Eu, Nata Albot și Chișinăul istoric 2062

N-am mai scris pe blog de aproape o lună. Am avut motive: în acest răstimp am terminat teza de masterat „Noile Tehnologii Informaționale” și devenit magistru în Analiză Politică (sau vedem cum o fi indicat în diplomă). După m-am mai odihnit un pic, am vrut să scriu despre BAC, dar n-aveam insipirație și tot așa. Azi însă m-am decis să răspund la o leapșă, chiar dacă nu mi-a pasat-o nimeni. Am preluat-o singur.

Cine nu știe sîntem în post. Eu nu-l țin, că am uitat cînd ultima dată am ținut post, da oricum e postul Apostolilor Petru și Pavel, iar fariseismul în timp de post e de două ori mai păcat decît fariseismul în afara postului. Superstarul TV și „marea” jurnalistă cu studii în drept Nata Albot se mira azi pe facebook de cît de bine îi stă ei, lui Andrei Bolocan și lui Sergiu Cibotari pe clădirea Primăriei. Ce să mai, o adevărată descoperire. N-ar fi nimic acel „Ah, ah, ah” pus în dreptul pozei, dacă Nata n-ar fi fost o mare luptătoare pentru Chișinăul istoric, luptătoare cu gheretele și panourile publicitare care au împînzit orașul, iar panoul n-ar fi fost atîrnat pe o clădire „monument istoric”.

Mai tîrziu, atunci cînd (într-un comentariu) cineva i-a dat cu adevărul peste față, „bucătăreasa” JurnalTV s-a îndreptățit așa cum o poate face numai canalul pînă nu demult rival al JurnalTV, „Dacă nu noi, atunci cine”. Fariseism pur și luptă cu morile de vînt. Ar mai fi altceva dacă panoul n-ar fi scandalizat lumea azi, a doua zi după raportul de activitate al primarului Dorin Chirtoacă. Sau primarul vede ce se face hît pe bulevardul Dacia, dar nu vede ce se face sub coasta „casei” lui?! Sau poate că compania de publicitate cu panourile pe primăriei, despre care spunea Nata în îndreptățirea ei, îi aparține lui Lucian și primarului i-n pix de Chișinăul istoric?! Întrebări retorice de bună-seamă. 

Eu sînt chișinăuian de prin 2007. Pînă atunci am fost lipnicean din comuna Lipnic (apropo, sat în care a crescut și Nata Albot, cel puțin unde își petrecea verile la bunica). Panouri publicitare la noi în sat nu erau, dar de monumente istorice mai auzisem, că Lipnicul e sat vechi, atestat documentar în 1437, sat în care a avut o luptă și Ștefan cel Mare. Păcat că Ștefan, după victoria de la Lipnic, și-a construit mănăstirea de veci la Putna, avea să avem și noi în sat un monument istoric. Așa, avem numai o fîntînă veche și un deal pe care fusese un val de întărire căruia autoritățile MSSR nu i-au dat mare importanță. Dar asta e altă poveste…

Cînd o să fiu bătrîn, iar lucrurile o să se schimbe (sper eu), o să-mi iau nepoții prin centrul Chișinăului și-o să le spun că „pe peretele ista, nepoate, mai întîi o fost o reclamă cu berea EFES Pilsner” (o să zic așa țărănește și puțin articulat că n-o să am dinți pe-atunci). „După asta, nepoate – o să le zic eu – JurnalTV a obținut niște bănișori și și-o băgat publicitatea ei deodată cu reclamă la Prison Break, apoi cu reclamă la Ora de ras și într-un final cu reclamă la Sare și Chiperi”.

Cum am să-mi termin povestea spusă nepoților nu știu. Ar putea să le spun că „știi nepoate, o venit deodată, o venit poștașii Chișinăului împreună cu primarul capitalei, o dat jios panoul, ș-o readus lumii fațada istorică a clădirii construită de Alexandru Bernardazzi”. Sau poate că o să le zic „Sare și Chiperi nepoate era dus iaca de bătrînica asta din reclama cu leacuri pentru varicoz, pi care-o vez și amu pe peretele ista”.

***

Între altele, pe un alt monument istoric (cum n-ai da construit în 1948, dacă nu greșesc) azi am prins ceva mult mai patriotic. Habar n-am cît de intenționat și-a pus lenjeria la uscat anume în această ordine, tînărul sau tînăra, locatar(ă) al căminului 4 USM din strada Bernardazzi (colț cu Ismail). Rezultatul însă a fost genial. Vedeți și singuri.

***

Articol (leapșă) pornit de Dragoș Galbur, continuat de Vlada Ciobanu și de mine.

Etichete: Chişinău, Dorin Chirtoacă, facebook, JurnalTV, Lipnic, monument, Nata Albot, nepoți, primărie, publicitate