Lenta lui Filat, cîinii „turbaţi” şi coloşii presei

Văd că s-a aprins. Aruncasem aseară o scînteie, cu privire la „micile gafe” ale lui Filat făcute în timpul vizitei la podul Rădăuţi-Lipcani. Această postare, preluată mai întîi de Curaj, apoi de Unimedia, văd că a stîrnit reacţii care mai de care prin comentariile aduse. Deci, şi prin urmare, arde! Înseamnă că am lovit acolo unde doare! Dar să o luăm de la capăt…

După ce am dat o ştire cu evenimentul (deschiderea podului) în prim-plan, ştiind că la agenţia în care sînt angajat „micile gafe” nu o să treacă din cauza şefului şi a unei politici editoriale speciale, iată ce am scris într-o ştire, pentru a nu repeta ceea ce deja s-a spus: „La încheiere, premierul Filat, a menţionat că este foarte fericit că a putut realiza ceea ce a promis cetăţenilor acum doi ani, în cadrul unei acţiuni de protest organizate lîngă podul dat. „Plec de aici de la voi cu trei senzaţii plăcute. Prima apare în urma contactului cu dumneavoastră. A doua, în urma panglicii tăiate, pentru că este prima din cele 15, care urmează a le tăia. Şi a treia este cea pe care o să o ţin de acum înainte în biroul meu de muncă. Aparent nu este ceva important. Este o bucată de sîrmă, sîrmă ghimpată, dar sper că asemenea elemente nu vor mai apărea între oameni niciodată”, a menţionat premierul moldovean.”

Astăzi am aflat că ştirea nu a mers, deoarece repetă evenimentul în proporţii destul de mari etc., etc. Păi, da nu puteam scrie o ştire în care să nu menţionez unde se afla în acel moment Premierul, cu ce ocazie era acolo şi un scurt-istoric al evenimentului. Trecem şi peste asta.

Văd că a trezit interes şi se discută (cel puţin în comentarii) faptul că Filat a dat mîna cu cîinele, a tăiat panglica verde şi în genere deplasarea sa la Lipcani. Tot în acest context, în baza unor comentarii, îmi aduc aminte şi de declaraţiile lui Muruianu, cu privire la „dulăii turbaţi”.

Cîinii de pază al adevărului   

Cîinii de pază al adevărului, adică presa, adică puterea a patra în stat, trebuie să stea de veghe şi să „latre” atunci cînd vede/aude/simte că ceva nu este în regulă. Atît guvernarea comunistă, cît şi, în continuare, actuala guvernare a vrut/continuă să vrea a ne ţine în cuşcă. Şi dacă fosta conducere nu dorea a avea presă liberă şi independentă, ci doar slobodă, atunci actuala – în ciuda declaraţiilor – vreă să nu lătrăm pentru că „Republica Moldova abia îşi pune bazele democraţiei”. E slabă democraţia în RM şi, se vede, că o simplă „încolţire” i-ar fi fatală.

De fapt e şi vina noatră

Şi jurnaliştii şi societatea şi clasa politică, toţi poartă o vină în ceea ce avem astăzi. Nu directă, dar totuşi o avem. După 8 ani de guvernare, care prin definiţie nu putea fi democrată, atunci cînd osul a ajuns la gît, lumea a răbufnit, a răbufnit şi presa. Iar după 7 aprilie toţi credeau că gata, s-a finisat şi tot ce trebuie acum este să aşteptăm edificarea statului de drept. Tot atunci, mai marii jurnalişti ai neamului (Bogatu, Tănase, Botnaru etc.) ne-au îndemnat să facem pliscul mic, prin ideea mai veche că „Primele 100 de zile nu se critică”, iar acum după 100 de zile, pare-se au uitat că deja se permite şi critica. Boon, trecem şi peste asta.

Presa trebuie să fie şi „turbată”

După ce am depăşit cele „100 de zile”, după ce guvernul s-a fălit o săptămînă cu realizările din acest timp, nu a trecut nici o săptămînă, cînd s-au anunţat majorările de tarife la energie, privatizarea mai multor instituţii de Stat, etc. De ce atunci, coloşii presei autohtone, nu au început să latre în cel mai dur mod. Ori poate pentru că anume ei, la finele anului, au fost cei care au beneficiat de cîte o decoraţie înmînată de însăşi Ministrul Numirilor şi a Decoraţiilor, Ghimpu.

Nu zic, s-a „schelăit” un pic, dar mi se pare prea puţin. Umila mea părere este că presa trebuie să se afle în opoziţie continuă vizavi de orice „poziţie”. Deci, nu contează ce fel de guvernare avem, cît de fragilă este, important este să lovim dur cu bîtca, atunci cînd îşi întind mîinile în buzunarele societăţii.

Mai mult ca atît…

Citisem undeva că pe timpuri în America, în urma depistării semnelor de DOWNism sau altor defecte la examinarea prin ecografiere a unui făt aflat în burta mamei sale, acesta era injectat cu o seringă şi prin urmare omorît. O metodă dură, dar necesară la acea vreme. Dacă vedem că nu poate, de ce să permitem să lase rădăcini o guvernare neeficientă şi dăunătoare, aceasta trebuie „eutanasiată” în stare embrionară.

(Ca să nu fiu înţeles greşit şi prin urmare nevoit să elaborez comunicate de îndreptăţire, trebuie să spun că prin eutanasierea în stare embrionară mă refer la faptul că nu trebuie să admitem modificarea Constituţiei din simplu motiv că ei nu pot alege un preşedinte în modul în care el este ales în majoritatea democraţiilor lumii. Mai întîi să (ne) demonstreze o guvernare eficientă, după care să facă şi modificările de rigoare, pentru „armonierea” procesului de conducere. Plus că intrînd în joc cu condiţia clară de a dizolva Parlamentul în decurs de un an, atunci mort-copt trebuie să-l dizolve. De ce să admitem instaurarea altor reguli direct favorabile actualei guvernări?)

„Vedem că un punct este alb, doar atunci cînd acesta se află pe un fon nonalb”

Presa nu latră, societatea civilă nu se indignează de „propria-i prostire”, şi ce le mai rămîne dragilor noştri politicieni? Cînd nu este un control, se pierde şi sensul auto-controlului. Dacă politicul pe de o parte a balanţei nu are contrabalnţă de cealaltă parte, se pierde echilibrul nonpoliticului, deci sferei social-economice.

Iarăşi pentru a nu fi înţeles greşit, dar cei care cu adevărat au intrat în opoziţie sînt comuniştii. O spun deoarece, cu nevoi de serviciu văd zilnic pe siteul de partid al comuniştilor doar Filat, Filat, Filat… Nuştiu de ce toată critica şi sudalma pe siteul PCRM este în adresa Guvernului şi a lui Filat. Chiar mă întrebam dacă nu cumva alţi lideri şi partide ale AIE nu se incomodează de nebăgare în seamă. Să nu uităm că şi anti-reclama e tot o reclamă.

Sfîrşit de talmeş-balmeş

După ce am făcut o incursiune prin mai toate problemele noastre de zi cu zi, ajung iarăşi la scînteia aruncată aseară. Nu mă incomodează prezenţa lui Filat la deschiderea podului peste Prut, nu mă doare capul de tăiata lentă verde şi nici de laba cîinelui. Am consemnat toate acestea pe blog, doar pentru a mai întoarce din laurii aduşi premierului Filat, inclusiv de mine, prin ştirile făcute de la deschiderea poului.

Într-adevăr acel pod este de-o mare importanţă regională în încercare de dezvoltare a unei euro-zone în nordul ţării. Are importanţă socială mare, dar care e meritul lui Filat în toate astea. Nu văd de ce să-i cînt magna cum laude lui Filat pe un pod construit din bani europeni, pe timp de guvernare comunistă. Mai ales cînd el singur a cerut miniştrilor să termine practica comunistă de tăiere a lenţilor roşii şi aprindere a flăcării albastre.

Iar PDM rămîne într-o parte, dar dacă să gîndim la rece, ce semnifică gestul unui PLDM-ist cînd dă mîina cu un cîine, atunci cînd aceştia sînt exterminaţi cu duiumul de către un primar PL-ist? Ce semnifică deschiderea unui pod pe teritoriul natal al unui lider AMN-ist? Şi ce semnifică tăierea unei lenţi verzi de către un PLDM-ist a cărui partid e îmbrăcat în verde? Nu e campanie electorală? Nu?

Anunțuri

Etichete: , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: