Amintiri despre 7 aprilie…

Am privit azi filmările tragice de la finele zilei de 7 aprilie, prezentate de către Preşedintele interimar Ghimpu şi Primarul general Chirtoacă. Într-adevăr groaznic. Nu mă pot exprima asupra oamenilor văzuţi acolo deoarece aceasta este prerogativa Procuraturii Generale, dar cert e că imaginile sînt veridice şi sînt filmate la 7 aprilie…

Nu am spus nimănui, în afară de prietenii şi colegii mei, despre cele trăite de subsemnatul la acea vreme.

În noaptea, pentru că deja era noapte, de 7 spre 8 aprilie, am scăpat de trista experienţă a tinerilor văzuţi în aceste secvenţe video, cu circa 30-40 de minute. Era prima mea zi în calitate de reporter la primul serviciu la care am muncit. Nu aveam nici aparat foto şi nici măcar legitimaţia de jurnalist. Atunci împreună cu nişte colege, am stat pînă tîrziu lîngă tinerii din Piaţa Marii Adunări Naţionale. Pe cîţiva din care chiar îi cunosc personal.

În PMAN, în faţa Arcului de Triumf, ardea un rug în care erau mistuite elemente de mobilier adus din Parlament, iar în jurul lui cîţiva tineri. Acel rug pe care l-am văzut şi în secvenţe. Iar pe pragul Guvernului, era un covor (palas) şi un pat fără picioare ambele de culoare roşie. Lîngă ele erau tineri, şi am impresia că toţi erau în stare de ebrietate. Cîţiva tineri au venit din faţa Arcului să ia covorul ca să-l pună pe foc, iar cei de pe pragul Guvernului, nu le-au permis.  

Cînd m-am pornit spre casă, m-am adresat către Vadim Ungureanu, unul din cei care au avut de suferit, cu rugămintea să plece. I-am zis să urce în ceva şi meargă la căminul său studenţesc, pentru că-i va strînge poliţia pe toţi…

Nu m-a ascultat. Mai mult, ţin minte că era beat şi avea în mîini o cotieră din lemn, ruptă dintr-un scaun sau fotoliu de prin Parlament. A ridicat-o în sus şi striga că a decis să stea pînă dimineaţă, acelaşi lucru strigau şi cei de prin preajma lui. Mi-a zis să rămîn cu ei, dar n-am făcut-o. Atunci m-am adresat către o colegă de facultate, cu care locuiam la acea vreme în acelaşi cămin, zicîndu-i să mă însoţească. Nici ea nu m-a ascultat…

Atunci, deoarece era cam tîrziu, iar în Centru transport nu circula, am luat-o pe bulevard (Ştefan cel Mare) spre Unic. Fiind în drept cu sediul Ministerului Afacerilor Interne, am văzut cum de-acolo au ieşit, şi chiar i-am numărat, 34 de poliţişti în uniforme, care au luat-o la vale pe strada Vasile Alecsandri. Mergeau ca la grădiniţă cîte doi în rînd, dar păreau destul de grăbiţi…

M-am gîndit cam care era treaba, dar deoarece, cum am mai zis, nu aveam nici aparat foto şi nici legitimaţie, nu i-am urmat. Poate că e şi norocul meu că m-am dosit după staţia de troleibus şi nu m-au observat. Atunci mi-am sunat colegele, dar ele erau deja acasă şi nu au mai dorit să se mai întoarcă. Ce-i drept mi-au recomandat să merg să văd ce şi cum. Încă bine că nu le-am ascultat…

Tot atunci, fiind un pic mai la deal de intersecţia Ştefan cel Mare – Ismail, am văzut şi un autobus al poliţiei care mergea la vale. Era plin cu tineri în uniforme poliţieneşti, probabil studenţi de la Alexandru cel Bun. Poate că a fost doar o întîmplare, pentru că autobusul nu a cîrnit spre Ştefan, dar mi s-a părut straniu să văd după orele 24.00 un autobus cu studenţi de la Poliţie. Unde în altă parte aveau să se ducă…

A doua zi, pe 8 aprilie, am ajuns în Centru pe la 8.30 dimineaţa. Am fost mirat să văd PMAN absolut curată, fără rug, covor, pat roşu, şi cel mai straşnic fără nici un om. Exact în acea clipă l-am sunat pe un coleg din căminul de istorie al USM şi i-am zis să-l caute pe Ungureanu, iar peste vreo 10 minute am aflat că Vadim nu a dormit în cămin şi are telefonul deconectat…

Ce-a fost mai departe se cam ştie. O ştie fiecare în sine. Fiecare din cei ce au fost în acea noapte în PMAN. Eu mi-am spus părticica de istorie pe care o port de un an de zile în inimă, şi doar prin istoriile fiecăruia vom putea afla adevărul. Pentru că nici membrii Comisiei Nagacevschi, nici Procurorul General, Zubco, şi nici toţi politicienii citaţi la PG, nu au fost în noaptea sinistră la faţa locului. Ori ei pot doar să presupună (din pusele altora) ceea ce a fost. Adevărul ne aparţine, adevărul martorilor oculari – el trebuie doar scos la iveală părticică cu părticică…

Anunțuri

Etichete: , , , , , , , ,

Un răspuns to “Amintiri despre 7 aprilie…”

  1. dacul basarab Says:

    Multumesc pentru curajul tau de-a ajuta poporul, de-a informa neamul care a suferit din cauza extremei stingi comuniste. Poporul este in stare sa-i aduca in fata legii pe toti criminalii. Legea-i una pentru toti!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: