Libertatea presei şi cea de exprimare în Republica Moldova: a fi sau a nu fi

pentru www.noi.md

Ultimii doi ani, la fel ca şi anul curent, 2011, au fost ani buni pentru jurnaliştii din Moldova. Instabilitatea politică, deşi este un fenomen negativ, oferă presei spaţiu de manevră şi face ca evenimentele să se ţină lanţ: alegerile parlamentare interminabile, alegerile locale generale care bat la uşă, susţinerea şi vizitele unor înalţi oficiali europeni, ruşi, dar şi vizita în premieră a vice-preşedintelui american, Joe Biden. Politicul a devenit mai deschis ca niciodată, politicienii mergînd împreună de la un talk-show la altul, de la o televiziune la alta. Chiar şi opoziţia comunistă, altădată extrem de secretoasă, a devenit mai deschisă faţă de mass-media. Ca rezultat, presa din Moldova a suferit metamorfoze nemaipomenite – au fost deschise o serie de organizaţii media noi, s-a investit în jurnalismul on-line, iar presa a devenit mai liberă ca niciodată – schimbări care au devenit posibile, evident, graţie investiţiilor, mediului politic democratic şi intrării în vigoare a mai multor legi euroconforme din domeniu.

Schimbările din presa moldovenească au fost observate şi de organizaţiile internaţionale de profil. De exemplu, pentru prima dată libertatea presei din ţara noastră a avansat de la categoria ţărilor „fără presă liberă” la cea cu presă „parţial liberă” în raportul „Freedom of the Press 2011: A Global Survey of Media Independence”, realizat de organizaţia internaţională Freedom House, cu sediul la Washington. În raportul prezentat de aceasta (care evaluează situaţia anului 2010), Republica Moldova s-a plasat pe locul 118 din 196 ţări incluse. Aceasta fiind şi cea mai bună poziţie din istoria ţării noastre, deoarece în 2008 libertatea presei din Moldova s-a plasat doar pe locul 150, iar în 2007 şi 2010 pe 144. Vecinele noastre, România şi Ucraina, tot fac parte din categoria ţărilor cu presă parţial liberă (deşi situaţia din Ucraina s-a înrăutăţit), în timp ce vecina noastră mai îndepărtată – Rusia, se clasează în rîndul ţărilor „fără presă liberă”.

În general, scorul mediu regional al ţărilor Europei Centrale şi de Est şi al ţărilor ex-sovietice a rămas neschimbat pentru anul 2010. Însă, raportul Freedom House pune în evidenţă evoluţia rapidă a Republicii Moldova şi micii paşi pozitivi ai Georgiei şi Kîrgîzstanului. Aceasta se evidenţiază mai ales în contextul în care, potrivit raportului, în 2010 libertatea presei a fost la cel mai scăzut nivel din ultimii 10 ani, numai unul din şase oameni avînd acces la presa liberă şi independentă. Din toate cele 196 de ţări supuse analizei, „cu presă liberă” în 2010 au fost 68 (35%), cu „presă parţial liberă” – 65 (33%) şi „fără presă liberă” – 63 (32%).

Totuşi, în Moldova situaţia la acest capitol mai lasă de dorit. Accesul la multe evenimente de interes public rămîne interzis, jurnaliştii mai sînt intimidaţi fie de gărzile de corp ale oficialilor, fie chiar de oficiali sau funcţionari. Presa rămîne a fi subordonată politic, dar mai ales economic. Aşa cum se menţionează şi în Memoriul privind libertatea presei în Republica Moldova pentru perioada dintre 3 mai 2010 şi 3 mai curent, elaborat de Centrul pentru Jurnalism Independent, în ciuda unor reforme începute de noile guvernări în domeniul presei, garanţiile de care se bucură jurnaliştii în virtutea legii rareori sînt valabile şi în incinta instituţiilor publice sau în relaţie cu funcţionarii publici. Jurnaliştii au dreptul prin lege să critice persoanele publice, să publice informaţii exagerate care pot şoca sau ofensa, să nu-şi divulge sursele de informaţie, să profeseze liber de orice ingerinţe, însă, în condiţiile în care Codul penal nu conţine sancţiuni pentru cenzură, pericolul ca jurnaliştii să fie cenzuraţi rămîne real.

Pentru a clarifica din interior cum stau cu adevărat lucrurile şi, pentru a afla dacă situaţia văzută din exterior nu este doar o parte care se doreşte a fi văzută, am apelat la cîteva personalităţi notorii, care cunosc, urmăresc şi chiar activează în domeniul mediatic. Alina Radu, director la „Ziarul de Gardă”, remarcă prin comparaţie că, dacă pînă în 2009, jurnaliştii de la „ZdG” au fost în repetate rînduri ameninţaţi de către reprezentanţii puterii, iar cîţiva reporteri ai ziarului chiar reţinuţi de poliţie doar pentru faptul că luau poze şi notiţe în locuri publice, acum e mai bine. „Nu ne mai bat poliţiştii şi nu ne mai reţin pentru faptul că ne exercităm meseria în spaţii publice. De asemenea, nu ne mai înjură funcţionarii publici şi nu ne mai ameninţă atunci, cînd le cerem date despre proprietăţile, veniturile sau afacerile lor”. Şi directorul Institutului European de Studii Politice din Moldova (IESPM), Viorel Cibotaru, a menţionat unele schimbări pozitive în mass-media autohtonă. El spune că în doi ani de guvernare al AIE, lucrurile privind exercitarea drepturilor fundamentale, inclusiv de exprimare şi întruniri s-au schimbat în mod radical şi aproape ireversibil, fapt care poate fi demonstrat prin mai mulţi factori atît obiectivi, cît şi subiectivi. Potrivit lui Cibotaru, deşi este un pic prematur să vorbim despre aceasta, saltul presei a descătuşat politicul şi a făcut-o mai imprevizibilă, iar cele mai importante decizii se iau în vizorul şi chiar sub influenţa presei, ceea ce într-un final va consolida democraţia din Moldova. Însă, mai adaugă Cibotaru, „presa este parte a societăţii şi ea nu poate fi mai liberă şi mai dezvoltată decît politicul, mediul de afaceri, societatea etc.” De cealaltă parte, expertul mass-media, Valeriu Reniţă este mai sceptic. „Ce mare lucru poate să se întîmple timp de un an-doi într-o ţară săracă? Nu există libertate politică, fără libertate economică”.

În direcţia deschiderii autorităţilor faţă de mass-media şi libertăţile acestora oferite presei, comentatorii au fost un pic mai rezervaţi. „De vreme ce încă nu a fost anulat ordinul impus de către autorităţile comuniste cu privire la remunerarea funcţionarilor pentru menţinerea secretelor de serviciu, nu pot spune că avem o deschidere totală din partea autorităţilor”, a menţionat jurnalista de investigaţie Alina Radu. Potrivit ei, mai sînt şi alte tradiţii mai vechi care nu au fost anulate. Întrebată dacă după doi ani de guvernare democrată a fost măcar un pic eliminată birocraţia de prin ministere, jurnalista a spus că la scrisori se răspunde mai repede, dar în continuare incomplet. „Camera Înregistrării de Stat nu ne mai cere bani pentru informaţii şi această problemă a fost soluţionată practic într-o zi de AIE-2, deşi am cerut ani în şir această scutire de taxe de la guvernarea comunistă, fără să avem un răspuns pozitiv. Pentru deschiderea totală, însă, trebuie să mai muncim, să insistăm”, susţine Radu. Jurnalista a remarcat şi faptul că în „anii comunismului” Moldova nu a văzut atîtea chipuri de miniştri la posturile TV şi n-au existat atîtea dezbateri politice cu telefonul deschis la televiziunea publică. Şi în opinia directorului IESPM, Viorel Cibotaru, există o deschidere evidentă şi demonstrabilă, care „..nu depinde de numărul partidelor aflate la guvernare, ci, mai degrabă, de calitatea şi orientarea lor”. Cibotaru a mai spus că „..există şi riscuri vechi pentru echipe noi de guvernanţi. Acestea sînt: corupţia, corupţia şi corupţia”. Valeriu Reniţă însă este de părere că adevărata libertate a presei în Moldova a fost ceva mai devreme, adică între 1988-1992. „Cît timp 99 la suta din presă va fi subordonată partidelor şi partiduţelor, iar la instituţiile publice va domina cenzura oligarhilor, atîta timp nu vom avea libertate adevărată a presei”. Acesta a mai spus că nu a observat mari deosebiri între gradul de libertate a presei din anii 1998, 2006 şi 2010. Potrivit lui Valeriu Reniţă, pînă şi declaraţia vicepreşedintelui Statelor Unite, Joe Biden, că „Moldova este cheia succesului” este doar un clişeu propagandistic, parte din procedeele politicii externe ale SUA „..folosite pentru ţări ca ale noastre: slabe, dependente de bani occidentali, dar ascultătoare de alde „nea Joe””. „Dar în acest schimb de bunuri diplomatice dintre Moldova şi SUA, nu am ce reproşa, bineînţeles, americanilor. Ei îşi apără ţara, noi – politicienii, falşi patrioţi”, a mai adăugat expertul mass-media.

De cealaltă parte, în opinia Alinei Radu, în ceea ce ţine de succesul Republicii Moldova în relaţiile sale internaţionale, inclusiv cu UE şi SUA, Biden a avut dreptate. „În contextul relaţiilor externe, Moldova a făcut un pas enorm: de la minciuni, manipulări şi declaraţii inadecvate pe plan internaţional, la deschidere, cooperare şi apreciere a beneficiilor pe care le poate avea Moldova pentru cetăţenii săi din relaţii corecte şi bune cu partenerii din Vest şi SUA”, afirmă Radu.

Viorel Cibotaru este cam de aceeaşi părere, că astăzi, Moldova, în afară de unele state din Balcanii de Vest, „..este unicul caz de progrese în vederea eforturilor depuse de UE şi SUA de transformare democratică. De aici si calificativul de „cheie…”, pentru cei care doresc să înveţe lecţiile altora”. Cibotaru a mai menţionat că Republica Moldova reprezintă un caz specific de succes în drumul de obţinere a unui statut de o ţară cu o democraţie consolidată. „Specific, pentru că o facem mai tîrziu decît unele ţări „comparabile”, cum ar fi Ţările Baltice, ţările Europei Centrale sau din Balcanii de Est, dar avansăm spre acest scop, acum, mai repede, mai sigur şi, aş zice, mai coerent, decît alte state din spaţiul post-sovietic”, a conchis acesta.

Solicitaţi să acorde note „libertăţilor” (politice, juridice, economice) din Republica Moldova, directorul Institutului European de Studii Politice din Moldova, Viorel Cibotaru, a fost cel mai generos, acordîndu-le „un şapte”: „Am depăşit stadiul de constituire a noilor principii şi circumstanţe, dar încă nu am dat o mişcare suficient de dinamică pentru dezvoltare. Presa este independentă cînd nu depinde de nimeni, nici de putere şi nici de bani. La noi încă mai depinde de putere (decizii, informaţii, declaraţii), şi depinde şi de bani”. Expertul mass-media, Valeriu Reniţă, a fost cel mai dur: „Pentru a testa deschiderea autorităţilor, este de ajuns să trimiteţi o petiţie pe cea mai elementară problemă, de exemplu, privind calitatea proastă a serviciilor. Veţi vedea cît timp o să vă ia cel mai elementar răspuns şi veţi mai vedea că autorităţile nu sînt interesate să rezolve cele mai elementare probleme ale cetăţeanului şi nu vrea nici să audă de dreptul lui de consumator. Totuşi, într-un tîrziu, autorităţile o să vă dea un răspuns formal, şi pentru asta merită nota „unu” – pentru deschidere, şi tot „unu” – pentru protejarea libertăţilor noastre”. Iar directorul „Ziarului de Gardă”, Alina Radu, s-a eschivat să ofere note: „Nu am timp să dau note, notele serioase se dau după analize serioase. Dacă e să mă refer la libertatea presei, cea mai profundă „nelibertate” ţine de aspectul economic. Presa nu este în condiţii economice care să-i asigure libertatea, iar publicitatea încă este concentrată şi controlată politic. Asta face presa dependentă de două variante – afiliere politică sau alegerea unor proiecte de presă mici şi necostisitoare”.

Astfel, în urma tuturor opiniilor exprimate, vedem că răspunsurile la aceeaşi întrebare pot oscila foarte mult. Iar ceea ce pentru cineva poate este calificat drept „bine”, pentru altcineva va fi total opus. Ceea ce pentru cineva este o mişcare spre bine, pentru altcineva va fi o înrăutăţire a situaţiei, iar „binele a fost atunci…”, demult. Involuntar, diferenţa de percepţie şi enunţarea oricăror mesaje, cu diferite încărcături, fie ele pozitive sau negative, duce la ideea că în Republica Moldova există libertate neîngrădită a „softului” mediatic: de gîndire, creare, şi exprimare. Urmează să fie îmbunătăţită situaţia de libertate a „hardului”, cum ar fi cea financiară, juridică sau politică. Pînă atunci, parafrazîndu-l pe un mare jurnalist de peste Prut, trăim în Moldova şi asta ne ocupă tot timpul.

Pulber Maxim

vezi textul şi aici.

читайте на русском здесь.

Anunțuri

Etichete: , , , , , , , , , , ,

3 răspunsuri to “Libertatea presei şi cea de exprimare în Republica Moldova: a fi sau a nu fi”

  1. Libertatea presei şi cea de exprimare în Republica Moldova: a fi sau a nu fi « VOXPUBLIKA | Platforma de comentarii, bloguri si analize a Publika.md Says:

    […] Vezi continuarea aici […]

    Apreciază

  2. doina Says:

    Bravo MAXIM! mi-a placut mult materialul. bine documentat, argumentat si cu un sfirsit promitator … Daca presa, dupa opinia lui Cibotaru, are 7, pai eu atunci iti dau un +9 ))))) Succese!

    Apreciază

  3. pulbermax Says:

    Merci Doina, daca nu glumesti. Aprecierea cititorilor imi da noi puteri, ma obliga sa mai creez si sa tind spre 10. Merci mult.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: