O blondă sau „Cherchez la femme”

Finele acestei săptămîni scoate la iveală reamenajări, sau cel puţin, planificarea/admiterea unor posibile restructurări pe arena politică de la Chişinău. Printre ştirile care au deschis ieri buletinele, a fost şi cea conform căreia liderii a două partide parlamentare, PLDM şi PCRM, s-ar fi întîlnit pe furiş pentru a „face schimb de păreri” inclusiv pe dimensiunea alegerii şefului statului.

Acum o săptămînă vorbeam cu un coleg de facultate că, în situaţia în care Voronin a declarat răspicat că PCRM nu-l va vota pe candidatul Alianţei Marian Lupu (şi nu v-a face-o inclusiv din pricina presiunilor Moscovei), liderului comunist i-ar prinde bine să se de-a pe lîngă Filat. Mai spuneam atunci că înţelegerea bilaterală Filat-Voronin (căci partidele au un rol mai puţin important în acest caz) ar trebui să fie ascunsă de văzul şi urechile celorlalţi lideri ai AIE (sau să fie creată impresia că aceştia nu cunosc nimic) şi că în urma acestui acord Voronin poate obţine o „super-imunitate” în ceea ce ţine neimplicarea statului în treburile familiei, iar Filat… ei bine, hai să vedem ce i-ar reveni lui Filat.

Adîncindu-mă-n idee trebuie s-o iau încă din noiembrie 2010, atunci cînd, cu o săptămînă pînă la alegeri (22 noiembrie) scriam că potrivit sondajelor, punînd în capul mesei „potenţa” alegerii Preşedintelui RM, cele mai previzibile coaliţii postelectorale ar fi cele formate din partidele PL-PLDM-PD (AIE-ul reinterpretat, cum îl numeam atunci) şi coaliţia PLDM-PCRM. Mai menţionam că „AIE-ul reinterpretat este de fapt cea mai aşteptată coaliţie după alegerile din 28 noiembrie” şi preîntîmpinam că deşi aparent imposibilă, coaliţia dintre PLDM şi PCRM are toate şansele să fie formată şi, mai mult, potrivit Teoriei coaliţiilor descrisă de Arend Lijphart, are tot atîtea „calităţi” cîte AIE-2.

Tot atunci mai scriam nu fără dreptate că Totuşi PLDM este în situaţia în care are de ales între două rele. Coalizarea cu PD-ul lui Plahotniuc, sau cea cu PCRM-ul lui Voronin. Tocmai din cauza lui Plahotniuc şi aspiraţiile sale la postura de Premier, PLDM ar putea prefera cea de-a doua varinată. Un argument în plus este şi faptul că liderul PCRM nu poate pretinde la funcţia de Şef al statului, iar cu funcţia de Premier nu s-ar isprăvi. În ultimă instanţă, lui Vlad Filat i-ar fi mai preferabilă situaţia de a fi unicul lider carismatic demn de toate cele trei funcţii-cheie în stat, decît una în care să mai fie trei, doi din partea PD-ului şi încă una de la PL (vezi aici textul integral).

Returnîndu-ne la realitatea zilei şi punînd cap la cap cele spuse atunci şi acum, vine greu de crezut ca guvernul AIE-2 ar putea suferi restructurări (fie prin ideea creării Coaliţiei largi, fie prin cea de cădere a guvernului Filat-II (prin Moţiunea de cenzură cu votul comunist şi liberal-democrat) şi instaurarea unui al PLDM-PCRM) şi vedem că Plahotniuc nu mai aspiră la funcţia de Premier. Însă în politică, după cum se ştie, mereu există calea a treia.

Comuniştii pedalează în continuare pentru alegerea preşedintelui apolitic, iar liberal-democraţii ar dori să menţină Alianţa pentru Integrarea Europeană 2 (fie de ochii lumii, fie de cei ai Europei);  Voronin are nevoie de „imunitate”, Filat o poate oferi; PCRM nu votează candidatul AIE-2, PLDM are toate voturile necesare. Cam astea sînt condiţiile de joc. „Scopul” este Alegerea preşedintelui prin operarea a cît mai puţine schimbări de structură, iar „mijlocul” – votarea fără coalizare.

Sigur că aceste manevrări nu pot să să-i împace pe toţi, sau să nu supere. Ghimpu a şi declarat că PL nu va vota Preşedintele apolitic, iar Lupu că „comuniştii l-ar face şi pe dracu în patru pentru a reveni la putere”. Frustrătile sînt de la sine înţelese, pentru că în aşa caz se spulberă atît visul de a deveni Preşedinte a lui Marian Lupu, iar Mihai Ghimpu – pierde orice funcţie de control (ce-a de spicher). Răspunzînd, însă, la întrebarea formulată ceva mai sus, putem spune că în aceste condiţii Filat ar obţine titlul neoficial de „Salvator al naţiunii”, „Politicianul care a scos poporul din impas”, „Purtător al busolei care a dus Moldova spre ieşirea din criză” etc., plus ar mai culege ceva roade la alte alegeri, din 2014.

Lucrurile par şi mai simple, datorită unei ştiri apărute exact la ţanc (momentul potrivit, la locul potrivit). „Natalia Gherman – preşedintele ţării pe Facebook”, aşa era intitulată o ştire pe Unimedia care specifica că în situația în care politicienii moldoveni nu pot ajunge la un numitor comun în privința unui președinte apolitic, Natalia Gherman ar fi candidatura perfectă pentru funcția de șef al statului.

Acum mă întreb, oare asta să fie soluţia la care au ajuns ce-i doi lideri politici de-a lungul celor patru întîlniri bilaterale? Oare iniţiativa facebook-iştilor să fie doar o făptură politică pentru a vedea în prealabil reacţia poporului? Oare fiica unui fost preşedinte, fostă şi actuală membră a două Guverne (unul comunist şi unul de alianţă), să fie cea care va lega malurile abrupte ale politicii moldoveneşti? Şi oare să aibă Moldova o Angela Merkel a sa?

Mă opresc aici căci, vorba lui Cristian Tudor Popescu, în fond e doar o blondă.

Anunțuri

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: