Posts Tagged ‘odnoklassniki’

Fenomene şi idei (sau despre odnoklassniki)

03/02/2009

odnoklassniki_2501Mergeam alaltăieri, zi de Duminică, spre mătuşa-mea, sora mamei, şi deodată mi-a luminat faţa o idee, sau mai bine-zis o întrebare, retorică de felul ei, dar care totuşi necesita răspuns. Să admitem: o femeie, de vîrsta a treia, vreo 80 de ani să zicem, este una ce nu se supune standartelor, se consideră tînără, păi şi normal, ca orice tînăr îşi creează un cont (adresă) pe www.odnoklassniki.ru.

Ea are în lista ei prieteni (druzya), printre care eşti şi tu… Ok! Nu ştiu, e din lista celor ce te-au ţinut la grădiniţă pe oală… V-aţi găsit după adresa oalei, sorry grădiniţei, v-aţi adus aminte de „substanţa cenuşie” ce se vărsa în oală, şi pînă la urmă prieteniţi. (more…)

Reclame

De azi oficial sînt singur

27/01/2009

images7 E zi de marţi, a noua zi după moartea poetului Grigore Vieru (să-i fie ţărîna uşoară), pentru astăzi Întreprinderea de stat Poşta Moldovei a preconizat prezentarea noului timbru poştal dedicat manifestaţiilor prilejuite aniversării a 650 de ani de la prima menţiune a statului moldovenesc (medieval), de azi în fix 8 luni fac 21 de ani, iar în rest nimic. Nu e nici început de săptămînă, dar totuşi pînă la week-end mai este mult… Şi totuşi, întotdeauna rămîne loc pentru mai mult…
Astăzi prietena mea mi-a declarat boicot. A zis că nu mai vrea, şi nici nu poate să fim împreună… Scriu asta nu pentru a fi compătimt, ci pentru că tocmai asta a vrut ea. Aşa şi a zis – poţi să scrii despre asta pe blogul tău… Ei bine, şi cam ce-aş putea scrie pe marginea problemei? N-o pot ponegri, fiindcă totuşi mai ţin la ea, sau cel puţin o respect… Nu pot zice că-i o proastă, fiindcă nu e… Şi în fine, omului poţi să-i iei ceva fără voia lui, iar să-i dai (dragoste) nu prea… Pot doar să mă mir de timpurile în care trăim, zilele în care am ajuns să ne despărţim prin Internet, într-un dialog pe Yahoo Messinger, nici măcar să putem discuta ca lumea, între patru ochi.
Zilele trecute scriam în „Cioran moare…” despre era flash-urilor şi al USB-urilor înşurubate, era în care putem face totul la distanţă de un singur click, doar una uitasem să spun – că sunt conservator (cel puţin la capitolul relaţii). Iar această eră e una a dependenţei, e era standartelor dictate.
Zilnic ne încătuşăm tot mai strîns în păienjenişul www, încît nu mai ştim cum să ne scoatem capurile din el. Ne „masturbăm” pe odnoklassniki, uitînd ce e sexul de calitate. Depindem în permanenţă de MegaBit/secundă şi trafic nelimitat, uitînd cu desăvîrşire de calităţile general-umane primite de la strămoşi. Cu feţe de demoni – pictăm smile-uri angelice. 🙂
Suntem maşinării nervoase, bipezi ţintuiţi la scaun cu rotile, miopi la adevărul pur şi închinaţi la idoli…


%d blogeri au apreciat asta: