Zugzwang politic pentru Nicolae Timofti sau șah și mat în trei mișcări

Republica Moldova intră de astăzi într-un gol constituțional când, pe de o parte, mandatul de patru ani al președintelui Nicolae Timofti, ales de Parlament pe 16 martie și validat de Curtea Constituțională la 23 martie 2012, expiră, iar de cealaltă parte, în lumina deciziei aceleași Curți Constituționale din 4 martie curent, legislația repusă în vigoare nu prevede un termen exact în care trebuie ales președintele

Astfel, stabilirea datei alegerilor prezidențiale rămâne la discreția celor care, potrivit tuturor sondajelor de opinie, și-au erodat totalmente creditul de încredere acordat prin alegerile din 30 noiembrie 2014. Dar să le luăm pe rând.

La 16 martie 2012, în temeiul articolului 78 al Constituției, președintele de atunci al Consiliului Superior al Magistraturii, Nicolae Timofti este ales cu votul a 58 de deputați ai Alianței pentru Integrare Europeană – 2 (compusă din PL, PLDM și PDM), trei deputați ai „grupului Dodon” (Igor Dodon, Zinaida Greceanîi și Veronica Abramciuc – rupți de la PCRM), dar și neafiliatul Mihai Godea (rupt de la PLDM) în funcția de președinte „de compromis” al Republicii Moldova.

La 23 martie 2012, în temeiul articolului 79 al Constituției, Curtea Constituțională a validat alegerea șefului statului de către Parlament, iar Nicolae Timofti a depus jurământul de „credință Patriei”.

Potrivit articolului 80 al Legii Supreme „(1) Mandatul Preşedintelui Republicii Moldova durează 4 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului”, iar „(2) Preşedintele Republicii Moldova îşi exercită mandatul până la depunerea jurământului de către Preşedintele nou ales”.

Logica simplă spune că patru ani de la data depunerii jurământului de către Nicolae Timofti expiră astăzi, 23 martie. Iar șirul se întrerupe aici pentru că nu există un „președinte nou ales”.

Pasul unu

La 4 martie 2016 Curtea Constituțională a repus atât prevederile de până la 5 iulie 2000 ale articolelor 78 (Alegerea președintelui – cu excepția alineatului (2)) și 89 (Suspendarea din funcție) ale Constituției, cât și a revigorat prevederile Codului Electoral de până la 21 septembrie 2000.

În speță, acesta prevedea (Articolul 98 „Stabilirea datei alegerilor”):

  1. Alegerile pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova se stabilesc prin hotărâre a Parlamentului pentru prima duminică a perioadei de 45 de zile anterioare expirării mandatului președintelui în exercițiu sau, în caz de vacanță a funcției de Președinte al Republicii Moldova (în cazul demisiei, demiterii, imposibilității definitive de executare a atribuțiilor sau decesului), în termen de 3 luni din ziua în care a intervenit vacanța.
  2. Parlamentul stabilește data alegerilor pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova cu cel puțin 3 luni înainte de ziua primului tur de scrutin.

În condițiile în care decizia CC din 4 martie curent a fost una luată în interiorul acestui termen de „cel puțin 3 luni înainte de ziua primului tur de scrutin”, cât și a celor „45 de zile anterioare expirării mandatului președintelui în exercițiu” – mecanismul nu putea fi pus în aplicare. Mai ales că, tot atunci Curtea a statuat că „Efectele prezentei hotărâri nu se extind asupra mandatului Președintelui Republicii Moldova în exercițiu; Preşedintele Republicii Moldova, ales prin votul Parlamentului exprimat la 16 martie 2012 rămâne în funcţie până la expirarea mandatului pentru care a fost ales”.

Nicolae Timofti a fost ales pe un termen de 4 ani, calculați din 23 martie 2012 când i-a fost validat mandatul, prin urmare, începând cu ziua de astăzi sunt declanșate prevederile articolului 90 al Constituției „Vacanța funcției”:

  1. Vacanța funcției de Președinte al Republicii Moldova intervine în caz de expirare a mandatului, de demisie, de demitere, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuțiilor sau de deces.
  2. Cererea de demisie a Președintelui Republicii Moldova este prezentată Parlamentului, care se pronunță asupra ei.
  3. Imposibilitatea exercitării atribuțiilor mai mult de 60 de zile de către Președintele Republicii Moldova este confirmată de Curtea Constituțională în termen de 30 zile de la sesizare.
  4. În termen de 2 luni de la data la care a intervenit vacanța funcției de Președinte al Republicii Moldova, se vor organiza, în conformitate cu legea, alegeri pentru un nou Președinte.

Prin urmare, tot azi ar trebui activizate și prevederile articolului 91 din Legea Supremă „Interimatul funcției”: „Dacă funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova devine vacantă sau dacă Preşedintele este demis ori dacă se află în imposibilitatea temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de Preşedintele Parlamentului sau de Primul-ministru”.

Pasul doi

Prevăzând acest lucru, la data de 15 martie curent, președintele Nicolae Timofti a solicitat Curții Constituționale să explice când îi expiră mandatul ținând cont de prevederile Hotărârii CC din 4 martie, dar și dacă există temei pentru asigurarea interimatului funcţiei în conformitate cu articolul 91 din Constituție, în legătură cu expirarea a patru ani de la depunerea jurământului.

În răspunsul oferit de Curte o zi mai târziu, pe 16 martie curent, aceasta a reținut că „prevederile în cauză au fost interpretate anterior de către Curtea Constituţională”. Astfel, printr-o hotărâre din 14 decembrie 2000, Curtea a reținut că, „în cazul apariţiei vacanţei funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova (art.90 alin.(1) din Constituţie) în legătură cu expirarea duratei mandatului (art. 80 alin. (1) din Constituţie), Preşedintele Republicii Moldova îşi exercită mandatul, potrivit art.80 alin.(2) din Constituţie, până la depunerea jurământului de către preşedintele nou-ales”.

De asemenea, prin aceiași hotărâre, Curtea a menționat că interimatul funcției de președinte al Republicii Moldova, survine doar în caz de vacanţă a funcţiei în urma „demisiei sau demiterii preşedintelui, a imposibilității temporare sau definitive de a-şi exercita atribuţiile sau a decesului și se asigură în conformitate cu art.91 din Constituţie (în ordine, de preşedintele Parlamentului sau de primul-ministru)”.

„Mai mult, cele statuate de Curtea Constituţională prin hotărârea din 14 decembrie 2000 sunt reiterate și în hotărârea CC din 4 martie 2016 în care a subliniat că „efectele acesteia nu se extind asupra preşedintelui Republicii Moldova, ales prin votul Parlamentului exprimat la 16 martie 2012”. Astfel, Nicolae Timofti rămâne în funcţie până la expirarea mandatului pentru care a fost ales, astfel cum prevăd dispozițiile articolului 80 alineatul (2) din Constituție, şi anume „până la depunerea jurământului de către preşedintele nou-ales””, se mai menționează în răspunsul CC din 16 martie 2016 către președintele Nicolae Timofti.

Revenind la aceeași decizie a Înaltei Curți din 4 martie 2016, unica referire la vreun „termen” este că „Parlamentul va adopta neîntârziat legislația privind alegerea Președintelui prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat”. Dar de atunci, Parlamentul s-a întrunit în ședințe de patru ori, deci, „neîntârziatul” așteaptă, fiind la fel de relativ precum și termenul „rezonabil” instituționalizat acum câțiva ani.

Respectiv, rămâne la discreția Parlamentului să decidă ziua când „va adopta neîntârziat legislația privind alegerea Președintelui prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat”. Mai exact la discreția „majorității absolute” a Legislativului, încrederea în liderii și membrii cărora se încadrează în marjele de eroare ale tuturor sondajelor din ultima vreme.

Din discuțiile pe care le-am avut la acest subiect cu președintele Comisiei Electorale Centrale, Iurie Ciocan, dar și cu șeful Aparatului Președintelui Republicii Moldova, Ion Păduraru, ambii au făcut trimitere la aceeași „bună-intenție” a Legislativului.

Pasul trei

Prin urmare, unicul care ar putea grăbi acest proces, stabilind niște termeni clari, de cel mult două luni până la alegerea președintelui, este actualul președinte Nicolae Timofti. Acesta poate recurge la prevederile articolului 90 din Constituție, dându-și demisia, iar în limitele aceluiași articol din Legea Supremă „(4) În termen de 2 luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova, se vor organiza, în conformitate cu legea, alegeri pentru un nou Preşedinte”.

Unicul risc pentru șeful statului este să fie acuzat că prin această decizie face „jocul lui Plahotniuc”. Asta reieșind din faptul că interimatul funcției va reveni fie preşedintelui democrat al Parlamentului, Andrian Candu, fie premierului democrat, Pavel Filip, în ordinea stabilită de articolul 91 al Constituției.

Ce-i drept, rămânerea lui Nicolae Timofti în funcție „până la depunerea jurământului de către preşedintele nou-ales”, tot „jocul lui Plahotniuc” este.

Iată așa un „zugzwang” politic! Președintele Federației de Șah a Republicii Moldova ar trebui să înțeleagă ce am în vedere.

PS: Într-un articol scris în limba rusă de colega mea Maria Levcenco despre Vlad Plahotniuc, una dintre sursele acesteia a spus că „Plahotniuc poate pierde o bătălie, dar oricum va câștiga războiul”. Dacă v-ați întrebat vreodată de ce Plahotniuc a cedat atât de ușor în fața președintelui Timofti atunci când acesta a refuzat înaintarea sa spre funcția de premier, decizia Curții Constituționale din 4 martie oferă un răspuns mai mult decât explicit.

Anunțuri

Un răspuns to “Zugzwang politic pentru Nicolae Timofti sau șah și mat în trei mișcări”

  1. Tractari Says:

    Keep up the amazin g works guys I’ve included you guys to my personal blogroll.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: