Adevărul lui Orwell despre vînătoarea din „Pădurea Domnească” şi ceea ce a urmat după

Trebuie să încep prin a spune că acesta este primul text publicat pe acest bloc în care fac referire la tragicul eveniment de la o partidă de vînătoare din Rezervaţia Ştiinţifică „Pădurea Domnească”, soldat cu moartea omului de afaceri Sorin Paciu.

La început eram acasă într-o mică vacanţă de Crăciun, unde citeam Pădurea norvegiană (coincidenţă pură cu cea Domnească) de Haruki Murakami. Ulterior, am revenit, dar n-am vrut să mă amestec în vălmăşagul de „presupuneri”, „detalii”, „mărturii”, „teorii ale conspiraţiei” şi cei care se dădeau de-a dreptul cu „părerea”. Ei bine, la ora în care scriu acest text – 23 ianuarie 2013 – cînd se împlineşte exact o lună de la acea partidă de vînătoare, o să-mi permit să mă implic cîtuşi de puţin în acest război cu oameni şi mistreţi.

Ideea mi-a venit atunci cînd citeam „Procesul animalelor”, un text de sinergie dintre Procesul lui Kafka şi „Procesele animalelor”, capitolul 2 din studiul fundamental al marelui istoric francez Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, scris pentru Europa Liberă de Emilian Galaicu-Păun. Ca o paranteză, autorul făcea trimitere şi la un al treilea titlu, Ferma animalelor de George Orwell, dar n-a insistat asupra ideii, ceea ce m-a determinat s-o fac.

Vorba zice că Istoria se repetă şi că Tot ce-i nou, e ceva vechi şi demult uitat. Ca să construiesc (şi eu) textul pe trei piloni, am am să iau citatul unui mare politician de-al nostru, Am fost în munţi şi m-am întîlnit cu Decebal. Aşa că, fără a mai tărăgăna asupra temei, să purcedem la relevarea celor întîmplate în „Pădurea Domnească” la 23 decembrie 2012, dar şi ce-a urmat după, în versiunea lui George Orwell.

*****

23 decembrie 2012, Rezervaţia Ştiinţifică „Pădurea Domnească”:

„Atunci, Snowball dădu semnalul atacului. El însuşi se năpusti direct spre Jones. Acesta îl văzu venind, ridică puşca şi trase. Alicele lăsară dungi însîngerate pe spinarea lui Snowball, iar o oaie căzu moartă. Fără să se oprească nici o clipă, Snowball, cu cele o sută de kilograme ale lui, se aruncă în picioarele lui Jones. Jones se trezi proiectat pe o grămadă de bălegar, iar puşca îi zbură din mîni. Dar spectacolul cel mai teribil îl oferi Boxer, care se ridica pe picioarele din spate şi lovea ca un armăsar cu copitele lui enorme potcovite cu fier. Prima lui lovitură căzu în capul unui grăjdar de la Foxwood, care se întinse fără viaţă în noroi (…).

Toţi oamenii fugiseră, în afară de unul. Întors în curte, Boxer îl mîngîie cu copita pe grăjdarul care zăcea cu faţa în jos în noroi, încercînd să-l întoarcă. Băiatul nu se mişca.

― E mort, zise Boxer întristat. Nu voiam să fac aşa ceva. Am uitat că port potcoave de fier. Cine o să creadă că n-am făcut-o intenţionat?

― Fără sentimentalisme, tovarăşe! strigă Snowball, din ale cărui răni sîngele încă mai picura. Războiul e război. Singurul om bun e omul mort.

― Dar nu vreau deloc să iau viaţa nimănui, nici chiar viaţa unui om, repetă Boxer şi ochii i se umplură de lacrimi.

― Unde e Mollie? exclamă cineva.

Mollie, într-adevăr, lipsea. În prima clipă, toţi se alarmară; se temeau că oamenii ar fi putut să-i facă vreun rău, sau chiar s-o fi luat cu ei. Pînă la urmă, totuşi, o găsiră ascunsă în staulul ei, cu capul înfundat în fînul din iesle. Fugise imediat după ce se trăsese cu puşca”.

 *****

[data şi locul nu a putut fi identificat] Discuţie privată:

„― N-am făcut aşa ceva! Nu eram acolo! Nu-i adevărat! strigă Mollie, cabrîndu-se şi jucînd în loc.

― Mollie, uită-te-n ochii mei! Îmi dai cuvîntul tău de onoare că omul nu te mîngîia pe nas?

― Nu-i adevărat! repetă Mollie, dar nu putu s-o privească pe Clover în ochi şi, în clipa următoare, îşi luă tălpăşiţa şi plecă în galop spre cîmp”.

 *****

6 ianuarie 2013, sediul Mişcării Populare „Antimafie”:

„― Tovarăşi, zise el liniştit, ştiţi cine este responsabil pentru asta? (…) SNOWBALL! urlă el brusc, cu o voce de tunet. Snowball a făcut asta! (…) Tovarăşi, acum şi aici decretez condamnarea la moarte a lui Snowball! „Erou-Animal, Clasa a Doua” şi jumătate de baniţă de mere oricărui animal care-l aduce în faţa justiţiei! O baniţă întreagă oricui îl prinde viu!”

*****

10 ianuarie 2013, Preşedinţia Republicii Moldova:

„Benjamin fu singurul animal care nu luă partea nici uneia dintre facţiuni. El refuză să creadă şi că hrana avea să se înmulţească şi că moara avea să economisească efort. Cu sau fără moara de vînt, zicea el, viaţa avea să meargă aşa cum mergea dintotdeauna, adică prost”.

*****

14 şi 18 ianuarie 2013, sediul PLDM:

„Se ţinură numeroase Şedinţe în hambarul cel mare, iar porcii se ocupau cu planificarea muncii în sezonul următor. Ajunsese să fie acceptat ca porcii, care erau de departe mai inteligenţi decît celelalte animale, să decidă în toate problemele ce ţineau de politica fermei, deşi hotărîrile lor trebuiau ratificate de o majoritate de voturi. Această organizare ar fi funcţionat destul de bine dacă nu ar fi existat controversele dintre Snowball şi Napoleon. Aceştia doi erau în dezacord la fiecare problemă unde putea exista un dezacord”.

*****

21 şi 22 ianuarie 2013, Palatul Republicii:

„La Şedinţe, Snowball cîştiga adesea majoritatea prin discursurile sale strălucite, dar Napoleon se pricepea mai bine să-şi atragă sprijinitori în perioadele dintre Şedinţe. Avea un succes deosebit cu oile. În ultima vreme, oile începuseră să behăie „Patru picioare bine, două picioare rău” şi cînd trebuia şi cînd nu trebuia şi adeseori întrerupeau Şedinţele în acest fel. Se remarcă, de asemenea, că aveau un talent deosebit să tot repete „Patru picioare bine, două picioare rău” în momentele fundamentale ale discursurilor lui Snowball”.

*****

[data şi locul nu a putut fi identificat] Undeva în Moldova:

„În tot cursul acelui an, animalele munciră ca sclavii; dar erau fericite cu munca lor; nu ocoleau nici un efort şi nici un sacrificiu, fiind conştiente că tot ceea ce făceau era în avantajul lor însele şi al celor din neamurile lor care aveau să vină după ele, şi nu pentru o mînă de oameni leneşi şi hoţi”.

*****

[începînd cu] 23 ianuarie 2013:

„…numele Ferma Animalelor fusese desfiinţat. De atunci, ferma avea să fie cunoscută sub numele de Ferma „Conacul” (…).

― Domnilor, încheie Napoleon, eu vă voi face acelaşi toast ca şi domnul Pilkington, dar sub altă formă. Umpleţi-vă paharele pînă la buză. Domnilor, iată toastul meu: pentru prosperitatea Fermei „Conacul”!

Urmară aceleaşi urări inimoase ca şi mai devreme şi cănile fură golite pînă la drojdii. Dar în timp ce se holbau la scena aceasta, animalelor de afară li se păru că se petrecea un lucru straniu. Ce se modificase oare pe chipurile porcilor? Ochii tulburi ai lui Clover se mutau de la o faţă la alta (…).

Apoi, cînd se sfîrşiră aplauzele, grupul luă cărţile şi continuă jocul întrerupt, iar animalele se strecurară tăcute de acolo.

Dar nu se îndepărtaseră nici douăzeci de metri cînd se opriră brusc. O izbucnire de voci venea dinspre casă. Toate se repeziră înapoi şi se uitară pe fereastră. Da, avea loc o ceartă violentă. Se auzeau strigăte, lovituri în masă, priviri ascuţite şi bănuitoare, dezminţiri furioase. Sursa tulburărilor părea să fie faptul că Napoleon şi domnul Pilkington jucaseră fiecare cîte un as de pică în acelaşi timp.

Douăsprezece voci urlau furioase şi toate erau la fel. Ce se petrecuse cu feţele porcilor nu mai era de acum o dilemă. Fiinţele de afară priviră de la porc la om şi de la om la porc şi din nou de la porc la om: deja era imposibil să mai spui care era care”.

fragmente din Ferma Animalelor

(George Orwell, 1945)

Anunțuri

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: