Archive for the ‘femei’ Category

Viitorul premier va fi liberal-democrat sau nu va fi deloc

07/03/2013

Judecînd după ședința de azi a Legislativului, cineva și-ar putea imagina că „în sfîrșit, a venit pacea și în Moldova”, lucru, de la sine înțeles, fals. Totuși, votarea de azi, inclusiv unele cu vot unanim, arată că deputații/fracțiunile/liderii sînt indeciși și au nevoie de o pauză pentru viitoarele acțiuni.

Liniștea însă, nu este altceva decît o acalmie înainte de furtună, pentru a lovi din nou, poate chiar luni, 11 martie, la fel cum a lovit un tsunami litoralul japonez acum doi ani (atunci cînd Moldova era vizitată de vice-președintele SUA, Joe Biden). (more…)

Reclame

Cît va întîrzia discursul Angelei Merkel la Chișinău?!

14/08/2012

Se știe că Cancelarul german, Angela Merkel, în cadrul vizitei sale la Chișinău, va ține și un discurs public. În fața „poporului moldav” cum ar fi, deși formularea e doar un del de a spune, pentru că discursul va fi ținut în sala mare a Palatului Republicii, iar intrarea va fi posibilă doar la prezentarea invitațiilor nominale. Nici măcar discursul vice-președintelui SUA, Joe Biden, ținut pe pragul Teatrului de Operă și Balet, actualmente „Maria Bieșu”, nu a fost unul public-public, pentru că și acolo era nevoie de invitații, dar în era internetului și a „transmisiunilor live”, trecem peste asta.  (more…)

Din găoacea mea de blogger, vă pup!

21/06/2012

Ieri am scris din nou pe blog. Din nou după o lungă perioadă de timp în care (am mai spus) am terminat teza de masterat, am apărat-o, m-am făcut cu studii în Analiză Politică și m-am mai odihnit stăruind asupra unei cărți pe care demult vroiam s-o citesc, dar tot n-aveam timp.

N-avea nici ieri să fi scris dacă „jurnalista cu studii în drept” n-avea să se laude pe facebook cu o poză proaspăt bătută în șubreda tencuială a primăriei, „stomatologul din Bălți” n-avea să reacționeze, iar „roșcata de la Schinoasa” n-avea să-l susțină într-o cauză atît de nobilă cum e Chișinăul istoric. (more…)

Dialog moldo-român despre bloggingul din Republica Moldova

22/03/2012

Înainte de startul oficial, „Fabrica de staruri”, ediția a treia, a întrunit sub un acoperiș nu tinere talente muzicale din Moldova și România, ci bloggeri și jurnaliști din cele două țări. Participanții la concurs aveau să intre în casă la aproape o săptămînă distanță după ce noi (bloggerii și jurnaliștii de pe ambele maluri ale Prutului), am stat pe scaunele lor, am mîncat la masa lor, iar unii au și dormit în paturile fabricanților.

Acolo am cunoscut-o pe Sabina Cornovac… Atenție: acesta nu e începutul unei povești de dragoste, e o simplă relatare. Sau mai bine-zis, acolo ne-am văzut, am mai schimbat o vorbă-două. Ea mi-a cerut adresa de e-mail, iar eu i-am „apreciat” scrisul de găină (în R.Moldova, aceasta nu e o injurie, nu știu cum e în România) și am preferat să-mi scriu singur adresa electornică pe foaia pe care o avea. (more…)

Cine este Veronica Bacalu? (judecînd după profilul de facebook)

25/02/2012

Nu o cunosc pe Veronica Bacalu. Nici nu știam despre existența ei pînă acum, cînd i-am auzit numele inclus în lista potențialilor candidați la președinție. Am decis să aflu, dar în condițiile în care wikipedia, cu extensiile sale de ro, ru și eng, nu oferă nici un rezultat; iar pe google o simplă căutare „Veronica Bacalu” oferă circa 1,31 milioane de răspunsuri, și totodată la întrebarea „Cine este Veronica Bacalu?” același motor de căutare oferă în jur de 533 de mii de rezultate (deci cam multe); am decis să caut pe facebook.

Ceea ce voi scrie mai jos însă, despre un om cvasi-necunoscut opiniei publice pînă acum cîteva zile, sau cunoscut, dar uitat de ceva vreme majorității moldovenilor, nu pretinde a fi o analiză completă și pertinentă despre posibila viitoare președintă a Republicii Moldova. Așa cum însă în copilăria mea „caietul” era „oglinda elevului”, parafrazînd, voi spune că „profilul de facebook este fața omului”.

(more…)

De fapt, despre offline-ul cu Valentina Buliga

26/05/2011

Azi Comisia Electoală Centrală i-a dat Partidului Democrat din Moldova și, implicit, candidatului acestui partid la funcția de Primar al capitalei, termen de trei zile pentru a prezenta datele cu privire la cheltuielile făcute pentru procurarea scutecelor cadonate într-o maternitate din Chișinău. Fiind mai inițiat în temă, i-am zis Președintelui CEC, Iurie Ciocan, că ieri la offline-ul cu bloggerii, Valentina Buliga a zis că „n-are CEC-ul ce să-i numere banii din salariul ei și al soțului ei”. Ciocan a zis că s-ar putea ca într-adevăr banii să fi fost alocați din bugetul familial al cuplului Buliga, ori (acum) problema este în „ne-prezentarea” informațiilor, nu în proveniența surselor.

În orice caz, pînă sîmbătă (atunci cînd expiră termenul stabilit de CEC) vom avea un rezultat. Eu însă i-ași sugera Valentinei Buliga să țină limba după dinți, asta pentru că o faptă tăcută (nespusă), nu este o faptă mințită. Iată doar o parte din știrea PublikaTV din 28 aprilie cu referire la acest eveniment: „Buliga şi-a motivat acţiunea prin faptul că la 27 aprilie s-au inventat pentru prima dată scutecele, şi pentru că ieri s-a lansat în campanie şi nu a avut timp, a hotărât ca astăzi să-şi realizeze “ideea nastruşnică“”. Cred că e destul de clar. Era deja în campanie, iar orice cadou oferit în campania electorală, care nu este produs special pentru campanie, nu este achitat din fondul electoral și nu are însemnele partidului, sînt culpabile, și pot atrage după sine răspunderea cuvenită. (more…)

Imaginea ţării şi diferenţa de percepţie… (despre vizita lui Biden la Chişinău)

13/03/2011

Foto: AFP

Zilele astea s-a vorbit mult despe imagine, imaginea internaţională a Republicii Moldova pe fonul vizitei vicepreşedintelui american Joe Biden la Chişinău. S-a vorbit despre creşterea interesului faţă de această ţară a investitorilor străini, propulsarea discuţiilor bilaterale moldo-europene, rezolvarea conflictului transnisrian şi multe alte chestiuni fie spuse, fie care doar se doreau a fi auzite. Oameni buni, să dăm vălul de pe faţă. Biden vine şi pleacă. Noi am rămas. Cum am fost moldoveni, aşa şi sîntem, chiar dacă am fluturat preţ de cîteva ore cu un flăguleţ american.

Poate că nu-s chiar expert în „imagine”, dar înţeleg şi în astea cîte ceva. Spre deosebire de unii, eu n-aş fi atît de optimist. Aş vorbi despre imagine din diferite raporturi, cum ar fi „plusul de imagine pe plan extern”, „gustul dulce-amar al plusului de imagine pe plan intern” sau „personalizarea (atribuirea) imaginii”. Sau poate că problema constă doar în „diferenţa de percepţie”? Să le luăm pe rînd. (more…)

O blondă sau „Cherchez la femme”

12/02/2011

Finele acestei săptămîni scoate la iveală reamenajări, sau cel puţin, planificarea/admiterea unor posibile restructurări pe arena politică de la Chişinău. Printre ştirile care au deschis ieri buletinele, a fost şi cea conform căreia liderii a două partide parlamentare, PLDM şi PCRM, s-ar fi întîlnit pe furiş pentru a „face schimb de păreri” inclusiv pe dimensiunea alegerii şefului statului.

Acum o săptămînă vorbeam cu un coleg de facultate că, în situaţia în care Voronin a declarat răspicat că PCRM nu-l va vota pe candidatul Alianţei Marian Lupu (şi nu v-a face-o inclusiv din pricina presiunilor Moscovei), liderului comunist i-ar prinde bine să se de-a pe lîngă Filat. Mai spuneam atunci că înţelegerea bilaterală Filat-Voronin (căci partidele au un rol mai puţin important în acest caz) ar trebui să fie ascunsă de văzul şi urechile celorlalţi lideri ai AIE (sau să fie creată impresia că aceştia nu cunosc nimic) şi că în urma acestui acord Voronin poate obţine o „super-imunitate” în ceea ce ţine neimplicarea statului în treburile familiei, iar Filat… ei bine, hai să vedem ce i-ar reveni lui Filat. (more…)

„Supermarketul” din drumul Pieţei Centrale

16/12/2010

Foto: Tudor Iovu (Adevărul)

pentru „Adevărul Moldova”

MIZERIE Zeci de „producători” de ocazie vând tot felul de produse alimentare, expuse printre noroaie, lângă Piaţa Centrală. Comerţul ilegal înfloreşte chiar sub ochii poliţiştilor, iar condiţiile insalubre nu-i sperie pe cumpărători.

De la carne şi lactate până la murături şi torturi, de toate găseşti la vânzătorii care îşi expun marfa direct în stradă, în jurul Pieţei Centrale din Chişinău. Vând fără nicun fel de acte, iar poliţiştii se prefac că nu-i observă.

La niciun metru de „tarabele” improvizate pe asfalt circulă maşinile, iar noroiul zboară peste produse. Cu toate acestea, vânzarea e în toi. (more…)

Deocamdată fără Turcu…

28/02/2010

Aseara s-a desfasurat prima semifinala din cadrul Preselectiei Nationale Eurovision.

Spectacolul a fost prezentat de duetul Iurie Gologan si Diana Rotaru. Iar pulsul fiecarui participant a fost masurat in camera verde de Lucian Dumitrescu. (more…)

Despre cum trebuie să fie o femeie ideală

08/10/2009

Am să încep cu formalităţi: Scriu aceste rînduri din simplul motiv că nu-s dorit de restanţe şi dacă legea cere femei ideale, atunci legea-i lege sau cum spune proverbul „Dur(a l)ex, sed lex!”

Spun clar, nu vreau să răscolesc google-ul în căutarea multor posibile enumerări sau categorisiri. Nu vreau să încep a născoci multele posibile teorii care le-aş putea găsi cu uşurinţă pe „yahoo search”. Vreau să spun simplu, relatînd un banc, care, în viziunea mea, cel mai bine descrie cum este o femeie bună şi cum trebuie să fie o femeie ideală:

„Cică era odată ca-n poveşti, era ca niciodată, o babă şi un moşneag. Cum ştiţi şi din poveste, moşneagul avea o fată, iar baba pe alta. Deci, era odată fata babei şi fata moşneagului.

Fata moşneagului avea suflet mare, era o bună gospodină, era frumoasă şi cuminte. Ei ce să zici – „om ca toţi oamenii”. (more…)

Lectură de week-end: „Cabaret Jacksonville”

12/04/2009

Astăzi am mers la teatru. Şi nu că aş fi pasionat într-atît de teatru ca să las baltă toată prostia de menaj, şi să merg acolo unde mai are, cît de cît, acces cultura, dar totuşi, graţie unei foste colege de clasă, am mers…

Nu-mi era cunoscută denumirea piesei, nici autorul ei şi asta mă punea în gardă. Să merg sau nu? (more…)

Cîte ceva despre vise daltonice…

09/02/2009

 Am văzut un vis:

Se făcea a fi o zi de primăvară, dar nu din astea cum mai avem din cînd în cînd, cu soare şi păsărele, chiar iarnă fiind, ci una întunecoasă, cu nori fumurii deasupra capului, cu vînt şi ploi ciobăneşti… aşa cum se-ntîmplă doar toamna şi în Moldova.

De unde pîn’ unde, am ajuns la Piaţa Centrală… Eu rar merg pe-acolo, doar cu treburi foarte serioase – cînd am nevoie de cartofi „mai ieftini la preţ, dar mai puţini în chil” sau alte necesităţi general-umane, …dar atunci, cu tot respectul faţă de persoana mea – mă plimbam printre rînduri, de parcă ar fi fost un om între ai săi, ţin minte priveam la mesele supraîncărcate, fără să fi dorit să cumpăr ceva…

Eram la compartimentul de produse agricole, compartimentul aromelor şi putorilor, acolo unde cu mulţi ani în urmă s-a născut „Parfumerul”

Nuştiu cum s-a făcut, dar brusc tot spaţiul meu intim, care-l mai aveam la mine, a fost distruns de-un hamal ce ducea ceva pe-un cărucior. Lovitura a fost atît de dură, încît pierzîndu-mi pentru o fracţiune de secundă echilibrul, intrasem cu capul şi corpul într-un butoi mare de murături…

De-aici începe o altă lume… Străbătînd cu capul o floare albă de la suprafaţa vasului, gust dintr-un lichid sărat şi mult-prea condimentat cu gust şi făr’ de el de diferite buruieni, îmi înecă cavitatea nazală mirosul de moare îmbibat cu usturoi, mărar, ţelină, hrean, şi alte plante din grădina gospodarului…

Prin moarea tulbure şi lipicioasă, care se întindea asemeni caşcavalului topit, pentru că se vede, nu fusese – să-i zic moldoveneşte – petrocită, se vedeau foarte vag nişte legume balsamate… murate, dar paradoxal – vii. Cel puţin ce creeau impresia de mişcare. Încordîndu-mi puţin pupila, am văzut – erau roşii.

Toate pluteau, nici una nu avea răgaz, fiindcă era sfîrşit de iarnă, iar primăvara, după cum se ştie, cine nu se vinde – se aruncă la urnă, fiindcă se strică de tot moarea, iar ţinînd cont că moarea şi leguma ceea depind una de alta şi frăţesc nu de-o zi două, ci deja de ani vreo patru – atunci îţi dai seama, cîtă agitaţie există între concurente.

Vrînd-nevrînd, văd cum o nătăfleaţă puţin mai verde ca surata ei roşie o tot împinge la fund, iar una mai roşcată o acuză pe galbenă de tentativă de înec…

Dar să vorbim despre culori, chiar ma mirat paleta, o gamă viu-colorată începînd cu roşii roşii (tautologie necesară) şi finisînd cu roşii albastre (paradox, la fel necesar).

Ei şi normal. Dacă tot sînt roşii – să fie şi de culoare roşie – ele şi prevalează. Li-e-n cot de roşiile mai puţin fericite ce reprezintă alte culori, de moarea ce-o tulbură şi de toate celelalte, au acoperit gura butoiului cu roşeaţa lor şi încearcă de bagă mîina să alegi altă culoare… Te muşcă, nu alta!

Un pic mai puţine sînt roşiile portocalii, dar care se ascund printre cele roşii, astfel că formează un tot întreg. Fac o treaba comună, se aburcă cum pot, dar au un scop definit. Îi mai împroaşcă pe ceilalţi cu propriii lor sîmburi, se fac mai uşoare şi urcă mai la suprafaţă. Asta da fizică!

După ele vin galbenele cărora unul le-ar spune că sunt roşii necoapte, iar alţii că aşa li-e feleşagul – de asta şi se ceartă des. Dar au ele o nătăfleaţă călită de timp, una ce a trecut în butoi, dintr-un gavanos mai vechi în care se stricase moarea, iar de ea îi păruse rău avarului de vînzător şi o trecuse în butoi – doar ea, nătăfleaţa, îi ţine împreună.

Mai trece un pic şi văd cele mai tinere, libere şi verzi roşii din lume, energice pînă la spasme. Pe doagele dinăuntrul butoiului unde dai numai reprezentanţi de-ai lor – tineri şi verzi pînă la prostie, dar al lor sînt. Sar cu petiţii, în urma oricărei tulburări de-a roşiilor roşii sau a altor roşii – ia măi, invidioase mai sînt!

Şi ultimele, dar nu cele din urmă, se fac a fi roşiile paradoxal-albastre, care nici nu se ştie ce-i cu viaţa lor… Sau că prea le-a stropit cu piatră vinătă să scape de paraziţi, şi acum aşa şi li se trage albăstreala, sau că gustul şi consistenţa morii le-a facut roşii mutante, sau nu mai ştiu ce… În fine sînt albastre, dar bine-educate, îşi ştiu locul, plus că se mai zvoneşte că mai e pe aproape un gavanos, tot cu roşii, la fel de mai multe culori, dar însă unde ele sînt legea. Doar că butoiu’ ista îi din lemn şi-i mare, da’ ulcioraşu’ cela îi din lut românesc, adus din Basarabia şi-i mic.

M-am trezit brusc. Încercam să caut sensuri ale visului meu, dar nu găseam. Nici o carte de tălmăcire a viselor, nici o enciclopedie nu-mi putea da răspuns la cele văzute anterior. Poate că o deplasare la piaţă mi-ar da un răspuns? Am mers acolo…

Aici şi a ajuns la mine… Mă aflam în mediul politic moldovensc!!!

Unde eu sînt cumpărător, unde aleg una şi mi se bagă alta, unde sunt prea daltonic să diferenţiez harbuzul roşu de cel roz, fiindcă-i văd doar coaja verde. Unde sînt prea naiv şi cred din spuse, unde nu cer probe de calitate şi bonul de casă…

P.S.: Visul e un produs al imaginaţiei, restul e adevăr…

De azi oficial sînt singur

27/01/2009

images7 E zi de marţi, a noua zi după moartea poetului Grigore Vieru (să-i fie ţărîna uşoară), pentru astăzi Întreprinderea de stat Poşta Moldovei a preconizat prezentarea noului timbru poştal dedicat manifestaţiilor prilejuite aniversării a 650 de ani de la prima menţiune a statului moldovenesc (medieval), de azi în fix 8 luni fac 21 de ani, iar în rest nimic. Nu e nici început de săptămînă, dar totuşi pînă la week-end mai este mult… Şi totuşi, întotdeauna rămîne loc pentru mai mult…
Astăzi prietena mea mi-a declarat boicot. A zis că nu mai vrea, şi nici nu poate să fim împreună… Scriu asta nu pentru a fi compătimt, ci pentru că tocmai asta a vrut ea. Aşa şi a zis – poţi să scrii despre asta pe blogul tău… Ei bine, şi cam ce-aş putea scrie pe marginea problemei? N-o pot ponegri, fiindcă totuşi mai ţin la ea, sau cel puţin o respect… Nu pot zice că-i o proastă, fiindcă nu e… Şi în fine, omului poţi să-i iei ceva fără voia lui, iar să-i dai (dragoste) nu prea… Pot doar să mă mir de timpurile în care trăim, zilele în care am ajuns să ne despărţim prin Internet, într-un dialog pe Yahoo Messinger, nici măcar să putem discuta ca lumea, între patru ochi.
Zilele trecute scriam în „Cioran moare…” despre era flash-urilor şi al USB-urilor înşurubate, era în care putem face totul la distanţă de un singur click, doar una uitasem să spun – că sunt conservator (cel puţin la capitolul relaţii). Iar această eră e una a dependenţei, e era standartelor dictate.
Zilnic ne încătuşăm tot mai strîns în păienjenişul www, încît nu mai ştim cum să ne scoatem capurile din el. Ne „masturbăm” pe odnoklassniki, uitînd ce e sexul de calitate. Depindem în permanenţă de MegaBit/secundă şi trafic nelimitat, uitînd cu desăvîrşire de calităţile general-umane primite de la strămoşi. Cu feţe de demoni – pictăm smile-uri angelice. 🙂
Suntem maşinării nervoase, bipezi ţintuiţi la scaun cu rotile, miopi la adevărul pur şi închinaţi la idoli…


%d blogeri au apreciat asta: