Despre jurnalism şi mere

sau Gala „10 jurnalişti ai anului 2012”

Nu mă apuc de analizat cine şi cît de meritat şi-a luat merele la gala „10 jurnalişti ai anului 2012”. Ceea ce vreau să spun este că evenimentul a fost organizat prost, mult mai prost decît acum un an. Am impresia că dansurile şi dansatorii i-am mai văzut, exact un an în urmă şi exact pe aceiaşi scenă.

Anul trecut am depus „dosar de participare”, iar după eveniment am scris tot ceea ce m-a nemulţumit, făcînd totodată o analiză despre numărul candidaţlori pentru fiecare categorie în parte, dar şi premii luate (vorba ceea VEZI AICI). Anul ăsta nici măcar n-am încercat. Bine-am făcut, jurnalism online oricum n-a apărut în „.md”.

Despre toate şi despre nimic în accepţiune social-politică: 7 aprilie, NIT, Morari şi alţii

Ocupat în scrierea tezei de master („Noile Tehnologii Informaţionale în comunicarea politică din Republica Moldova (2009-2011)”), am şi uitat cînd ultima dată m-am dat cu părerea despre actualitatea social-politică din ţară. Lucrurile merg de la sine, alţii (mai puţin ocupaţi, sau angajaţi în domeniu) scriu des despre asta, cineva pune like ca să arate că e la curent cu ceea ce a scris cutărescu, altul dă share ca să laude, iar un al treilea îi ia în batjocoră pe cele scrise de alţii, fără a oferi ceva în schimb. Aşa a fost mereu, cîinii latră, şatra merge. Sau ceva de genul ăsta. Acum despre toate pe rînd.

Despre 7 aprilie

A fost 7 aprilie. Atît.

Despre politică în contextul 7 aprilie

Înainte de un nou 7 aprilie politicienii şi-au adus aminte de evenimentele şi cei care i-au adus la putere. Astfel, l-au numit „Ziua Libertăţii”. Aşa cum e logic: de ziua libertăţii, politicienii şi-au luat liber.

Cu două săptămîni înainte de 7 aprilie, am avut ocazia să fiu într-o încăpere nu prea mare alături de preşedintele Republicii Moldova. Am decis să profit de ocazie. I-am zis că noi, bloggerii, am vrea un offline cu dumnealui, pe 7 aprilie, în interiorul Preşedinţiei. A zis că are treburi mai importante. Am tăcut.

Tot atunci, am fost la o emisiune, unde nu mi s-a oferit ocazia să vorbesc. Alţi bloggeri m-au luat peste picior, că am fost acolo pe post de decor. Cam aşa a şi fost de fapt, dar n-am vrut să intru în vorbă fără să mi se permită. După emisiune, l-am întrebat însă pe Nicolae Timofti, dacă în decursul mandatului său de patru ani vom afla adevărul despre 7 aprilie? Mi-a răspuns evreieşte: „pe Kennedy l-au omorît în şaizeci şi pînă acum cunoaştem cu siguranţă cine a fost asasinul şi ce motive a avut acesta?!”. Am înţeles că nu face să aştept adevăr, la fel cum am mai înţeles că Republica Moldova aşa şi a rămas fără preşedinte.

Amintiri din studenţie (XIV)

Postarea de astăzi coincide şi este exact la tema zilei. Este despre „Liberatatea presei” şi „Libertatea de exprimare”, postată de „Ziua internaţională a Jurnalistului”.

Amintiri din studenţie (XIII)

Deşi anunţasem data trecută că este ultimul post din categoria „Iartă-mă” ale Amintirilor, iată că am mai găsit unul. Este încă un filmuleţ din ziua de 20 octombrie 2008, când din numele unui oarecare om ne ceream iertare de la colegii de grupă. Aşa a fost „iertarea”, ce a urmat.., mai vedeţi.

„Братва рвется к власти” (sau impresii de la offline-ul cu Dodon)

„Candidatul la funcţia de Primar General al Municipiului Chişinău din partea PCRM, Igor Dodon, a început campania electorală în forţă. Înarmat la propriu, acesta a invitat bloggerii moldoveni la un TIR din capitală, unde fiecare a avut ocazia să împuşte fie din arma din dotare a clubului, fie din cea personală a candidatului comunist”… – Cam aşa mi-aş fi început ştirea dacă aş fi fost la acel eveniment în postura de reporter al unei instituţii media. Ieri însă am participat la întrunire în calitate de blogger.

E pentru prima dată cînd am participat la un offline (afară de unul cu încă democratul Vlad Filat de pe la finele lui 2007, dar atunci nu eram blogger). Impresiile sînt bune, atît despre local, candidat, cît şi politicile propuse. Dodon mi-a părut cît de cît sincer şi încrezut în ceea ce-şi propune să facă. Şi chiar dacă multe s-au spus „off-the-record” şi nu le pot reda aici, am aflat totuşi informaţii utile.

Despre sondaj, reacţia presei (cazul ProTV) şi altele

– Sondajul IMAS-inc. Chişinău, realizat la comnada IDIS-Viitorul, ca orice sondaj apărut la o distanţă destul de mare de la alte sondaje trezeşte o reacţie. Bună sau rea, depinde de cel ce reacţionează.

– Sondajul nuanţează nişte dispoziţii într-o perioadă „relativ paşnică”, iar respondenţii au răspuns la întrebarea „Dacă duminica viitoare s-ar organiza alegeri pentru Parlamentul Republicii Moldova cu ce partid (sau alianţă de partide) intenţionaţi să votaţi?” ştiind foarte bine că nu vor fi chemaţi la urnă pînă la 5 iunie – în genere, şi cel puţin pînă la 28 noiembrie (curent) – pentru eventuale Parlamentare.

Amintiri din studenţie (II)

Astăzi promisa serie de „Amintiri din studenţie” continuă cu un filmuleţ făcut atunci cînd eu şi unul din colegii mei de odaie ne-am apucat de reparaţie. Aceasta chiar era necesară. Deoarece în anul I am trăit tot în acea odaie, fără a face reparaţie, iar tapetele erau primite în dar de la nu una, ci vreo trei generaţii în urmă. Vedeţi ce ne-a ieşit.

Despre „Adevărul”, Plahotniuc şi presă, la general…

Ieri s-a făcut exact o săptămînă din ziua în care cotidianul „Adevărul” a dat, vorba lui Sabin Orcan, ora exactă în Republica Moldova, lansînd astfel şi „prima bombă de presă a anului 2011”. Trăind în „evul media”, vorba altui membru al echipei Adevărului, rareori se întîmplă ca unui ziar/instituţii de presă să-i reuşescă a scrie agenda discuţiilor pentru următoarea săptămînă sau chiar lună.

Prin dezvăluirea „şocantă” despre dubla identitate a oligarhului moldovean Vlad Plahotniuc, tot el Ulinici, „Adevărul Moldova” nu numai că a reuşit să pună într-o lumină rea imaginea vice-spicherului Plahotniuc, ci şi (1) să demonstreze cititorului moldovean calitatea produsului media nou-lansat pe piaţa autohtonă, şi (2) să-şi arate incisivii concurenţilor săi direcţi şi indirecţi.

În atenţia CEC, CCCEC şi FISC sau „Despre veniturile PD” (partea 1)

Ieri, 2 noiembrie 2010, partidele politice care s-au înscris în campania electorală acum cel puţin două săptămîni, au prezentat la CEC rapoartele financiare privind veniturile parvenite şi cheltuielile efectuate din fondul electoral pentru alegerile parlamentare anticipate din 28 noiembrie 2010. Şi nu ar fi fost nimic, pentru că conform legii aceste raporte sînt prezentate în fiece an electoral, la fiecare două săptămînii ale campaniei. Doar că anul acesta, presa şi-a arătat într-adevăr rolul de „putere a patra”, atenţionînd asupra faptului că unii simpatizanţi, de doar 23 de ani, au donat partidelor cîte o pătrime de milion de lei. De unde?!

Semnalizarea alarmei de către presă a făcut ca CEC să se autosesizeze, iar CCCEC şi FISC – să verifice legalitatea rapoartelor. Umil, dar instituţiile de resort nu au descoperit „mari abateri de la lege”, chiar dacă ProTV a reuşit să vorbescă cu unul din „donatorii” Partidului Democrat, care a recunoscut că nu a dat nici un ban pentru că „n-are de unde”, ci doar a semnat o cerere oarecare.

Nostalgie; între „cărți”…

În ultima vreme am ajuns să nu mai am încredere în hîrtie. Nuștiu de ce?, dar mi se pare că cea care le poate suferi pe toate nu este deloc sigură, ci din contra poate să ardă chiar dacă este ascunsă după zece lăcăți (și aici, involuntar, fac aluzie la Declarația de Independență a Republicii Moldova, arsă, sau nu, în urma evenimentelor din aprilie 2009). Nu că nu aș mai avea încredere în cărți și nu că aș fi prea entuziasmat de cărțile electronice; citesc cărți tradiționale, încerc să fac să nu treacă o zi fără a nu citi măcar o filă, dar totuși nu mai sînt atît de sigur în ele…