Posts Tagged ‘yahoo’

Despre cum trebuie să fie o femeie ideală

08/10/2009

Am să încep cu formalităţi: Scriu aceste rînduri din simplul motiv că nu-s dorit de restanţe şi dacă legea cere femei ideale, atunci legea-i lege sau cum spune proverbul „Dur(a l)ex, sed lex!”

Spun clar, nu vreau să răscolesc google-ul în căutarea multor posibile enumerări sau categorisiri. Nu vreau să încep a născoci multele posibile teorii care le-aş putea găsi cu uşurinţă pe „yahoo search”. Vreau să spun simplu, relatînd un banc, care, în viziunea mea, cel mai bine descrie cum este o femeie bună şi cum trebuie să fie o femeie ideală:

„Cică era odată ca-n poveşti, era ca niciodată, o babă şi un moşneag. Cum ştiţi şi din poveste, moşneagul avea o fată, iar baba pe alta. Deci, era odată fata babei şi fata moşneagului.

Fata moşneagului avea suflet mare, era o bună gospodină, era frumoasă şi cuminte. Ei ce să zici – „om ca toţi oamenii”. (more…)

La rvd

22/03/2009

Scîrbit de naţiuni, mă-ntorc spre Mongolia, unde trebuie să fie bine, unde există mai mulţi cai decît oameni, unde yahoo-ul n-a biruit încă. (Emil Cioran)

Plec pentru o săptămînă acasă, acolo unde sint izolat de internet, site-uri, mess. Iar cînd vin, cu gînduri şi idei noi, promit să vă bucur cu ceva… Deja cît de bun, vedeţi voi – cititorii mei…

Frînturi Ciorane…

04/02/2009

Patima de a dispărea, de a nu lăsa nici o urmă e străină oricui ţine la numele şi la opera sa, şi, cu atît mai mult, oricui visează la un nume sau o operă, pe scurt veleitarului: care, dacă se-ncăpăţînează să se mîntuiască, nu va izbuti, în cel mai bun caz, decît să se-mpotmolească în nirvana.

Invidiosul nu-ţi iartă nimic, îţi invidiază pînă şi înfrîngerile, pînă şi ruşinile.

Optimismul este un aspect degradant al spiritului, fiindcă nu pleacă din febră, din înălţimi şi ameţeli.

După anume nopţi, ar trebui să-ţi schimbi numele căci nu mai eşti acelaşi.

Drama Germaniei este că n-a avut un Montaigne, ce noroc pentru Franţa că a-nceput cu un sceptic!

Scîrbit de naţiuni, mă-ntorc spre Mongolia, unde trebuie să fie bine, unde există mai mulţi cai decît oameni, unde yahoo-ul n-a biruit încă.

Atîta am vorbit de rău viaţa, încît dorind săi fac dreptate în sfîrşit, nu mai nimeresc nici un cuvînt care să nu sune fals.

Vorbirea şi tăcerea. Te simţi mai în siguranţă lîngă un nebun care vorbeşte, decît lîngă un nebun care nu poate deschide gura.

Femeia este muzică rătăcită în carne.

Muzica este tot minus lumea.

Muzica este timp sonor.

Cine n-a murit tînăr merită să moară.

P.S.: Personal de la mine: „Dac-aş fi murit tînăr, înainte de-al fi citit pe Cioran, avea să fi trăit aiurea, fără nici un rost…   Îl urăsc prin cinismul lui, prin el am poftă de viaţă…”

De azi oficial sînt singur

27/01/2009

images7 E zi de marţi, a noua zi după moartea poetului Grigore Vieru (să-i fie ţărîna uşoară), pentru astăzi Întreprinderea de stat Poşta Moldovei a preconizat prezentarea noului timbru poştal dedicat manifestaţiilor prilejuite aniversării a 650 de ani de la prima menţiune a statului moldovenesc (medieval), de azi în fix 8 luni fac 21 de ani, iar în rest nimic. Nu e nici început de săptămînă, dar totuşi pînă la week-end mai este mult… Şi totuşi, întotdeauna rămîne loc pentru mai mult…
Astăzi prietena mea mi-a declarat boicot. A zis că nu mai vrea, şi nici nu poate să fim împreună… Scriu asta nu pentru a fi compătimt, ci pentru că tocmai asta a vrut ea. Aşa şi a zis – poţi să scrii despre asta pe blogul tău… Ei bine, şi cam ce-aş putea scrie pe marginea problemei? N-o pot ponegri, fiindcă totuşi mai ţin la ea, sau cel puţin o respect… Nu pot zice că-i o proastă, fiindcă nu e… Şi în fine, omului poţi să-i iei ceva fără voia lui, iar să-i dai (dragoste) nu prea… Pot doar să mă mir de timpurile în care trăim, zilele în care am ajuns să ne despărţim prin Internet, într-un dialog pe Yahoo Messinger, nici măcar să putem discuta ca lumea, între patru ochi.
Zilele trecute scriam în „Cioran moare…” despre era flash-urilor şi al USB-urilor înşurubate, era în care putem face totul la distanţă de un singur click, doar una uitasem să spun – că sunt conservator (cel puţin la capitolul relaţii). Iar această eră e una a dependenţei, e era standartelor dictate.
Zilnic ne încătuşăm tot mai strîns în păienjenişul www, încît nu mai ştim cum să ne scoatem capurile din el. Ne „masturbăm” pe odnoklassniki, uitînd ce e sexul de calitate. Depindem în permanenţă de MegaBit/secundă şi trafic nelimitat, uitînd cu desăvîrşire de calităţile general-umane primite de la strămoşi. Cu feţe de demoni – pictăm smile-uri angelice. 🙂
Suntem maşinării nervoase, bipezi ţintuiţi la scaun cu rotile, miopi la adevărul pur şi închinaţi la idoli…


%d blogeri au apreciat asta: