Recenzie la editorialul lui Petru Bogatu din 1 Martie 2011 (Jurnal de Chişinău)

Motto:

„Fiecare popor are conducătorii pe care îi merită”

(Nicolae Iorga)

Editorialul „Mai bine golan decît forumist, mai bine mort decît jurnalist!” al comentatorului de la „Jurnal de Chişinău” Petru Bogatu, reprezintă, aşa cum spune însăşi autorul, un portret colectiv compus din parafraze şi citate extrase din declaraţiile făcute de politicienii care nu vor să fie ca noi”; unde „noi” înseamnă reporteri, editorialişti, comentatori, analişti, formatori de opinie etc.

Deşi este prezentat ca un „efort al imaginaţiei”, cel mai probabil acest editorial este inspirat din proaspăta transformare a colegului său Valeriu Saharneanu, din jurnalist, director al postului de radio „Vocea Basarabiei” şi preşedinte al „Uniunii Jurnaliştilor din Moldova”, în legiuitor, deputat din partea Partidului Liberal.

Însuşi titlul reprezintă parafraza unui vers din renumitul Imn al Golanilor al regretatului compozitor revoluţionar Cristian Paţurcă. Aşa cum pe timpul Golaniadei din primăvara anului 1990, pe atunci preşedintele român, Ion Iliescu, numea protestatarii din Piaţa Universităţii (Bucureşti) – golani; la fel şi Petru Bogatu intrat imaginar în pielea mai multor politicieni de rang înalt de la Chişinău, găseşte vinovatul tuturor relelor. Acesta este nimeni altul decît poporul Republicii Moldova, cel care „votează aiurea-n tramvai. Cum îl taie capul. Nu gîndeşte. Nu se mobilizează exemplar. Se corupe pe unde-l apucă. Adesea chiar la sectoarele de vot.”

„Dacă stai să-i asculţi pe politicienii noştri, spune autorul încă nepervertit, ţi se ridică părul pe tine. Te minunezi de condiţia jalnică a poporului pe care ei trebuie să-l conducă. Alegătorii se îmbată. Ţăranii nu citesc. Pensionarii cerşesc. Tinerii îl sărbătoresc pe sfîntul Valentin în dauna Dragobetelor. Jurnaliştii manipulează. Bloggerii insinuează. Societatea civilă exagerează. Reprezentanţii ONG-urilor toacă banii Occidentului”.

Ca să înţeleagă din interior cum stau lucrurile, autorul se transformă pentru o zi în politician. Astfel, îi stă silă de el – jurnalistul; are impresia că mereu a scris numai la comandă; că pune interesele democraţiei mai presus decît cele ale luptei cu mafia; că nu are nici capacitatea, şi nici dorinţa să expună un punct de vedere propriu; că doar face jocurile cuiva; că e un stricat, spălat pe creier de şcoala sovietică etc.

Nici despre foştii colegi de breaslă „politicianul” Petru Bogatu nu are o viziune mai bună. În calitate de om al legii, Bogatu este de acord cu Ion Muruianu în afirmaţia că jurnaliştii nu sînt altceva decît o haită de cîini turbaţi care latră fără de noimă la aleşii poporului.

După preşedintele CSJ, Ion Muruianu, editorialistul Petru Bogatu intră în pielea premierului Vlad Filat care nu are timp să citească cartea „Sexul povestit celor mici”, dar consideră că trebuie analizată şi retrasă definitiv de pe piaţă.

Părăsindu-l pe Filat, trece prin liderul liberal, Mihai Ghimpu, care acuză jurnaliştii că-l arată dansînd în discoteci şi sărutînd domnişoare în bar, în loc să transmită la TV discursul său din Legislativ. Apoi trece pe la liderii democraţi, unul prins că mestecă gumă şi fumează ţigări electronice chiar în sediul Parlamentului, iar altul cu două nume şi două locuri de naştere. Asta ca să se adapteze mai bine. El şi copiii lui.

În lunga călătorie de o zi, autorul-politician intră şi prin corpul şi minţile liderilor partidelor extra-parlamentare. „Acest guvern a fost ales de oameni beţi” – spune din interiorul Vitaliei Pavlicenco; „În viaţa mea nu am pierdut niciun scrutin, în afară de acesta din 28 noiembrie. Mai cumpărate şi mai murdare alegeri nu am văzut niciodată pînă acum!” – vociferează din interiorul cugetului lui Urecheanu; după care încheie cu un Voronin aşa cum şi l-ar dori să-l vază: „N-aveţi alt popor? Alt electorat? Cu voi nu mai scoatem ţara din impas. Nu sunteţi popor, sunteţi idioţi! Şi nici internetul nu vă scapă”.

„Mai bine golan decît forumist. Mai bine mort decît jurnalist!” – spune Voronin-Bogatu, cu insinuare la acelaşi slogan al Golaniadei: „Mai bine golan decît activist. Mai bine mort decît comunist!”. Ce să-i faci, nici măcar transformarea in copore în lider comunist nu l-a putut face pe Petru Bogatu să gîndească aidoma lui Vladimir Voronin.

Bogatu a ales să rămînă jurnalist. În PostScriptumul de pe final autorul spune că a revenit din politica mare. S-a întors acasă. A prezentat articolul la redacţie. Dar s-a schimbat ceva? Nimic. El şi-a făcut meseria. Urmează să ne descurcăm ce vrem noi, de fapt?

PS: Această recenzie a fost pregătită şi prezentată în cadrul obiectului „Analiza mesajului politic” (Masterat, anul I, FRIŞPA). 

Anunțuri

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: