America de la noi de-acasă

Ieri am avut ocazia să merg alături de alţi zeci de jurnalişti de la noi acasă la Ambasadorul Statelor Unite ale Americii, William H. Moser şi soţia sa, Maria. Întîlnirea neformaă a avut loc în contextul Zilei Libertăţii Presei, celebrată anual la 3 mai, dar din cauza sărbătorilor noastre religioase, laice şi Eurovision Song Contest, a avut loc cu trei săptămîni mai tîrziu, adică pe 28 mai.

Nu am mai avut ocazia să trec acel gard de peste trei metri al Reşedinţei Ambasadorului SUA şi tocmai de aceea am decis să nu ratez ocazia, deocamdată, unică de a vedea cum trăiesc ambasadorii. Problema e că eu nu cunosc engleza şi nici măcar nu sînt un om tare sociabil, ceea ce mă făcea puţin nervos, la început. Ulterior, comunicarea cu unii colegi jurnalişti şi vinul (două pahare, mai mult nu mi-am permis) şi-au făcut efectul.

Ambasadorul SUA şi soţia acestuia ne-au aşteptat la uşă şi s-au salutat cu fiecare indiferent dacă cunoşteau persoana sau nu. Acest lucru însă s-a întîmplat exact la ora indicată în invitaţie şi nicidecum mai devreme. Astfel că cei care au venit cu o oarecare rezervă de timp, au trebuit să aştepte la poartă.

28052013694Interiorul casei cu trei nivele (noi am văzut doar o parte din primul nivel) este tipic americănesc (aşa cum cunosc eu America din filme), cu poze ale familiei Moser pe pereţi, jos un covor mare, şemineu, canapea, măsuţă cu jurnale pe ea, un pian – un living. Într-o parte erau scările ce duceau la etajele superioare, în alta după o uşă deschisă am văzut o masă pentru vreo 12 persoane, iar încă de la intrare se vedea deschisă uşa spre garderoba familiei cu o groază de-a haine aranjate pe umeraşe.

După ce i-a întîmpinat pe toţi, domnul (mister) Moser a ţinut un discurs despre libertatea presei, importanţa acesteia şi importanţa de a cunoaşte proprietarii trusturilor media (aşa cum a zis „Cine plăteşte, acela şi comandă muzica, dar noi am vrea să ştim cine comandă muzica dată”). Într-o altă ordine de idei, citînd pe cineva a spus că „cel care comite un act de îngrădire a libertăţii presei comite o crimă dublă, atît faţă ce cel care scrie (jurnalist) cît şi faţă de cel care citeşte/ascultă/priveşte (consumator)”.

28052013699Deşi nu aveam vreun program al evenimentului, totuşi îmi imaginam că după discurs, vom fi invitaţi într-o altă odaie unde, fie să fim aşezaţi, fie să stăm la o „masă suedeză”, dar nu. După discurs, am fost invitaţi afară, unde să mai discutăm. Acolo, la fel ca în casă, nişte doamne (servitoare) mergeau printre oameni cu tăvi cu băuturi şi gustărele. Nimic mai mult, nici măcar muzică. Doar discuţii, băutura şi gustările. Nu am fost în America, dar din cîte cunosc iarăşi din filme, dar şi din cele ce mi-au mai zis prietenii care-au fost, anume aşa sînt renumitele „party-uri” americane. Bine, în dependenţă de „party”, diferă doar cantitatea de alcool consumată, dar nimeni nu te pune la masă, nu-ţi toarnă cu deasila şi nu-ţi aduce bucate calde atunci cînd nu mai ai loc nici pentru o bucată de tortă.

Pe parcursul celor aproape două ore nu s-a rostit nici un toast, nici în cinstea invitaţilor, nici a gazdei. Fiecare îşi lua păhărelul cu vin roşu sau alb, suc sau apă plată şi-şi continua discuţia în cercul său de prieteni/cunoscuţi. În tot acest timp gazda, dar şi cei cîţiva funcţionari ai Ambasadei SUA responsabili de comunicarea cu presa, treceau de la un cerc la altul pentru a se saluta şi discuta banalităţi, dacă nu aveau a discuta chestiuni serioase. La fel ca în momentul în care Ambasadorul William Moser a descoperit că are butonierele de aceiaşi culoare cu rochia Lorenei Bogza.28052013705_cr

În cazul meu, fiind un anonim pentru toţi americanii prezenţi, şi un cvasi-anonim pentru mulţi dinter jurnaliştii cu care nu am avut de a face, s-au discutat banalităţi. Astfel, am fost întrebat de vreo trei ori cine sînt şi cu ce mă ocup, chiar şi ambasadorul m-a întrebat acelaşi lucru. Iar aşa cum la moment nu sînt angajat, le-am zis despre blogging (amintit şi de Ambasador în discursul său), ceea ce iarăşi, se pare că-i interesa. Bine, habar n-am dacă-i interesa sau nu, dar cel puţin, se arătau a fi interesaţi despre ce scriu, de unde îmi iau subiectele şi alte lucruri din astea.

În general, ceea ce vreau să remarc este stilul lor de a comunica, abilitatea şi felul cu care o fac, modul în care se apropie de grup, ascultă o vreme despre ce se vorbeşte şi intervin cu vreo întrebare, atunci cînd li se acordă atenţie. Un alt lucru este limba. Chiar dacă, am zis, nu cunosc engleza, înţeleg cîte ceva şi mai ştiu cîte ceva fraze sau formulări, dar cu astea nu-mi permit să comunic în engleză. În faţă-mi apare o oarecare barieră – frica de a greşi – care mă opreşte. Dar cu siguranţă nu e cazul lor.28052013704_cr

Atunci cînd le spuneam că „I don’t speak English”, treceau automat la o română de cele mai multe ori aproximativă, dar o vorbeau, iar eu îi înţelegeam fără ca să rîd. De unde frica că în cazul în care eu le-aş fi spus lucrurile pe care mi le spuneau într-o engleză la del de aproximativă, aş fi mai puţin înţeles şi ar rîde cineva de mine?! Dar ea persistă, probabil inclusiv graţie culturii şe mediului în care am fost crescut.

Ultimul lucru (diferenţă) despre care vreau să spun este patriotismul. Un drapel SUA la poartă, unul deasupra intrării şi unul cu-n vultur metalic în hol. Însemnele ţării lor sînt pretutindeni. Chiar şi pe şerveţelele care ni se dădeau odată cu gustările. Unde sînt însemnele noastre?! Ah da, pe primărie şi în faţa Guvernului.

28052013702PS: Dac-ar veni cineva cu reproşul că am scris articolul (de laude) doar pentru că vreau viza americană, să ştiţi că nu sînteţi departe de adevăr. Aş vrea-o, chiar dacă pînă acum n-am depus nici un act pentru obţinerea ei. Sau poate că m-aş mulţumi doar c-un trip de cîteva săptămîni?! Probabil aşa.

Anunțuri

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Un răspuns to “America de la noi de-acasă”

  1. rosehip oil Says:

    A scar can be silvery, pink or brown in colour and
    they can range in size and severity. Natural rosehip oil can help to treat the dry patches;
    it can be applied all over your body, including your face.
    It contains vitamins A, E, and other essential nutrients including omega-3 and omega-6 fatty acids.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: