Acest filmuleţ este ultimul din seria „Iartă-mă” (deşi „Amintirile” vor mai continua, cu ceva chiar bun). Este epizodul în care mi-am cerut iertare de la colegii mei de grupă, unii din care apar în acest film şi locuiau în acelaşi cămin din strada Pan-Halippa 6/6. Mi-am cerut iertare în glumă, deşi ei aveau tot motivul să fie supăraţi pe mine cu-adevărat.
A fost ziua în care am fost la Universitate. Nu numai eu, ci împreună cu alţi vreo 3 colegi, care la fel ca mine n-au ştiut că grupa se înţelesese să nu vină la seminar. Atunci „doamna” (din numele căruia îmi cer scuze) Stepanov, le-a pus doi la toţi cei care n-au venit. Nu că nouă ne-a pus 10, dar pur şi simplu restul au avut cu un 2 mai mult. Asta şi le-a fost obida.
Acum, cînd a trecut aproape un an din ziua în care am terminat Universitatea, pot doar să rîd de această întîmplare, deşi atunci ştiu că cei cu 2 se supărase zdravăn pe mine. Pe această cale mai zic odată un „Iartă-mă” atît foştilor colegi de grupă, cît şi „doamnei” profesaore Stepanov. Colegilor pentru doiul luat, iar doamnei profesoare pentru dezvăluiri”.
Vizionare plăcută!
28/04/2011 la 18:18 |
:)))))) Imaginile mi-au trezit amintir și zîmbete. Anii cei trecuți, atît de lipsiți de probleme, cu vise frumoase și dezinteres din prieteniile legate în cămin, prieteni pentru o viață! Maxim, chira merci că ai postat video/ul!
ApreciazăApreciază
21/06/2011 la 23:26 |
Si te-au iertat?
ApreciazăApreciază
21/06/2011 la 23:48 |
Cum sa zic, in masura in care eram de vina, si in masura in care mi-o recunosteam 🙂 Cel putin cei cu care ma mai intilnesc azi, se saluta si vorbesc cu mine. Deci, nu e chiar grav. 😀
ApreciazăApreciază