretind că fac acelaşi lucru, aceasta deja este o altă discuţie. Sau că nu s-a împins prea mult ştacheta în respectarea drepturilor omului – iarăşi nu poţi să zici că doar organizaţia „Hyde Park” poartă vina că drepturile omului nu se respectă în Republica Moldova. Noi am făcut, cred, aproape tot ce putea face un ONG. Sîntem 20 de membri activi şi mii de simpatizanţi, dovadă că site-ul www.curaj.net este vizitat în medie de 3-4 mii pe zi, cetăţenii revin în căutarea de informaţie, pentru a se exprima liber pe un portal de liberă exprimare. Cei în jur de 1 000 de vizitatori ce au cont pe site pot oricînd să pună un articol pe prima pagină, să comenteze, să citească, să tacă – pot orice, este dreptul lor.

Dacă tot spuneai de suport, aveţi vreo sursă de finanţare?

Ghenadie: Suporturi financiare nu avem. Doar în primul an de activitate am încercat să căutăm granturi, dar am observat că finanţatorii, pe lîngă faptul că afişează nişte mesaje, care chipurile ar acoperi financiar promovarea drepturilor omului, sau promovarea dreptului la exprimare, noi aplicam, dar vedeam că ei de fapt aşteaptă altceva de la organizaţiile neguvernamentale, altfel de proiecte, cu care noi nu am fost de acord. Spre exemplu ne-au impus cenzura, un proiect al ambasadei americane, (Oleg: un grant, că proiectul era al nostru), în grantul respectiv noi urma să scoatem ziarul „Curaj”. Pe lîngă faptul că noi cu întîrziere aşteptam ca ziarul nostru să fie comentat pe site, îl puneam în şablon, alegeam diacriticile, adică trebuia ceva timp pînă la machetare. Ei mai cereau, era o condiţie obligatorie a lor, ca să-l vadă şi să ne dea acces, cu două săptămîni înainte de publicare. Lucru acesta întîrzia foarte mult şi noi nu am fost de acord să mai continuăm.

Oleg: Şi mai ales cînd au zis odată, că textul acesta nu am vrea să apară, era o poiezie, un text nevinovat, şi au mai zis că ar vrea să apară şi mesaje procomuniste, pentru că la noi cele mai multe mesaje sînt anticomuniste. Păi, da comuniştii scriu la alte ziare, ce au ei să scrie la ziarul nostru.

Ghenadie: De atunci nu mai contăm pe sprijinul fondaţiilor, organizaţiilor, partidelor, pur şi simplu mergem pe formula de autofinanţare. Cînd avem un job bun fiecare îşi finanţează partea lui de activitate sau simpatizanţii, cine vrea să ne ajute. Spre exepmlu un număr al ziarului „Curaj” poate fi scos din resursele unui simpatizant, care ni-l aduce şi noi îl distribuim. (Oleg: Sau poate să-l multiplice el şi să-l difuzeze la distanţă. Ziarul este pus în format PDF în Internet şi oricine vrea are acces la el) Mergem pe ideea de finanţare minimă pentru activităţile cu bătaie mare, cu impact mare.

Cum vă consideraţi voi în faţa poporului şi în faţa autorităţilor, nu organizaţia, dar voi personal? În faţa poporului drept salvatori ai naţiunii?

Ghenadie: Mai degrabă ca oameni cu comportament normal, oameni care se comprtă aşa cum ar trebui să se comporte într-o societate normală. Nu cred că este ceva eşit din comun şi ar trebui să fie considerată ca activitate eroică. Mai degrabă este un comportament normal, aşa ar trebui să se comporte un cetăţean ca să schimbe lucrurile în societate. Dacă vrem să continuăm şi să trăim într-o societate pe care am avut-o pînă acum, n-avem decît să ne mulţumim cu ceea ce ne dă şi ne permite să facem administraţia, ne permit şefii şi liderii de opinie.

Dar în faţa poporului?

Oleg: Sîntem ca nişte păduchi în frunte. Aceeaşi lideri, doar că politicienii primesc salariu pentru aceasta, iar pentru noi este un hoby.

Dacă tot am ajuns la politică şi politicieni, credeţi în alegeri anticipate, se va rezolva ceva?

Ghenadie: Eu cred în corectitudine. Dacă s-a fraudat şi lucrul acesta urmează foarte curînd să fie demonstrat, sau ceea ce s-a demonstrat urmează să fie evaluat ca lumea. În cazul în care s-a fraudat cu siguranţă, sau în cazul în care unul dintre partide se face vinovat de nişte încălcări grave, probabil ar trebui să se meargă pînă la interzicerea dreptului de a participa în cursa electorală şi obligatoriu ar trebui să fie organizate alegeri anticipate, deoarece procentul de populaţie nemulţumită este prea mare.

Şi dacă populaţia nemulţumită tace?

Ghenadie: Eu cred că deocamdată tace, pentru că încă nu a fost mobilizată societatea nemulţumită. Deocamdată ceea ce a fost pe 6, 7 şi eventual 8, 9 şi 10 aprilie, a fost doar o încercare de a mobiliza populaţia, fapt care a fost abil redirecţionat în altă parte de către administrarea comunistă. Partidele de opoziţie încă nu au avut posibilitatea să se manifeste şi cred că au să o facă foarte curînd, după ce au să intre în discuţie şi nu o să fie votat preşedintele. Şi sper să nu facă nimeni gafa aceasta, adică partidele să se retragă şi să nu participe. În cazul alegerilor anticipate, eu aştept şi îmi doresc ca partidul care a fraudat şi s-a comportat cum s-a comportat pînă şi după 5 aprilie, cred că ar trebui să fie scos din cursa electorală cu dovezi.

Ştiţi că acum AMN şi PLDM au înaintat comuniştilor nişte cerinţe pentru a intra în dialog, credeţi că nu se va găsi Iuda? Comuniştii ar putea să cedeze cîte ceva, doar pentru a mai fi 4 ani la guvernare. Liberatea mass-mediei publice este ceva ce ţine doar de voinţă, ei ar putea să o elibereze. Credeţi că nu se va găsi un trădător?

Ghenadie: Eu cred că au cedat prea mult şi de data acesta nu mai au ce să cedeze. Şi ce dacă au cedat în 2005 sub pretextul că comuniştii au să îndeplinească nuştiu ce cerinţe, pe care nu le-au îndeplinit şi opoziţia nu a putut face nimic. De ce crezi că de data aceasta au mai multe şanse să-şi atingă obiectivul? Cred că o să fie numai în pierdere opoziţia dacă o să cedeze.

Atunci votul nu era votul „de aur”, era de-un metal mai puţin important. Dacă comuniştii au să fie mai generoşi şi au să ofere, postura nu de speaker, dar de preşedinte, au să facă ei pasul?

Oleg: Eu cred că este prea puţin important dacă au să facă sau nu pasul, dacă o să aleagă preşedinte sau nu. Mai important este ca puterea să aibă legitimitate. Deocamdată acest lucru este suspectat de fraudarea alegerilor, după care organizarea unui puci de stat ca să rămînă la putere şi e foarte posibil ca însăşi comuniştii să aibă nevoie de legitimare. Ei n-o să mai fie credibili faţă de Occident, decît după organizarea unor alegeri anticipate măcar aparent libere şi corecte. Posibil ei să nici nu caute o Iudă, nici să nu investească eforturi în aceasta, iar peste 2 luni să ceară alegeri anticipate. Să le organizeze, cu aceeaşi televiziune publică manipulatoare, cu aceeaşi comisie Electorală Centrală, şi să cîştige. De data această fără a mai avea nevoia de a specula cu listele electorale (Ghenadie: Pentru a închide ochii lumii). Dar totuşi aceasta ar fi preferabil, decît să acceptăm aceeaşi guvernare pentru următorii 4 ani, în condiţiile acestea, sau a unor proteste stradale deturnate cu violenţă şi cu vărsări de sînge. Deci, dacă guvernează lasă-i să guverneze măcar după reguli şi să organizeze alegeri anticipate, ca să-şi vadă încă o dată adevărata faţă. Mai important cred că este ce-o să facă guvernarea, că au să aibă 71 de mandate cum au avut în 2001, sau că au să aibă numai 51, important este ce au să facă în Parlament şi cum au să se comporte în Parlament sau în opoziţie. Dacă au să respecte libertatea, legalitatea, drepturile omului, foarte bine. Lasă-i să se numească comunişti, bolşevici, terrorişti-fascişti, mai important este ce au să facă. Dacă o să pot să mă exprim eu în ţara aceasta, dacă o să poată prietenii mei să facă un business, o să poată colegii, prietenii mei să se exprime public pe teme care acuma sînt interzise – atunci o să fie extraordinar. O să fiu mîndru să trăiesc în ţara independentă „Repulblica Fascistă Moldova”, sau nu contează „Bolşevică”, „Fundamentalist-Ortodoxă”.

Ghenadie: De ce crezi că milionul acesta de oameni plecat în afara ţării nu au anumite preferinţe? „Mă duc numai în Franţa pentru că este a noastră, sau în România”, ei caută bunăstare, o viaţă liniştită şi fără stres, nici numele ţării nu mai contează pentru ei.

Oleg: Dar eu, personal, sînt adept al unirii cu România şi cred că o mare parte din problemele noastre s-ar rezolva dacă am renunţa la luxul de a întreţine un stat în plus.

Crezi că ar face cineva pasul acesta?

Oleg: Eu l-aş face cu mare plăcere. Am obţinut o declaraţie comună acum 2 ani, cu semnăturile tuturor membrilor familiei mele: 5 fraţi, 2 părinţi, vreo 3 bunici. Deci, tot clanul Brega este gata să facă Unirea.

Familia ta, dar cine din politicieni o să cedeze un Parlament, un Guvern, Aparatul Guvernului, o funcţie de Preşedinte, etc.?

Oleg: Poate cineva şi o să cedeze, au fost precedente: 1859, 1918, cred că se poate de repetat, nemţii ce au făcut în ’90? Deci se poate.

Poate încercaţi voi să treceţi de la activişti sociali la activişti politici?

Oleg: Ghenadie a încercat în campania aceasta să vadă din perspectiva unui activist social, cîte bariere are de trecut cetăţeanul independent de doctrine politice şi de interesele de grup. A testat să vadă cum poate un om simplu să participe la luarea deciziei în societate. Şi a văzut că e aproape imposibil.

Tu ai vrea să încerci?

Oleg: Nu!

Dar tu mai repeţi?

Ghenadie: Cu atît mai mult că nu am avut nici un candidat independent care să treacă în Parlament cu efort propriu. Toţi care acum sînt neafiliaţi în Parlament plecau din partid, dar aceasta nu e o soluţie. E absolut necesar să împarţi doctrina partidului sau să mergi în cîrdăşie ca să reprezinţi un segment al populaţiei? Nu înţeleg logica.

Am înţeles că candidatul independent Sergiu Banari a declarat că în caz de alegeri anticipate are să mai participe. Totuşi tu mai încerci?

Ghenadie: Nuştiu, nu cred. Dacă o să se schimbe legea, aşa cum am zis noi, pragul electoral să fie pentru partide de 3%, iar pentru candidaţi independenţi 1%. În cazul în care vrei să intri în Parlament, sînt 101 mandate şi normal ar trebui să ai pragul de 1%, cine l-a depăşit automat intră în Parlament.

Nu e logic. Nu există asemenea precendente.

Oleg: Ba da, e foarte logic. Un partid dacă a luat 10 la sută, are 10 deputaţi, un cetăţean dacă a luat 1% devinde deputat. (Ghenadie: Lasă să fie 7 partide în Parlament, dar cînd se discută o problemă să ai diversitate de opinie, să nu ai partidul Comuniştilor care votează cum a zis unul dintre ei. Nu au cei 60 de deputaţi comunişti opiniile lor? Uite că nu au. În tot cei opt ani de guvernare comunistă, toţi au votat în unison.) Marian Lupu nici nu mai numără cîţi au votat. Că dacă au votat partidul comuniştilor el spune majoritatea. Sau în Consiliul Municipal nici nu-i pune să voteze. Preşedinta fracţiunii spune – „11”. Doar trage cu privirea în sală să vadă cîţi deputaţi are, dar nu-i întreabă cum votează. Ea decide în numele lor. (Ghenadie: Şi sînt lucruri care se discută în premieră acolo. Se expune problema şi ea decide „11”. „Dar staţi un pic, voi nu aţi discutat, nu aţi pus în acord, poate unul se abţine”. La ei aşa ceva nu există.) Sau în partidele mici, se ridică unul ce spune 4. Tănase, mare jurist „tănasolog” – „declară 4 voturi”. „Stai bre pentru tine ai decis, dar cu alţii cînd te-ai consultat?”

Şi ultima întrebare, ce ţine de noi, jurnaliştii? Voi v-aţi pronunţat contra presei afiliate statului, dar totodată vă pronunţi şi contra „Vocii Basarabiei”, care prezinde a fi un post de radio independent. De ce nu vă place?

Oleg: Libertatea presei în Republica Moldova este formidabilă, genială, extraordinară, dar nu prea există. Presa dacă nu e regimentată cu guvernarea, de orice culoare, îi cîntă-n strună şi eventual dacă critică, critică doar opoziţia, atunci este regimentată, apără şi promoveză opoziţia. Şi critică cel mai des, dar uneori, laudă şi mîngîe pe cap opoziţia. Deci, nu văd mare diferenţă între aceste două tipuri de presă, pentru că ambele sînt instrumente propagandistice ale unor interese pe plan politic şi economic, pe cînd presa, cred eu, ar trebui să fie una autosuficientă şi în cîrdăşie doar cu cel ce o finanţează, adică cumpărătorul de informaţie. Cum la noi cumpărători de informaţie nu există, pentru că avem o societate aşa educată, încît să accepte doar unica sursă „radio-tocika” şi tot ce se spune pe televizor este adevăr. Iată că presa la noi, în loc să fie un business rentabil prin vinderea informaţiei credibile, echidistante şi actuale, rămîne să fie instrument propagandistic. „Vocea Basarabiei” ca şi „Radio Moldova” este un instrument de proapgandă, unul anticomunist, deocamdată pro-liberal. S-ar putea ca mîine-poimîine să fie un post de propagandă fundamentalist-ortodox, fascist sau nazist. Au toate elementele necesare: politruci ca Saharneanu şi Bogatu la microfon, agenţi ca Arcadie Gherasim, sau tot felul de „căcăcioşi” de-aceştea mărunţi, limbrici ca Alex Nesteriuc şi fete din astea care habar nu au ce fac, crezînd că lucrează la un post de radio liber, fete care aduc ştiri şi acceptă ca ele să fie prezentate aşa cum îi place partidului. Mai ales mă deranjează că „Vocea Basarabiei” mă cenzureză pe mine, o voce care îndrăzneşte să-i critice. Dacă ei mă cenzurează pe mine, înseamnă că au ceva de ascuns, înseamnă că că ei fac propagandă şi nu acceptă o opinie alta decît a lor.

Dar vezi că Petru Bogatu scrie la „Jurnal de Chişinău”, Arcadie Gherasim la „Timpul”, presă care iarăşi pretinde a fi liberă, independentă şi neafiliată.

Oleg: „Jurnalul de Chişinău” şi „JurnalulTV”, spre deosebire de „Vocea Basarabiei” permite vocilor care se contrazic între ele să apară pe acelaşi post, pe cînd la „Vocea Basarabiei” dacă nu eşti în unison cu ei nu eşti acceptat pur şi simplu. La ei dacă combaţi, trebuie să combaţi doar ceea ce trebuie partidului. Ai voie să fii vehement, ai voie să fii coroziv, dar doar împotriva cui trebuie. Nu poţi să-i critici pe „ai noştri” sau chiar „pe noi”, că gata nu mai eşti bun. Dar de „Timpul” nici nu mai vorbesc, este propagandă curată, afiliată şi cumătristă fiului patronului. Eu nu-l prea citesc, dar e clar că e propagandă curată. Dacă nu au permis ei o opinie al MAE-ului, care criticau PLDM, nu au publicat-o nici măcar ca publicitate electorală, mi se pare cinism şi cenzură la fel ca la „Moldova 1”, cînd nu permite opoziţiei să vorbească, pentru că o să critice guvernarea. Aici nu a permis unui patid de orientare liberală, pentru că critica alt partid liberal în care activeză „fecior-su”. E la fel de grav ca şi comportamentul „Moldovei 1” şi a „Moldovei Suverane”.

Dar voi, cei de la „Jurnal”, primiţi salariul de la BCR (Banca Comercială Română) – este vreo legătură?

Oleg: Da nu are nici o importanţă. Şi „Hyde Park”-ul cînd era înregistrat şi activa legal avea contul la BCR, una dintre băncile comerciale foarte bune, credibilă şi serioasă, care ştim că nu este afiliată lui Oleg Voronin – un farţoman şi mafiot. Probabil este afiliată altor farţomani şi mafioţi din alte părţi, dar deocamdată este serioasă şi credibilă. Una din bănci.

Dar banii nu vin din România, de la patronul român?

Oleg: Eu nu ştiu, da ce este patron român? Presa nu are dreptul să fie finanţată dinafară. Eu nu am accesul la banii străini, decît la banii care vin pe cardul meu. Eu primesc uneori bani şi de la alte colaborări de-ale mele şi nu regret că primesc banii pe card.

Ok. Eu nu sînt de la SIS şi tu nu eşti Rodica Mahu ca să te-ntreb de unde primeşti banii şi cine-ţi plăteşte…

Oleg: Dar cred că nici ea nu ştie. Degeaba o-ntrebau pe ea, că ea tot nu ştie.

Şi atunci, cine ştie?Butnaru?

Oleg: El ştie, pentru că el e patronul şi e firma lui privată.

 

Vă mulţumesc mult, sper să fi făcut un lucru bun şi vă doresc ca în continuare ca libertatea de exprimare să atingă cotele cele mai înalte, dar să nu depăşească limitele admisibile.

Interviu realizat de Maxim PULBER.

Etichete: Brega, Hyde Park, Interviu