Miza Kremlinului ­­pentru Moldova – „proiectul hibrid Igor Dodon”

Vom avea o confruntare geopolitică acerbă deoarece Moscova pune miza pe candidatul său în persoana socialistului Igor Dodon, iar electoratul pro-european pe candidatul Maia Sandu.

Democrația vulnerabilă vs „acțiunile hibrid” ale FR

Deși aparent, pe parcursul ultimilor 25 de ani de existență Republica Moldova nu a intrat în zona unor confruntări geopolitice acute, momentan acest stat cu o populație mai mică de 4 milioane de cetățeni și cu o economie destul de firavă, pare să se afle pe agenda intereselor principalilor actori internaționali.

În prezent, atenția sporită a acestora este dictată de turul doi al scrutinului electoral pentru funcția de Președinte a Republicii Moldova, care va avea loc pe 13 noiembrie 2016. Experții indică, că participarea la urne va fi dictată nu atât de programele sociale, economice etc., aflate pe agenda concurenților electorali, ci de viziunile lor geopolitice. Analogic alegerilor parlamentare din 2014, vom avea o confruntare geopolitică acerbă deoarece Moscova pune miza pe candidatul său în persoana socialistului Igor Dodon, iar electoratul pro-european pe candidatul Maia Sandu.

Deși de această dată Federația Rusă mimează deschis o indiferență totală, totuși interesul ascuns față de electorala din această țară este foarte mare. După 2009, când la conducerea Moldovei au venit forțe ce au declarat un vector pro-european de dezvoltare, Kremlinul a recunoscut o înfrângere dureroasă la capitolul influențării proceselor politice și preferințelor sale externe. La acest capitol frustrările Kremlinului și gelozia față de Occident au fost evidente prin imposibilitatea de a atrage în propriile proiecte integraționiste Republica Moldova, în speță pe zona Uniunii Euroasiatice. Impotența Moscovei a fost evidentă, chiar și în condițiile care, în ultimii ani, a aplicat mai multe măsuri de constrângere economică și deținerii unui control politico-administrativ, și chiar militar, în regiuni ale Moldovei precum Găgăuzia și Transnistria.

Conștienți de aceste realități incomode pentru interesele sale geopolitice în regiune, mai cu seamă dictate și de situația din Ucraina, strategii de la Kremlin au inițiat începând cu 2013 mai multe proiecte hibrid și acțiuni „soft power” de recăpătare a controlului asupra situației din Republica Moldova.

De remarcat, că acțiunile celor de la Kremlin în raport cu Moldova nu se deosebesc de alte proiecte aplicate în spațiul ex-sovietic, Țările Baltice, unele țări din Balcani, dar și UE. De cele mai multe ori miza este pusă pe promovarea proiectelor și liderilor politici loiali din aceste state, susținerea unor companii agresive de manipulare și propagandă.
Cel mai bizar este că, în timp ce Administrația Putin a impus în Rusia restricții de ordin mediatic, politic și social pentru cei care exprimă nemulțumiri față de regimul de la Kremlin, totuși, diverse proiecte hibrid ale Rusiei nu întâmpină rezistență și se bucură de o imunitate feroce în state aflate în tranziție sau cu democrații dezvoltate.
„Laboratoarele” hibrid ale Kremlinului

Un rol important de coordonare al proiectelor hibrid în spațiul ex-sovietic și, în speță – Republica Moldova, revine unei subdiviziuni a Administrației Putin, cunoscută mai mult sau mai puțin publicului larg. Este vorba de Direcția relații inter-regionale și culturale cu străinătatea – DRICS (în rusă: Управление по межрегиональным и культурным связям с зарубежными странами), condusă de Vladimir CHERNOV.

Surse de la Kremlin confirmă, că anume această Direcție cu o denumire foarte inofensivă este una din verigele cheie ale Administrației Putin în luarea și realizarea strategiilor de politică externă în spațiile de interes rusesc.

Direcția a fost fondată la 22 martie 2005 (după „Revoluția Orange” din Ucraina), menită să devină un think-tank pentru reprimarea eventualilor „revoluții colorate” împotriva regimului Putin.

Însă, în scurt timp structura s-a reprofilat pe unele acțiuni ofensive decât defensive – axate pe promovarea intereselor FR în spațiul Comunității Statelor Independente. De cele mai multe ori acestea vizează elaborarea, susținerea și dirijarea unor proiecte sociale și politice, care abil se camuflează sub niște principii și valori democratice.

Regulamentul de activitate a fost aprobat prin decretul Președintelui FR nr. 1848 din 25.12.2008.

Obiectivele oficiale:

• elaborarea și realizarea proiectelor în domeniul cultural și relațiilor internaționale, în scopul ajutorării Președintelui FR în realizarea strategiilor de politică externă;
• asigurarea informativ-analitică a Președintelui FR și șefului Administrației Președintelui FR pe probleme de competență;
• analiza informațiilor social-economice și politice, de competență;
• participă la discuțiile privind desemnarea și numirea ambasadorilor în statele CSI.

Șeful DRICS este vicepreședinte al Comisiei interdepartamentale pe problemele CSI din cadrul Consiliului de Securitate al FR. Rolul DRICS a căpătat o plus valoare în Administrația Putin după preluarea conducerii Administrației Președintelui  FR de către Serghei Ivanov și desemnarea lui Vladimir Chernov în calitate de șef. Structura practic a devenit un serviciu special hibrid, o amprentă având activitatea comună din perioada sovietică a lui Ivanov și Chernov în cadrul rezidențelor de peste hotare a KGB URSS din Helsinki și Londra.

De menționat că, fostul șef al DRICS, Sergey Vinokurov, a fost demis la 28 aprilie 2012 pentru eșecurile comise în alegerile din Transnistria în 2011 și Osetia de Sud  în 2012, fiind în funcție de prim-adjunct al directorului SVR, în grad de general-colonel.

În prezent Vladimir Chernov are doi adjuncți: Sergey Chebotariov – coordonator al proiectelor pe spațiu Caucazul de Nord, Georgia, Asia Mijlocie și Igori Maslov – responsabil de analiza și coordonarea proceselor hibrid pe Țările Baltice, Republica Moldova, etc. Plus la toate, în aparatul său activează mai multe unități formate din experți în diverse domenii de analiză politică și propagandă, specialiști în tehnologii electorale și chiar ofițeri sub acoperire a serviciilor speciale ruse.

„Proiectul Igor Dodon” – coordonat de Vladimir Chernov

Deși în cadrul Administrației Putin, persoana lui Igor Dodon nu este cea mai apreciată, comparativ cu colegii săi de partid, deputații din Parlamentul Republicii Moldova, Zinaida Greceanîi și Andrei Neguță, totuși Kremlinul pune accentul anume pe Dodon în scrutinul din această toamnă. Alegerea lui Dodon a rezultat mai mult din lipsa de alternativă, ca imagine, discurs și vârstă pe palierul politic pro-rus din Moldova, dar și a faptului, că favoriții Kremlinului, Zinaida Greceanîi și Andrei Neguță, se bucură de un rating mai scăzut în mediul electoratului moldovenesc.

La nivel de fracțiune a socialiștilor moldoveni se discută, că desemnarea în calitate de lider al Partidului Socialiștilor, dar și de candidat la prezidențiale anume a lui Igor Dodon a fost luată încă în 2011 la nivelul lui Vladimir Putin și asta la recomandarea directă a experților din cadrul Direcției relații inter-regionale și culturale cu străinătatea. Decizia a fost luată în pofida opiniei că Dodon poate fi controlat și șantajabil de oligarhul Vladimir Plahotniuc.

Tot în 2011 Moscova a dat aviz pozitiv „ruperii rândurilor” sub egida lui Dodon și Greceanîi a fracțiunii Partidului Comuniștilor și înființarea Partidului Socialiștilor. Proiectul și-a testat capacitățile în alegerile parlamentare din 2014, când cu suportul propagandistic și financiar din Federația Rusă, echipa Greceanîi-Dodon a obținut 24 de mandate de deputați, formând ce-a mai numeroasă fracțiune de opoziție din Legislativul de la Chișinău.

Pe fundalul crizei economice și scandalurilor de corupție în care au fost implicați liderii pro-europeni de la Chișinău în ultimii ani, socialiștii au crescut în rating, fapt care a impulsionat și mai mult interesul Kremlinului în promovarea acestui hibrid politic.

Cu mult înainte de lansarea campaniei electorale pentru prezidențialele din Moldova, martie-aprilie 2016, centrul responsabil de Moldova din cadrul Direcției relații inter-regionale și culturale cu străinătatea a elaborat strategiile și tacticile de promovare a candidatului Dodon. Aici au fost incluse atât resurse de ordin uman, administrativ și propagandistic, cât și de ordin financiar.

Printre instrumentele implicate pe această zonă se numără așa instituții ca Rossotrudnechestvo; Rossmolodioji; Serviciul Federal de Migrație al FR; Patriarhia Rusă; posturi TV rusești ca Russia Today; RTR; NTV; clubul „Izborg”; Centrul rus de Cultură și Știință de la Chișinău, etc.

Recent opinia publică din Republica Moldova a fost bulversată de o investigație jurnalistică a portalului www.rise.md , unde cu lux de amănunte se descrie modul de finanțare a campaniei electorale a lui Igor Dodon din Federația Rusă, utilizând companii off-shore din Bahamas.

La 4 noiembrie curent, Igor Dodon a plecat de urgență la Moscova, unde a petrecut o întrevedere cu experți din Direcția condusă de Vladimir Chernov. Liderul socialiștilor a adus la cunoștința acestora, că în turul doi al alegerilor din 13 noiembrie, el poate pierde în fața candidatului pro-occidental Maia Sandu, dacă Kremlinul nu va face presiune asupra liderilor partidelor pro-ruse de la Chișinău să-l susțină. În special Dodon a insistat pe lângă factorii de decizie de la Kremlin să fie făcute presiuni asupra lui Renato Usatîi (liderul partidului pro-rus „Partidul Nostru”), primarul orașului Bălți, declarat recent în căutare internațională de autoritățile de la Chișinău. Candidatul partidului condus de acesta, Dmitrii Ciubașenco a luat în primul tur 6% din voturi. Prin urmare Igor Dodon mizează pe electoratul acestora.

O altă miză a lui Dodon pentru creșterea procentajului său electoral sunt deținătorii de cetățenie moldovenească din regiunea separatistă Transnistria. Moscova încă din turul I al scrutinului a trasat sarcini liderilor de la Tiraspol să mobilizeze cel puțin 60 mii de votanți din stânga Nistrului care să voteze pentru Igor Dodon. Obiectivul implicării acestei categorii de alegători a predominat ordinea de zi a unei înțelegeri secrete dintre Igor Dodon și liderul pretinsei „republici nistrene” Evgheni Șevciuk. La recomandarea staffului de la Moscova, Dodon și-a desemnat chiar și un reprezentant responsabil de cooperare cu separatiștii de la Tiraspol, în persoana lui Andrei Neguță. La rândul său, Șevciuk l-a împuternicit pe liderul comuniștilor transnistreni Oleg Horjan să reprezinte interesele lui Dodon în regiune.

Rolul acestora este de a coordona agitația pentru turul doi în stânga Nistrului și organizarea participării contra plată la urne a electoratului transnistrean – fenomen care anterior era respins de regimul Șevciuk.

Statistica scrutinului din 30 octombrie 2016 demonstrează că numărul transnistrenilor care au participat la urne a fost foarte mare comparativ cu alegerile parlamentare din 2014 din Moldova.

Un rol de implicare în impulsionarea proceselor electorale la nivelul politicienilor de stânga de la Chișinău și Tiraspol, revine deputatului Dumei de Stat a FR, Kazbec Taisaev. La indicația Kremlinului acesta, împreună cu un grup de deputați ruși, a fost prezent într-o misiune specială pe 30 octombrie în Republica Moldova. În ultimii ani Taisaev și-a făcut faima de emisar cu influență a Administrației Putin pe zona regiunilor separatiste și ca un „revizor” al proiectelor hibrid din spațiul ex-sovietic.

Epilog

În prezent rapoartele prezentate săptămânal de Vladimir Chernov lui Vladimir Putin îl apreciază pe Igor Dodon drept candidatul cu șansele cele mai mari la Președenția Moldovei în turul doi a alegerilor din 13 noiembrie 2016. Din acest considerent unele voci declară, că Kremlinul pune mari speranțe anume pe acest candidat pentru a-și recăpăta și reabilita pozițiile în Moldova. Printre obiectivele pe care le vor trasa lui Dodon ar figura blocarea vectorului de integrare în Uniunea Europeană, federalizarea Republicii Moldova, legalizarea trupelor militare rusești în regiunea transnistreană și declanșarea unor politici externe anti-occidentale.

Nu în ultimul rând, Moscova va utiliza Moldova și ca platformă a Președintelui moldovean în scopul de ofensivă politică și diplomatică împotriva Ucrainei. Igor Dodon deja a deranjat Kievul prin declarații ce recunosc Crimeea drept teritoriu al Federației Ruse.

Pentru a nu provoca panică în rândul populației Republicii Moldova, Rusia va acoperi aceste acțiuni din umbră cu promisiuni de reducere a prețului la gazul rusesc, deschiderea pieții pentru produsele agricole moldovenești și scoaterea barierelor migraționale pentru cetățenii moldoveni aflați la muncă în Federația Rusă.

Etichete: 13 noiembrie 2016, Alegeri, Igor Dodon, Miza Kremlinului