Nostalgie; între „cărți”…

În ultima vreme am ajuns să nu mai am încredere în hîrtie. Nuștiu de ce?, dar mi se pare că cea care le poate suferi pe toate nu este deloc sigură, ci din contra poate să ardă chiar dacă este ascunsă după zece lăcăți (și aici, involuntar, fac aluzie la Declarația de Independență a Republicii Moldova, arsă, sau nu, în urma evenimentelor din aprilie 2009). Nu că nu aș mai avea încredere în cărți și nu că aș fi prea entuziasmat de cărțile electronice; citesc cărți tradiționale, încerc să fac să nu treacă o zi fără a nu citi măcar o filă, dar totuși nu mai sînt atît de sigur în ele…

De la o vreme încoace mă tot gîndesc la rîndurile pe care am reușit să le scriu în toți acești ani de cînd fac și eu școală superioară, iar aici nu iau în calcul și sutele (sau miile) de știri pe care le-am scris ieri și le-am uitat astăzi, dar vorbesc despre textele care, foarte vag și cu o doză prea mare de probabilitate, pot fi împărțite în articole, editoriale, schițe, pamflete etc. Mi-e frică că acestea o să se piardă și o să fie uitate undeva pe un raft al dulapului din casa mare, și n-o să mă mai bucure nicicînd ca atunci cînd mi le vedeam publicate, iar alții (deci voi) nu o să mai afle de ele niciodată, doar pentru că erau publicate într-un ziar studențesc sau unul fără de faimă, în timpuri grele, atunci cînd nu aveam un nume

Puțin mai jos plasez textul pe care l-am scris acu exact doi ani de zile, la 30 august 2008, și care a fost publicat (grație tragerii din aceleași locuri cu ziaristul Vsevolod Cernei) exact cu doi ani înaintea zilei Marii euforii Naționale. Atunci cînd, exact ca acum, mă întorsesem la Chișinău de-acasă, sub același acoperiș impus de aceiași condiție materială, cu diferența a doar minus doi ani de studii superioare. Mă întorceam, deci, la căminul meu studențesc din strada Halippa, 6/6… (Doamne s-a schimbat de-atunci ceva!? De ce nu ne-ai dat vreun semn atuncea..!?)

“Scurta memorie a banului”

 Da, interesantă memorie are banul. Cînd el nu este, îl faci pe dracul în patru doar ca să ajungi să-l ai. Cînd nu ai bani, îţi aminteşti pînă şi faptul că sora ta are un vecin, cumătrul căruia are un frate, ce are nişte cunoştinţe prin Portugalia. Şi, în ciuda tuturor greutăţilor găseşti timp (şi motiv) să strîngi în casă tot acest lanţ de cunoştinţe ca să-i mai întrebi despre viaţă…, poate că „portughezul” se prinde şi el de cumătru.

Şi total diferită este situaţia cînd acelaşi om te ajută, te ridică, şi de fapt îţi scoate schinul. Atunci începi a uita pînă şi faptul că mai ai o soră cu familia, viaţa căreia nu e chiar în cele mai deschise culori, mai uiţi şi ceea că undeva într-un sătuc, străin de civilizaţie, sub o casă acoperită cu ţiglă îşi duce poverile anilor o maică singuratică.

Chiar adineaori am dat faţă în faţă cu memoria banului, nu, nu i-am descoperit izvoarele, pur şi simplu m-a lovit rău în obraz.

Student, sărac, de prin părţile nordului, venit în capitală pentru un al doilea an de studii, lipsit de orice aluzie, privind prin fereastra troleului schimbările de peste vară a mesajului manipulatoriu al publicităţii pestriţe, mi-am ridicat de la sindicate bonul de cazare. Am luat de la recepţie aceeaşi cheie din anul trecut şi m-am ridicat în aceeaşi odaie, cu acelaşi număr de ordine 59, unde mă aştepta acelaşi „lux”de care mă despărţisem la începutul verii.

Cu alte cuvinte, nimic nou în afară de gîndul de a-mi crea un alt lux, cel puţin pentru început să schimb tapetele, primite în moştenire de vreo două generaţii vechime. Deci, în aceiaşi seară am purces la schimbări, am eliberat pereţii de greutatea tapetelor suspendate, şi gata. Am rămas cu o odaie, în care dacă începi a răzui stratul gros de var, ai sensaţia că acuş acuş descoperi o pictură medievală nu alta.

A doua zi trezit cu un gînd cert – de a cumpăra tapete, dar foarte vag în privinţa întrebării: ce fel de, am pornit spre lavoar să-mi aduc „faces-ul” în ordine. Şi aici naţio bună! Chiar pe trepte televiziunea, colegii noştri jurnalişti, cu propunerea de a le arăta lăcaşul sfînt, odaia. Ok!, dacă aţi tecut deja recepţia; recepţia este de fapt o cenzură a căminului, care o trec doar cei cu ţinută şi scopuri nobile.

Chiar în seara zilei am apărut în ştiri (visul meu de-o viaţă), unde spuneam doar partea adevărului convenabilă postului de televiziune ce a difuzat-o, alături de o ştire ţepoasă despre domnul preşedinte şi alţi parlamentari, astfel că m-am făcut cunoscut (sper) pe toată ţara. Şi aşa mai departe. Dar aici mă veţi întreba ce-i cu elementul de memorie în toată treaba asta? Este, nu l-am părăsit nici pentru o clipă, pur şi simplu am făcut descrierea de decor a situaţiei. Chestia-i că domnişoara jurnalistă, cu frumosul nume Sorina Obreja, a locuit în acelaşi cămin 6, USM, cu aceleaşi reguli şi condiţii de trai, doar că în odaia 38 şi cu un alt nume – Snejana (cred că banul topeşte zăpada). Care ar trebui mai bine ca oricine altul să cunoască că comfortul şi-l creează fiecare pe placul său, pentru că altfel ar fi un standart de var combinat cu vopsea, lipsit de orice individualitate şi nu ar fi trebuit să-mi pună înterbări de felul: de ce cu banii plătiţi trebuie să mai faceţi şi reparaţie? Şi altele de felul lor. Şi să nu-mi creeze un şir de probleme din partea administraţiei, fiind învinuit că chiar eu singur i-am chemat pe capul meu şi într-un moment chiar ameninţat cu posibilitatea de eliminare din cămin pentru anul întreg.

Asta şi este scurta memorie a banului. Cînd a fost întrebată de recepţionistă: „Sorina, oare chiar tu să nu cunoşti care este situaţia noastră, cînd acum cîţiva ani ţi-a servit drept acoperiş”. A urmat laconicul răspuns: „Dac-am uitat!”

Deci, ce să mai încolo-ncoace, e cam sclerotică averea şi cam orbi îi sînt robii.

Maxim PULBER,

30 AUGUST 2008

Publicat în ziarul „Săptămîna” la 5 Septembrie 2008.

Anunțuri

Etichete: , , , , , , , , , , ,

Un răspuns to “Nostalgie; între „cărți”…”

  1. Amintiri din studenţie (II) « Pulbermax's Blog Says:

    […] chemat, să fac mişto de cămin şi universitate, dar asta e o altă istorie pe care o găsiţi aici (din păcate ştirea n-o am, au trecut totuşi vreo trei ani […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: