Cum să organizezi un „atac raider”. Ghid practic

Deși nerecunoscut de lexicul limbii române și nici de legislația în vigoare a ţării, „atacul raider” este cunoscut de fiecare din noi. Vorba unui procuror căruia nu-i mai țin minte numele, „în Moldova totu-i atac raider: nu plouă e atac raider; plouă prea mult – tot atac raider”.

Plaho raider

poză simbol

Procurorii Procuraturii Anticorupție, Viorel Morari și Ina Frunză, au susținut o conferință de presă în cadrul căreia au dezvăluit rezultatele unei cauze penale calificată, conform legislației naționale, ca „escrocherie în proporții deosebit de mari”. Asta chiar dacă schema reprezintă un exemplu clasic, deşi simplificat, de atac raider.

În cadrul conferinței, Viorel Morari a lămurit de cîteva ori cum s-a produs „escrocheria”, iar pentru că n-am înțeles prea bine, deja după conferință, ne-a mai lămurit odată. Este vorba despre fapta a doi (deja foști) consilieri locali în Consiliul orășănesc Sîngera, care au folosit (nu prea iscusit) o schemă prin care au intrat în posesia unui teren de 0,5 ha în preț de 67,5 mii euro.

Acum, asumîndu-mi un mare avans de încredere, o să încerc să lămuresc pe paşi cum a avut loc cazul dat, care sînt personajele și  scenariul aproape tuturor atacurilor de acest gen.

1. Bunul atacat.

Întotdeauna în centrul unui atac raider se află un bun aflat în posesia unei persoane, instituții, sau chiar stat (proprietate publică), dar care tare este dorit de o altă persoană. Tot timpul, bunul atacat este mult mai valoros decît preţul la care este „procurat”.

În cazul nostru este vorba de un teren de 549 ari cu ieșire la drumul central (care este şi cauza preţului său de peste un milion de lei).

2. Atacatorul.

De cele mai multe ori, atacatorii sînt fie persoane cu funcție de răspundere, fie persoane cu influență asupra persoanelor cu funcție de răspundere.

Foștii consilieri, folosindu-se de situația de serviciu, au decis să procure terenul de la proprietar (o pensionară) la preț de șase mii de dolari, în timp ce prețul real a fost estimat la 67,5 mii euro.

Pentru că cei doi erau consilieri locali, cu potenţial de a rezolva mai ușor chestiunile birocratice, dar și avînd încredere în unul din ei, fiind cumătri, bătrîna a semnat pe numele celui de-al doilea o procură, prin care i-a oferit dreptul de a se ocupa de procedurile necesare pentru tranzacție, după care a primit suma solicitată (șase mii dolari).

3. Instanța de drept.

În orice atac raider este nevoie de o instanță care să legalizeze o acțiune ilegală sau cvasi-legală – în cazul în care atacatorii fac uz de o lacună legislativă. Fără instanța de drept, atacul devine imposibil. Mai multe instanţe trecute – mai trainic atacul organizat.

Pentru că cunoşteau care este prețul real al terenului, consilierii s-au grăbit să înregistreze notarial contractul „vînzare-cumpăre”, chiar dacă banii fusese deja transmişi proprietarului fără întocmirea acestuia, iar pentru că familia bătrînei a aflat că prețul „bunului” este mult mai mare, şi au reziliat înţelegerea – l-au întocmit contrafăcînd semnătura proprietarului inițial, a bătrînei.

Ulterior, chiar dacă au primit de la familia bătrînei cei șase mii de dolari, atacatorii s-au adresat (fără a înștiința proprietarul de drept) în instanță, prezentînd procura, contractul întărit notarial cu tot cu semnătura contrafăcută, dar și mărturii precum că bătrîna a decedat, deși aceasta era (încă) în viață. Instanța, a emis o decizie favorabilă celor doi.

4. Terții/intermediarii.

Și terții sînt factori absolut indispensabili în schemele raidurilor, iar cu cît mai mulţi intermediari sînt implicaţi succesiv în schemă, cu atît aceasta este mai trainică. De obicei terții, reprezintă SRL-uri şi au sediul în Belize, Cipru sau Seychelles.

În cazul nostru, terţii au fost simple persoane fizice (două la număr). Mai întîi unul, intermediar, care a procurat lotul de la consilierul intrat în posesia terenului prin decizia instanţei: la un preţ mai mare de şase mii de dolari (suma achitată iniţial bătrînei), dar mai mic de 67,5 mii (preţul real), după care al doilea, final. Toate tranzacţiile au fost făcute cu întocmirea actelor la Oficiul Cadastral.

Actualmente, procurorii deşi cunosc că primul terţ a procurat terenul la un preţ mai mic decît cel real, nu au suficiente probe pentru a demonstra că acesta era în cunoştinţă de cauză cu „istoria” lotului procurat. Respectiv, din insuficienţă de probe, acesta nu poate fi tras la răspundere. Cu atît mai puţin este imposibil de a stabili măsura în care cel de-al doilea terţ ştia despre legalitatea tranzacţiilor anterioare, acesta fiind declarat „posesor de încredere”.

*****

Succesul „afacerii” relatate mai sus a fost dat peste cap de către un ultim cumpărător al terenului, care l-a „procurat” de la bătrînă fără ca aceasta să ştie că nu este proprietara de drept. Anume acest ultim cumpărător, grăbit să-şi înregistreze actele la Oficiul Cadastral, a aflat că proprietarul este cu totul altă persoană decît cea căreia i-a transmis banii.

Dacă este să presupunem că acest ultim cumpărător, figurant în dosarul penal ca victimă a escrocheriei (pentru că bătrîna a luat banii (67,5 mii euro) şi n-a avut careva pretenţii faţă de foştii consilieri), pur şi simplu nu apărea. Atunci, în urma decesului bătrînei (aşa cum s-a întîmplat pe parcursul urmăririi penale, să-i fie ţărîna uşoară), vinovăţia celor doi atacatori avea să fie practic imposibil de demonstrat.

În primul rînd pentru că nu se ştie cînd anume urmaşii bătrînei aveau să se ocupe de reperfectarea actelor de proprietate asupra terenului şi, respectiv, să afle că acesta nu le mai aparţine. Iar într-al doilea rînd pentru că, în lipsa persoanei prejudiciate, n-avea cine să depună mărturiile. Chiar şi aşa procurorilor le-a trebuit doi ani, iar mie patru pagini A4, pentru a depăna de-a fir-a-păr toate turnurile de situaţii şi proprietari.

Acum cînd cei doi atacatori au fost condamnaţi la cîte 8 şi 10 ani de închisoare cu achitarea prejudiciului victimei de 67,5 mii euro, dar şi privarea de dreptul de a ocupa funcţii de răspundere pe o perioadă de trei ani, imaginează-ţi cititorule, cîţi ani le-ar trebui procurorilor să demonstreze preluarea unor bunuri de milioane în valută străină, cu legalizarea tranzacţiilor în instanţe de rang mai înalt, şi re-transmiterea succesivă a acestora în posesia unor firme fantome din întreaga lume off-shore? Mai ales atunci cînd atacatorul stă în cîrca statului, cu paşaport diplomatic şi imunitate parlamentară.

Anunțuri

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: