„Primiţi Malanca?” sau un frumos obicei care moare

Horă mîndră şi frumoasă, stau boierii la masă.
Cu mesele-ntinse, cu făcliile-aprinse,
C-un buchet de flori, pentru noi hăitori.
Eu oi spune „hăi”, da voi mînaţi flăcăi.
Hăi! Hăii!
Mireasa si PolitistulMalancuţa de Hîrlău,
Se primbla prin Movilău,
Movilău-i ceea parte.
Că-i în rochiţă şi coftiţă
Ca o dalbă hulubiţă.
Busuioc verde-n cărare
Semănat de-o fată mare,
Fată mare de-mpărat.
Şi-a năimit de l-a-ngrădit
Şi-a silit de la plivit,
Ca să fie de dăruit
La feciori făr-de mustaţă,
Care-nvaţ-a strînge-n braţe
Şi sărută cu dulceaţă.
Gospodari cinstiţi de casă
Primiţi malancuţa-n casă
C-afară plouă de varsă
Şi din streşini cade pică,
Haine scumpe pe noi strică,
Că-s din hîrtie şi pozlit.
N-aveţi bani să le plătiţi
Şi nici hîrtie să le-noiţi. (fiecare rînd se cîntă de două ori).
Bună vreme!

Veche de cîteva sute de ani, Malanca din Lipnic, raionul Ocniţa (satul meu de baştină), este la fel de tînără şi frumoasă ca altădată. Şi în acest an, la fel ca-n toţi anii de cînd mă ţin minte, „Malanca” a ieşit din casă cu muzică şi alai, mergînd pe la casele oamenilor să le ureze un an bun, sănătate, noroc şi belşug în toate.

„Malanca” provine de la „sfînta Melania” sărbătorită la 31 decembrie, conform calendarului nou, şi 13 ianuarie, pe stil vechi. Tot de aici vine şi data la care se sărbătoreşte (organizează), 13 şi 14 ianuarie. Legenda spune că „Malanca” ar fi fost fiica primarului („Fată mare de-mpărat”) oraşului Kameneţ-Podoliskii, regiunea Hmelniţk, Ucraina, care-ar fi fost omorîtă de tătari în timp ce încerca să-şi apere oraşul de hoarde. Tot din Ucraina vine şi textul acestui colind, tradus şi adaptat în română.
„Malanca” merge doar pe la casele cu fete mari şi este formată din două componente: „soldaţii” (pieptari) şi, convenţional numiţi, „ţiganii”, adică persoanele mascate în „mireasă” (după toate considerentele, anume aceasta şi este Malanca, fata tînără), „mămuca” („baba”) şi „tătuca” (probabil părinţii fetei), un „ţigan” mai tînăr – „fecioraşul” (are acelaşi cosum ca şi „tătuca”, tatăl său). La fel, printre mascaţi mai pot fi întîlniţi un „poliţist” (tot el numit „jdan”, adică evreu), „medic” şi alte personalităţi. În „misiunea” lor, soldaţii mălăncesc (cîntă colindul), iar „ţiganii” distrează gazdele şi oaspeţii acestora, dar şi persoanele care merg din urma Malăncii. O altă „datorie” a mascaţilor este să caute prin gospodărie şi să scoată la iveală „averea gospodarilor”.

Tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte, un mare amator şi participant timp mulţi ani al Malăncii (era „ţigan”), povestea că o dată i s-antîmplat ca gazda primitoare să-i reproşeze, cică de ce nu-i scoate vaca din ocol, ca s-o vadă toţi cei adunaţi (care urmăresc Malanca). N-avea ce face, a mers în ocol şi-a scos animalul, spre distracţia celor adunaţi şi mîndria gospodinei.

Altă dată însă, i s-a întîmplat ca, atunci cînd a mers pe după casă şi a luat un snop de hlujani (strujeni, coceni), a găsit ascuns în glugă un borcan de zece litri de rachiu. A lăsat snopul şi-a pornit cu borcanul prin ogradă. Văzînd asta, cu lacrimi în ochi, gospodina casei l-a rugăt să-l pună la la loc, pentru că dacă-l vede bărbat-su, îl bea tot, iar ea are mamă pe pat de moarte. L-a pus la loc fără ezitări, pentru că există o limită în toate, chiar dacă la Malancă nimeni nu ştie unde se află.

Hirlau-MovilauConform textului, „Malancuţa de Hîrlău, Se plimba prin Movilău”… Hîrlăul se află în judeţul Iaşi, România, iar Movilăul, e o mică localitate din regiunea Viniţa din Ucraina, situată pe malul Nistrului, faţă-n faţă cu oraşul Otaci, raionul Ocniţa. Cel mai scurt drum din Iaşi spre Viniţa, trece numaidecît prin Republica Moldova. De aici se lămureşte şi arealul răspîndirii Malancăi în ţara noastră, aceasta putînd fi întîlnită în tradiţiile de iarnă a localităţilor din raioanele Glodeni, Rîşcani, Drochia, Edineţ, Donduşeni, Briceni, Ocniţa.

Malanca FestLa fel, Malanca poate fi întîlnită în satele din Suceava, Bucovina, ţinutul Herţa, Hotin etc., iar la 15-16 ianuarie la Cernăuţi, deja al treilea an, a fost organizat „Malanca fest 2013”. În acest an, festivalul a adunat un număr record de 32 de grupuri şi un total de peste o mie de mălăncitori (participanţi), care-au luptat pentru marile premii de 50, 30 şi 20 de mii de hriveni (aproximativ: 75, 45 şi 30 de mii de lei), evenimentul fiind urmărit de zeci de mii de vizitatori, care l-au transformat într-o carte de vizită a Bucovinei (Vezi mai multe aici).

Ce căuta o tînără fată, îmbrăcată doar într-o rochiţă şi coftiţă, în plimbare la cel puţin 200 kilometri distanţă, textul nu spune. Cert este că această tînără şi frumoasă fată a ajuns la vîrsta măritatului, în unele variante ale textului apare şi strofa „Fată mare de-mpărat, S-a cerut la măritat La feciori făr-de mustaţă”, iar pentru aceasta a fata a semănat busuiocul („Busuioc verde-n cărare, Semănat de-o fată mare”).

După cum se ştie, această plantă pe care ţăranii o pun la icoane, nu creşte chiar din mîinile oricui. Trebuie să fie sădit doar de o gospodină curată, atît trupeşte, cît şi sufleteşte. Astfel, busuiocul reprezintă curăţenia, iar graţie mirosului său, şi dragostea, atrăgînd astfel, bărbaţii („Ca să fie de dăruit, La feciori făr-de mustaţă, Care-nvaţ-a strînge-n breţe Şi sărută cu dulceaţă”). Iar faptul că fata „A năimit de l-a-ngrădit, Şi-a silit de la plivit”, arată că Malanca este anume o aşa fire (căreia i-a crescut busuiocul).

În satul meu de baştină versurile care relatează despre ceea ce se-ntîmplă cu această tînără s-au pierdut, dar continuarea am găsit-o într-o anexă a monografiei autorului L. H. Drumea («Фольклорные переводы и лексико-стилевые интерференции»), publicată în 2008 la Academia de Ştiinţe din Moldova (vezi referinţele la malancă în document, pag. 22-26 şi Anexa 8, pag. 67-72):

„Părinţii au aşteptat
Să le pice mai bogat.
Mai bogat nu s-a tîmplat,
A dat peste un blestemat,
Că manîncă nespălat
Şi se culcă ne-nchinat”.

Se vede că asta-i soarta fetelor şi părinţilor care-aşteaptă ceva mai bun pentru odraslele lor, pînă le trece sorocul. Dar necătînd la greutăţile prin care a avut de trecut, Malanca este o fire pozitivă, şi an de an merge pe la casele oamenilor, se cere înăuntru („Gospodari cinstiţi de casă, Primiţi malancuţa-n casă C-afară plouă de varsă”) şi toate astea doar ca să le ureze un an nou mai fericit, mai bun şi mai bogat.

Colindul din satul meu iarăşi a pierdut o parte din text, dar în aceiaşi anexă a monografiei menţionate mai sus, am găsit următoarele versuri:

„Las’să ploaie, nici nu-mi pasă,
Noi avem Malanca’n casă.
Poftim, boieri mari, la masă!
Roade’n pline şi-n bucate,
La mulţi ani cu sănătate!
Boieri, să vă fie
La mulţi ani cu bucurie!”

Din păcate, astăzi, acest obicei frumos se pierde. Pe an ce trece, se organizează tot mai puţine Malănci şi tot mai puţini gospodari le primesc în casele, sau cel puţin în ogrăzile lor. E ceva trist, cel puţin pentru mine, care-am umblat cu Malanca (eram „mămucă”) de pe la 14 pînă la 18 ani, cît am fost în sat. De fapt, Malanca are aceiaşi soartă ca şi toate cetele de colindători, urători şi semănători. Nu e vina tradiţiilor că noi am devenit mai fuduli, iar să mergi cu colinda, e o ruşine. Dar nu pentru asta am scris tot acest text, am filmat şi montat acest video. Am făcut-o pentru a păstra pentru alţii ceea ce mai este, iar mîine s-ar putea să fie dat uitării.

Malanca MarePe timpul cînd tatăl meu era tînăr şi mergea în Malancă (perioada sovietică n-a restricţionat nicicum acest obicei, chiar dacă ţine, într-o anumită măsură, de religie), mascaţii intrau în case unde prezentau o scenetă, în care părinţii („mămuca” şi „tătuca”) în dorinţa de-aşi da fata în căsătorie, intrau în casă şi i-o arătau gospodarilor. Le spunea cît e de bună şi cît de bine găteşte, dar gospodarii n-aveau nevoie de ea, pentru că aveau şi ei fete nemăritate. Atunci „baba” schimba macazul şi dorea să le dea fiul de ginere, iar „ţiganul” cel mic avea nenorocul să facă atac de cord şi să moară chiar în acea clipă, fapt pentru care era nevoie de „doctor” şi „poliţist”. Acum toate astea s-au uitat, la fel cum s-au uitat şi versurile care mai erau…

Tatăl meu mai ştia un vers care începea cu „Malancuţa trece dealul” ceea ce rima cu „… Ardealul”, eu însă nu-l mai ţin minte, iar acum e prea tîrziu ca să-l mai pot întreba. Dă Doamne să le mai am proaspete-n memorie cel puţin pe astea.

PS: Toţi cei intrigaţi sînt invitaţi s-o vadă. Deja la anul, cînd Malanca va merge din nou pe la casele oamenilor.

Anunțuri

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , ,

2 răspunsuri to “„Primiţi Malanca?” sau un frumos obicei care moare”

  1. Un iPad 4 îşi caută stăpînul! Eu îmi caut iPad-ul! « Pulbermax's Blog Says:

    […] dar dacă tot, acum două săptămîni, vă relatam pe blog despre “Malancă”, sau “un frumos obicei care moare”, m-am gîndit: “de ce nu?!” Astfel că, m-am înregistrat (care apropo, durează nu mai […]

    Apreciază

  2. Ary Says:

    Foarte frumos si interesant. Astazi am aflat despre aceasta datina frumoasa, din pacate nestiuta in restul Romaniei. Multumim pentru toate informatiile!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: