Comportamentul omului politic după 7 aprilie

Pusă la încercare, viaţa politică moldovenească a suferit şi mai suferă o maturitate care nu a suportat-o toţi cei 18 ani de democraţie. Odată cu dezvoltarea ei, se dezvoltă şi cei care s-au aflat, se află sau tind la cîrma ţării. Aceştia au devenit mai hotărîţi, mai duri, mai concreţi în acţiuni şi totodată mai responsabili de insuccesul dezvoltării RM.

ð Prefaţă celor spuse…

În cadrul unei analize mai profunde a celor ce am să încerc să demonstrez în rîndurile de mai jos şi a argumentării presupunerilor acţiunilor ce vor urma, s-ar putea pune în discuţii „matematica” celor produse după data de 7 aprilie a anului curent. Or, protestele din 7 aprilie, părăsirea de către Marian Lupu a Partidului Comuniştilor la 10 iunie, prima tentativă de alegere în funcţia de şef al statului a lui Lupu la 10 noiembrie şi cea de-a doua de la 7 decembrie, au o strînsă legatură între ele. Tot acest şir este strict interdependent, şi nu se cunoaşte ce ar fi urmat dacă cel puţin una dintre aceste verigi nu s-ar fi produs, sau s-ar fi produs la o altă dată.

ð După aprilie…

Data de 7 aprilie a fost mult prea surprinzătoare pentru politica moldovenească. Chiar dacă vandalismul succedat de protestele paşnice din 6 aprilie, a fost pus la cale de către una din forţele politice moldoveneşti, indiferent care ar fi ea, amploarea care a luat-o aceste proteste a întrecut, probabil, cele mai rele aşteptări. Ziua de 7 aprilie a bulversat întreg eşichierul politic prin amploarea şi consecinţele ei.

Imediat după 7 aprilie forţele politice au început a se acuza reciproc de cele produse, deplasîndu-se tot mai mult pe extremele politice, de dreapta şi de stînga. Astfel, tînăr şi cultivat Marian Lupu a fost primul şi deocamdată unicul, care a părăsit corabia comunistă. La 10 iunie el declară că părăseşte Partidul Comuniştilor din Republica Moldova /PCRM/, dar nu şi scena politică, se regăseşte în PD şi începe o carieră politică nouă. Din acea zi şi încep toate „relele” în ţara noastră.

Dacă s-ar oferi premii pentru merite în domeniul politic, cu siguranţă Marian Lupu ar fi decorat cu  premiul mare, cel de „hommo politicus al anului”.

ð Nealegerea lui Lupu în calitate de Şef al Statului, tot lui Lupu i se datorează…

Dacă este să vorbim despre alegerea preşedintelui ţării ca procedură (în cifre), fără a lua în considerare consecinţele ei, atunci Marian Lupu este cel, care prin deplasările sale în interiorul spectrului politic, a mărit impasul alegerii preşedintelui ţării în cel mai direct mod. Asta deoarece, părăsind PCRM Lupu a luat cu sine 12 mandate comuniste. Şi dacă la primele anticipate era nevoie de un singur vot, atunci după turul doi al anticipatelor, această cifră a ajuns la minim 8 voturi. El a dat o suflare agitantă spectrului politic autohton prin însăşi metodele sale, democrate la prima vedere, dar profund „machiaveliste” privite în complexitate. Toate acestea pentru a demonstra o dată în plus adevărul vorbei, numele căruia îl poartă: „Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba”. Iar acum să trecem la analiza proprie…

ð Riscurile poziţiei de centru-dreapta ale lui Lupu…

Candidatul Alianţei pentru Integrarea Europeană /AIE/, Marian Lupu, nu a fost ales în funcţie de preşedinte al Republicii Moldova, nici din cea de-a doua încercare, iar pînă atunci cînd spicherul Parlamentului, Mihai Ghimpu, va putea dizolva de drept Legislativul şi organiza alegeri anticipate, mai este un car de vreme. Astfel se vede că preşidenţia lui Lupu rămîne să se mai tărăgăneze ceva timp, dacă admitem că şi în toamna anului viitor tot Lupu va fi cel ce va candida pentru ea.

Însă dacă va fi delegat, Marian Lupu poate să nu fie ales nici atunci, pentru că în condiţiile actuale persoana lui politică, stă atît în coasta comuniştilor, cît şi în cea a dreptei. Comuniştii n-au să-l aleagă pentru trădare, dar Voronin a demonstrat că nu uită trădarea, şi totodată, troica liberală ar putea să-l respingă din cauza opţiunilor lui cu privire la limbă şi istorie.

Încă pînă la primele anticipate din acest an, cînd spunea cineva că are de gînd să aleagă opoziţia, trebuia să-l întrebi care, deoarece şi ea era segmentată în Partidul Democrat /PD/ pe de-o parte şi Partidul Liberal /PL/ şi Partidul Liberal Democrat din Moldova /PLDM/ pe alta. Toată toamna, cînd spunea cineva despre opoziţie, la fel trebuia să-l întrebi care, pentru că nu era clar dacă au trecut sau nu comuniştii în opoziţie.

ð Situaţia la zi…

Acum însă, toţi sînt chit: la primele anticipate în două ture, liberalii au ignorat candidatura lui Greceanîi, la cele de-acum comuniştii au ignorat-o pe cea a Alianţei. „Stînga” n-a oferit 8, pentru că la primele „dreapta” n-a dat nici măcar unul. Face stînga să nu ştie dreapta şi respectiv dreapta să nu ştie stînga, uitînd că mîină pe mîină se spală.

Partidele mari rămîn, ele se reformează, traversează o metamorfoză continuă, iar cele mici trec în neştiinţă. Astfel, pînă la următorul scrutin electoral, eşichierul politic s-ar putea modifica radical.

ð Probabilităţi evolutive…

Aşa cum prezic toate sondajele efectuate pînă acum, cel mai probabil că unul din cele cinci actuale partide Parlamentare va rămîne sub pragul electoral. O altă probabilitate este că PCRM va ceda o parte din electorat, pe baza celui deplasat spre PD, ridicînd astfel miza acestuia pe arena politică autohtonă. Iar PL şi PLDM, în contextul crizei actuale, nici nu prea au de cîştigat, dar, cu un Partid Popular Creştin-Democrat /PPCD/ mort, nici nu prea are de cine să se teamă. Urmează de văzut cum iese, dacă iese, din PCRM Vladimir Ţurcanu, pe cine va mai atrage după sine şi dacă o să constituie un alt partid competitiv pe segmentul de centru, sau dacă „de ochii lumii” o să formeze un pseudo-partid de centru-dreapta, care fie să cîştige dividente prin satelizarea PD-ului la alegerile anticipate din 2010, fie să fuzioneze în „joia anticipatelor” cu acelaşi partid.

ð Între modificare constituţională şi un un nou impas politic…

În cazul în care Constituţia RM va suferi modificări, sau va fi înlocuită cu alta nouă, atunci evoluţiile ar putea fi din cele mai diverse. Însă dacă e să admitem că AIE nu va găsi voturile necesare pentru a îndeplini condiţia de 2/3 din deputaţii în Parlament, iar în contextul crizei economice mondiale şi a dificitului bugetar naţional, nu va fi organizat referendumul pentru modificarea constituţională, atunci  ne-am putea trezi în urma noilor alegeri cu „racul, broasca şi o ştiucă…” – o împărţire a mandatelor în trei părţi aproximativ egale (de la 32 la 35 pentru partid, în cazul PD şi PCRM şi repsectiv acelaşi număr pentru segmentul liberal: PL şi PLDM). În aşa context se pot prevedea două căi evolutive…

ð Lupu triplu candidat…

Marian Lupu ar putea fi delegat pentru a treia oară drept candidat la funcţia de şef al statului. În asemenea situaţie el ar putea fi ales Preşedinte al RM, cu susţinerea PD, PLDM, PL şi de ce nu, în urma unei restructurări, de noile forţe ale PCRM. Însă situaţia ar putea fi şi total opusă acesteia.

ð Fiecare cu omul şi reacţia lui…

Dacă va continua pînă la anticipate în acelaşi ritm, PD şi liderul ei ar putea fi sancţionaţi de către toate partidele parlamentare pentru „atentare la elitismul politic”. Chiar în ziua în care a fost prezentat oficial drept membru de partid, Lupu a declarat că „mesajul PD va fi net diferit, şi ca formă şi ca conţinut, de mesajele care deja sînt puse în capul mesei în contextul campaniei electorale care a început”. Începînd cu acea zi, el a încercat şi încearcă să se impună drept „salvator al naţiunii”, „pacificator al extremelor” şi „lider elitist”, fapt demonstrat de însăşi lozinca „Războiul politic trebuie oprit”.

În urma conferinţei de presă a liderului comunist, Vladimir Voronin, din 12 noiembrie, în care acesta a categorisit AIE-ul drept «колхоз 40 лет без урожая», pe spicherul parlamentului, Mihai Ghimpu, – „om cu trei operaţii la cap”, iar pe Diacov şi Lupu – „doi viţei «несовершеннолетние»”, Ghimpu nu s-a lăsat aşteptat răspunzînd cu aceeiaşi monetă, el le-a recomandat jurnaliştilor să întrebe de medicul lui Voronin „cîte operaţii la cap are, sau dacă n-are cîte i-ar trebui făcute”. Lupu, însă, a organizat o altă conferinţă de presă, pentru a spune că PD nu va răspunde acuzaţiilor lui Voronin, deoarece este „un partid superior acestor învinuiri” şi că i s-a făcut jale „pentru o persoană care se află într-o situaţie dificilă”. Acest răspuns demonstrează expres pretinsa diferenţă dintre partide.

Altfel spus, ridicînd etalonul de conduită a politicienilor actuali la înălţimea sa, Marian Lupu riscă să fie ignorat atît de extrema stîngă, cît şi a celei drepte, pentru că se cunoaşte încăpăţînarea lui Voronin şi Ghimpu, e prea puţin probabil ca aceştia să-şi caute „somnul” în „patul lui Procust”.

Avînd un număr de mandate destule în colecţia de partid, atunci fiecare lider ar putea delega cîte un candidat propriu la preşedinţie: PD pe Lupu, PCRM pe un succesor de-al lui Voronin, şi coaliţia PL+PLDM pe alta, ca iarăşi să se ajungă la balotaj.

ð În loc de postfaţă…

Marian Lupu ar trebui să cedeze puţin din tupeu, deoarece „o ţară are preşedintele pe care îl merită” şi în acest sens, l-am meritat de minune timp de opt ani pe Vladimir Voronin. Ori umila mea părere este că poporul moldovenesc, deocamdată nu are cultura necesară pentru a-l merita pe Lupu.

Maxim Pulber

(10 decembrie 2009)

Anunțuri

Etichete: , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: