Miza Kremlinului ­­pentru Moldova – „proiectul hibrid Igor Dodon”

Vom avea o confruntare geopolitică acerbă deoarece Moscova pune miza pe candidatul său în persoana socialistului Igor Dodon, iar electoratul pro-european pe candidatul Maia Sandu.

Democrația vulnerabilă vs „acțiunile hibrid” ale FR

Deși aparent, pe parcursul ultimilor 25 de ani de existență Republica Moldova nu a intrat în zona unor confruntări geopolitice acute, momentan acest stat cu o populație mai mică de 4 milioane de cetățeni și cu o economie destul de firavă, pare să se afle pe agenda intereselor principalilor actori internaționali.

În prezent, atenția sporită a acestora este dictată de turul doi al scrutinului electoral pentru funcția de Președinte a Republicii Moldova, care va avea loc pe 13 noiembrie 2016. Experții indică, că participarea la urne va fi dictată nu atât de programele sociale, economice etc., aflate pe agenda concurenților electorali, ci de viziunile lor geopolitice. Analogic alegerilor parlamentare din 2014, vom avea o confruntare geopolitică acerbă deoarece Moscova pune miza pe candidatul său în persoana socialistului Igor Dodon, iar electoratul pro-european pe candidatul Maia Sandu.

Deși de această dată Federația Rusă mimează deschis o indiferență totală, totuși interesul ascuns față de electorala din această țară este foarte mare. După 2009, când la conducerea Moldovei au venit forțe ce au declarat un vector pro-european de dezvoltare, Kremlinul a recunoscut o înfrângere dureroasă la capitolul influențării proceselor politice și preferințelor sale externe. La acest capitol frustrările Kremlinului și gelozia față de Occident au fost evidente prin imposibilitatea de a atrage în propriile proiecte integraționiste Republica Moldova, în speță pe zona Uniunii Euroasiatice. Impotența Moscovei a fost evidentă, chiar și în condițiile care, în ultimii ani, a aplicat mai multe măsuri de constrângere economică și deținerii unui control politico-administrativ, și chiar militar, în regiuni ale Moldovei precum Găgăuzia și Transnistria.

Conștienți de aceste realități incomode pentru interesele sale geopolitice în regiune, mai cu seamă dictate și de situația din Ucraina, strategii de la Kremlin au inițiat începând cu 2013 mai multe proiecte hibrid și acțiuni „soft power” de recăpătare a controlului asupra situației din Republica Moldova.

De remarcat, că acțiunile celor de la Kremlin în raport cu Moldova nu se deosebesc de alte proiecte aplicate în spațiul ex-sovietic, Țările Baltice, unele țări din Balcani, dar și UE. De cele mai multe ori miza este pusă pe promovarea proiectelor și liderilor politici loiali din aceste state, susținerea unor companii agresive de manipulare și propagandă.
Cel mai bizar este că, în timp ce Administrația Putin a impus în Rusia restricții de ordin mediatic, politic și social pentru cei care exprimă nemulțumiri față de regimul de la Kremlin, totuși, diverse proiecte hibrid ale Rusiei nu întâmpină rezistență și se bucură de o imunitate feroce în state aflate în tranziție sau cu democrații dezvoltate.
„Laboratoarele” hibrid ale Kremlinului

Un rol important de coordonare al proiectelor hibrid în spațiul ex-sovietic și, în speță – Republica Moldova, revine unei subdiviziuni a Administrației Putin, cunoscută mai mult sau mai puțin publicului larg. Este vorba de Direcția relații inter-regionale și culturale cu străinătatea – DRICS (în rusă: Управление по межрегиональным и культурным связям с зарубежными странами), condusă de Vladimir CHERNOV.

Surse de la Kremlin confirmă, că anume această Direcție cu o denumire foarte inofensivă este una din verigele cheie ale Administrației Putin în luarea și realizarea strategiilor de politică externă în spațiile de interes rusesc.

Direcția a fost fondată la 22 martie 2005 (după „Revoluția Orange” din Ucraina), menită să devină un think-tank pentru reprimarea eventualilor „revoluții colorate” împotriva regimului Putin.

Însă, în scurt timp structura s-a reprofilat pe unele acțiuni ofensive decât defensive – axate pe promovarea intereselor FR în spațiul Comunității Statelor Independente. De cele mai multe ori acestea vizează elaborarea, susținerea și dirijarea unor proiecte sociale și politice, care abil se camuflează sub niște principii și valori democratice.

Regulamentul de activitate a fost aprobat prin decretul Președintelui FR nr. 1848 din 25.12.2008.

Obiectivele oficiale:

• elaborarea și realizarea proiectelor în domeniul cultural și relațiilor internaționale, în scopul ajutorării Președintelui FR în realizarea strategiilor de politică externă;
• asigurarea informativ-analitică a Președintelui FR și șefului Administrației Președintelui FR pe probleme de competență;
• analiza informațiilor social-economice și politice, de competență;
• participă la discuțiile privind desemnarea și numirea ambasadorilor în statele CSI.

Șeful DRICS este vicepreședinte al Comisiei interdepartamentale pe problemele CSI din cadrul Consiliului de Securitate al FR. Rolul DRICS a căpătat o plus valoare în Administrația Putin după preluarea conducerii Administrației Președintelui  FR de către Serghei Ivanov și desemnarea lui Vladimir Chernov în calitate de șef. Structura practic a devenit un serviciu special hibrid, o amprentă având activitatea comună din perioada sovietică a lui Ivanov și Chernov în cadrul rezidențelor de peste hotare a KGB URSS din Helsinki și Londra.

De menționat că, fostul șef al DRICS, Sergey Vinokurov, a fost demis la 28 aprilie 2012 pentru eșecurile comise în alegerile din Transnistria în 2011 și Osetia de Sud  în 2012, fiind în funcție de prim-adjunct al directorului SVR, în grad de general-colonel.

În prezent Vladimir Chernov are doi adjuncți: Sergey Chebotariov – coordonator al proiectelor pe spațiu Caucazul de Nord, Georgia, Asia Mijlocie și Igori Maslov – responsabil de analiza și coordonarea proceselor hibrid pe Țările Baltice, Republica Moldova, etc. Plus la toate, în aparatul său activează mai multe unități formate din experți în diverse domenii de analiză politică și propagandă, specialiști în tehnologii electorale și chiar ofițeri sub acoperire a serviciilor speciale ruse.

„Proiectul Igor Dodon” – coordonat de Vladimir Chernov

Deși în cadrul Administrației Putin, persoana lui Igor Dodon nu este cea mai apreciată, comparativ cu colegii săi de partid, deputații din Parlamentul Republicii Moldova, Zinaida Greceanîi și Andrei Neguță, totuși Kremlinul pune accentul anume pe Dodon în scrutinul din această toamnă. Alegerea lui Dodon a rezultat mai mult din lipsa de alternativă, ca imagine, discurs și vârstă pe palierul politic pro-rus din Moldova, dar și a faptului, că favoriții Kremlinului, Zinaida Greceanîi și Andrei Neguță, se bucură de un rating mai scăzut în mediul electoratului moldovenesc.

La nivel de fracțiune a socialiștilor moldoveni se discută, că desemnarea în calitate de lider al Partidului Socialiștilor, dar și de candidat la prezidențiale anume a lui Igor Dodon a fost luată încă în 2011 la nivelul lui Vladimir Putin și asta la recomandarea directă a experților din cadrul Direcției relații inter-regionale și culturale cu străinătatea. Decizia a fost luată în pofida opiniei că Dodon poate fi controlat și șantajabil de oligarhul Vladimir Plahotniuc.

Tot în 2011 Moscova a dat aviz pozitiv „ruperii rândurilor” sub egida lui Dodon și Greceanîi a fracțiunii Partidului Comuniștilor și înființarea Partidului Socialiștilor. Proiectul și-a testat capacitățile în alegerile parlamentare din 2014, când cu suportul propagandistic și financiar din Federația Rusă, echipa Greceanîi-Dodon a obținut 24 de mandate de deputați, formând ce-a mai numeroasă fracțiune de opoziție din Legislativul de la Chișinău.

Pe fundalul crizei economice și scandalurilor de corupție în care au fost implicați liderii pro-europeni de la Chișinău în ultimii ani, socialiștii au crescut în rating, fapt care a impulsionat și mai mult interesul Kremlinului în promovarea acestui hibrid politic.

Cu mult înainte de lansarea campaniei electorale pentru prezidențialele din Moldova, martie-aprilie 2016, centrul responsabil de Moldova din cadrul Direcției relații inter-regionale și culturale cu străinătatea a elaborat strategiile și tacticile de promovare a candidatului Dodon. Aici au fost incluse atât resurse de ordin uman, administrativ și propagandistic, cât și de ordin financiar.

Printre instrumentele implicate pe această zonă se numără așa instituții ca Rossotrudnechestvo; Rossmolodioji; Serviciul Federal de Migrație al FR; Patriarhia Rusă; posturi TV rusești ca Russia Today; RTR; NTV; clubul „Izborg”; Centrul rus de Cultură și Știință de la Chișinău, etc.

Recent opinia publică din Republica Moldova a fost bulversată de o investigație jurnalistică a portalului www.rise.md , unde cu lux de amănunte se descrie modul de finanțare a campaniei electorale a lui Igor Dodon din Federația Rusă, utilizând companii off-shore din Bahamas.

La 4 noiembrie curent, Igor Dodon a plecat de urgență la Moscova, unde a petrecut o întrevedere cu experți din Direcția condusă de Vladimir Chernov. Liderul socialiștilor a adus la cunoștința acestora, că în turul doi al alegerilor din 13 noiembrie, el poate pierde în fața candidatului pro-occidental Maia Sandu, dacă Kremlinul nu va face presiune asupra liderilor partidelor pro-ruse de la Chișinău să-l susțină. În special Dodon a insistat pe lângă factorii de decizie de la Kremlin să fie făcute presiuni asupra lui Renato Usatîi (liderul partidului pro-rus „Partidul Nostru”), primarul orașului Bălți, declarat recent în căutare internațională de autoritățile de la Chișinău. Candidatul partidului condus de acesta, Dmitrii Ciubașenco a luat în primul tur 6% din voturi. Prin urmare Igor Dodon mizează pe electoratul acestora.

O altă miză a lui Dodon pentru creșterea procentajului său electoral sunt deținătorii de cetățenie moldovenească din regiunea separatistă Transnistria. Moscova încă din turul I al scrutinului a trasat sarcini liderilor de la Tiraspol să mobilizeze cel puțin 60 mii de votanți din stânga Nistrului care să voteze pentru Igor Dodon. Obiectivul implicării acestei categorii de alegători a predominat ordinea de zi a unei înțelegeri secrete dintre Igor Dodon și liderul pretinsei „republici nistrene” Evgheni Șevciuk. La recomandarea staffului de la Moscova, Dodon și-a desemnat chiar și un reprezentant responsabil de cooperare cu separatiștii de la Tiraspol, în persoana lui Andrei Neguță. La rândul său, Șevciuk l-a împuternicit pe liderul comuniștilor transnistreni Oleg Horjan să reprezinte interesele lui Dodon în regiune.

Rolul acestora este de a coordona agitația pentru turul doi în stânga Nistrului și organizarea participării contra plată la urne a electoratului transnistrean – fenomen care anterior era respins de regimul Șevciuk.

Statistica scrutinului din 30 octombrie 2016 demonstrează că numărul transnistrenilor care au participat la urne a fost foarte mare comparativ cu alegerile parlamentare din 2014 din Moldova.

Un rol de implicare în impulsionarea proceselor electorale la nivelul politicienilor de stânga de la Chișinău și Tiraspol, revine deputatului Dumei de Stat a FR, Kazbec Taisaev. La indicația Kremlinului acesta, împreună cu un grup de deputați ruși, a fost prezent într-o misiune specială pe 30 octombrie în Republica Moldova. În ultimii ani Taisaev și-a făcut faima de emisar cu influență a Administrației Putin pe zona regiunilor separatiste și ca un „revizor” al proiectelor hibrid din spațiul ex-sovietic.

Epilog

În prezent rapoartele prezentate săptămânal de Vladimir Chernov lui Vladimir Putin îl apreciază pe Igor Dodon drept candidatul cu șansele cele mai mari la Președenția Moldovei în turul doi a alegerilor din 13 noiembrie 2016. Din acest considerent unele voci declară, că Kremlinul pune mari speranțe anume pe acest candidat pentru a-și recăpăta și reabilita pozițiile în Moldova. Printre obiectivele pe care le vor trasa lui Dodon ar figura blocarea vectorului de integrare în Uniunea Europeană, federalizarea Republicii Moldova, legalizarea trupelor militare rusești în regiunea transnistreană și declanșarea unor politici externe anti-occidentale.

Nu în ultimul rând, Moscova va utiliza Moldova și ca platformă a Președintelui moldovean în scopul de ofensivă politică și diplomatică împotriva Ucrainei. Igor Dodon deja a deranjat Kievul prin declarații ce recunosc Crimeea drept teritoriu al Federației Ruse.

Pentru a nu provoca panică în rândul populației Republicii Moldova, Rusia va acoperi aceste acțiuni din umbră cu promisiuni de reducere a prețului la gazul rusesc, deschiderea pieții pentru produsele agricole moldovenești și scoaterea barierelor migraționale pentru cetățenii moldoveni aflați la muncă în Federația Rusă.

Zugzwang politic pentru Nicolae Timofti sau șah și mat în trei mișcări

Republica Moldova intră de astăzi într-un gol constituțional când, pe de o parte, mandatul de patru ani al președintelui Nicolae Timofti, ales de Parlament pe 16 martie și validat de Curtea Constituțională la 23 martie 2012, expiră, iar de cealaltă parte, în lumina deciziei aceleași Curți Constituționale din 4 martie curent, legislația repusă în vigoare nu prevede un termen exact în care trebuie ales președintele

Astfel, stabilirea datei alegerilor prezidențiale rămâne la discreția celor care, potrivit tuturor sondajelor de opinie, și-au erodat totalmente creditul de încredere acordat prin alegerile din 30 noiembrie 2014. Dar să le luăm pe rând.

Alegerile au fost cruciale; Rezultatele – aceleași! (Posibil scenariu post-electoral)

Alegerile s-au încheiat, iar atît timp cît nu avem unele rezultate cel puțin preliminare, avem frîu liber de a ne da în unele presupuneri privind rezultatul acestora.

Deci, vă propun opinia mea privin rezultatele alegerilor, dar și unele posibile evoluții post-electorale.

În aceste alegeri, „stînga” a fost mult mai motivată de a vota decît „dreapta”. Se observă făcînd o comparație între rîndurile formate la Moscova (cu siguranță stimulate financiar) și cele de la Roma, de exemplu. Pro-europenii au votat acum patru ani pro-europeni, iar rezultatul nu a fost tocmai pe măsură. Bazat pe asta, pro-rușii au șansa de a revanșa.

Votul tău contează! – probabil… şi doar în teorie. Asumă-ţi decizia!

„Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm” (Mark Twain)

Despre batjocora PLDM la cinci ani de „aprilie 2009”

„Schimb cinci zile pentru cinci ani!”

Cam ăsta a fost mesajul fostului premier, liderului PLDM, Vlad Filat, anunțat public în cadrul unui briefing de presă susținut astăzi.

Inițiativa legislativă privind modificarea de urgență a prevederilor Codului Penal, cu cinci zile înainte de expirarea termenului de prescripție, nu e altceva decît lansarea oficială în campania electorală din acest an.

Dezbaterile din cadrul ședinței în plen a Parlamentului o să fie tare vesele, atît mîine, cît și poimîine. Și chiar dacă această modificare, cel mai probabil nu va fi votată, trebuie să recunoaștem că este totuși, un pas bun.

Ţara asta merge spre nicăieri!

Politică.

Ţara asta merge spre nicăieri, şi mai ales în domeniul politic. Asta deoarece n-a avut niciodată partide politice, în înţelegerea lor clasică, ci adunături (grupuri, dacă asta mîngîie urechea mai mult) de persoane cu interese mai mult sau mai puţin comune.

E adevărat că, odată cu „triumful liberalismului” la nivel global, după 1991, are loc deideologizarea politică. Azi nu mai avem un Lenin sau Hitler, gata să meargă pînă-n pînzele albe pentru ideea pe care o apără. Ceea ce nu e rău. Dar chiar aşa?!

Potenţa stradală sau Măsurătoarea de pu*ulici

O mare măsurătoare de puţulici urmează să aibă loc la Chişinău în prima perioadă a lunii noiembrie, dacă nu chiar toată luna ce urmează pînă la summitul de la Vilnius. Aş scrie „pu*ulici” ca în titlu, dar mă tem că nu-i prea clar şi tocmai de asta, scriu aşa cum este – „puţulici”.

„O mare adunare”, mai că nu „naţională”, la care vor participa „mulţi, foarte mulţi” – ne promit liderii Coaliţiei (tot ei, ai Alianţei), recent împăcaţi la Orhei, Ialoveni şi Publika. La Chişinău, chipurile nu se împacă pentru că Guznac e contra (cine ştie, va înţelege).

Din culisele PL despre „reformă” şi un nou partid politic…

„Partidul Liberal Reformat” – aceasta este denumirea de lucru a unui nou partid politic, care urmează a fi lansat de către membrii Consiliului de Reformare a Partidului Liberal, ieşiţi azi în faţa presei. Deşi, la fel, de orientare liberală, formaţiunea va fi una mai pragmatică decît PL-ul lui Mihai Ghimpu, iar pe eşichierul politic se va plasa mai spre centru, adică între PL şi PLDM. Şi mai marginalizat ca acum, dar şi fără resursele businessmanilor emigraţi spre PLR (Patidul Liberal Reformat), PL-ul lui Ghimpu şi Chirtoacă, va merge spre apus, cel puţin pe plan naţional (*Cu Dorin Chirtoacă în frunte, în Chişinău formaţiunea îşi va menţine poziţiile, cel puţin pînă în 2015, sau pînă la Referendumul lui Dodon).

Aşa spun cărţile şi sursele mele de încredere din cadrul formaţiunii. Dar hai să le luăm pe rînd.

Viitorul premier va fi liberal-democrat sau nu va fi deloc

Judecînd după ședința de azi a Legislativului, cineva și-ar putea imagina că „în sfîrșit, a venit pacea și în Moldova”, lucru, de la sine înțeles, fals. Totuși, votarea de azi, inclusiv unele cu vot unanim, arată că deputații/fracțiunile/liderii sînt indeciși și au nevoie de o pauză pentru viitoarele acțiuni.

Liniștea însă, nu este altceva decît o acalmie înainte de furtună, pentru a lovi din nou, poate chiar luni, 11 martie, la fel cum a lovit un tsunami litoralul japonez acum doi ani (atunci cînd Moldova era vizitată de vice-președintele SUA, Joe Biden).

Momentul cela… ajuns şi în Moldova

Momentul cela cînd cărţile sînt împărţite şi jucătorii sînt cunoscuţi. Toţi ştiu că în butuc sînt 36 (sau 52) de cărţi, le ştiu şi culorile, dar nimeni nu ştie cine ce cărţi are în mînă… Într-un fel, tabloul e clar. Diavolul însă, după cum se ştie, se ascunde în detalii.

Pentru că F. e cel care a dat cărţile, L., bine, P. cu mîina lui L., trebuie să meargă primul. Părerea mea, că L. are cărţi slabe, iar în condiţiile în care nu ştie ce cărţi are în mîini oponentul, va merge la bluf. Va înainta cu ceva nesemnificativ. Un nouă de dobă, să zicem.

Trafic și democrație (*cu accentul pe i)

La scurt timp după groaznicul atac terorist din 11 septembrie 2001, premierul britanic Tony Blair a întreprins un set de vizite în capitalele lumii cu scopul de a convinge liderii politici ai vremii despre necesitatea unei intervenţii în Afganistan. „După 11 septembrie, scrie Jonathan Powell în cartea sa Noul Machiavelli, era evidentă nevoia unei acţiuni militare, dar eram cu toţii în ceaţă, pentru că Afganistanul şi talibanii nu fuseseră pînă atunci prioritate pe radarul nostru”. Astfel, delegaţia britanică a întreprins mai întîi o vizită la Berlin, unde „Shroeder a opinat că ar putea să-i convingă pe concetăţenii săi să trimită trupe germane în Afganistan”, la New York şi Washington, apoi Moscova, Islamabad şi în ultimă etapă „către Siria, Arabia Saudită şi Israel”.

Un alt Plahotniuc (despre offline, partea a doua)

În prima parte am scirs despre: Plahotniuc familistul, Plahotniuc haiducul și Plahotniuc omul studios.

Plahotniuc businessmanul

Susține că în business este liberal, iar omul bogat nu este neapărat mafiozi. Bloggerii au observat că în business, mai e și tiran (cel puțin, personalul se teme de el și stă strună în fața lui).

Primul business, actualul prim-vicepreședinte al Parlamentului, Vlad Plahotniuc, l-a deschis fiind încă student. Era un bar, în care șeful era și barman și tot ce mai trebuia. După ce a cîștigat ceva bani, a mai angajat oameni. Ulterior, a fost președintele detașamentului de studenți, care-și făceau practica la Koblevo. Cîștigînd niște bani, dar și încrederea superiorilor universitari, a tipărit biletele de odihnă pentru bazele de la Koblevo, bilete pe care le-a vîndut sindicatelor. (Nimeni nu l-a întrebat dacă deține vreo bază de acolo. La Koblevo bazele moldovenești sînt dintre cele mai luxoase. Dacă e proprietar al vreuneia, poate organizează următorul offline acolo?).

Moldova, ai preşedinte! Atît!

Sigur că alegerea preşedintelui după o pauză de aproape trei ani e un lucru răsunător. De azi Moldova va intra în memoria mondială nu doar cu prima revoluţie tehnologizată, revoluţia Twitter, ci şi prin recordul consfinţit de Cartea Recordurilor Guiness. Acum celor care vor dori să bată recordul, le va veni foarte greu. Ar trebui să se întrunească într-o Alianţă, să se împotmolească într-o sumedenie de acorduri secrete, să sfideze repetat Constituţia, să modifice de fiecare dată cîte-o lege, să se certe, să organizeze Referendumuri etc., etc.

Cu toate acestea, nu mă-ndoiesc că noutatea get-beget moldovenească va face azi topul ştirilor din Europa şi nu numai, iar instituţiile prezindenţiale nu vor întîrzia să-l felicite pe Nicolae Timofti. Problema e că, cu asta nu se rezolvă probelemele Moldovei.

O adresă de skype pentru a vorbi cu președintele

18 noiembrie 2011	Nici un candidat înscris în cursă.
16 decembrie 2011	Un candidat înscris, dar neales.
15 ianuarie 2012	Doi posibili candidați, alegeri anulate.
15-18 februarie 2012	Data alegerilor amînată de cîteva ori, ziua de naștere   a lui Igor Dodon, alte lucruri importante.
16 martie 2012	????, candidat anonim.

În sfîrșit, după cam patru luni de chin și trudă, la data de 16 martie curent deputații în Parlamentul Republicii Moldova, ar putea desemna Președintele deputaților în Parlamentul Republicii Moldova.

Anume așa, „desemna” și „Președintele deputaților în Parlamentul Republicii Moldova”. În Moldova președintele nu se mai alege de prin 2009, iar aici nu mă refer la rezultatul final, ci la însăși modalitate. În mod normal, atunci cînd aleg, eu cetățeanul Republicii Moldova am la dispoziție cel puțin două opțiuni: A sau B, „pastila roșie” sau „pastila albastră”, la universitate sau „la Italia”.

Cine este Veronica Bacalu? (judecînd după profilul de facebook)

Nu o cunosc pe Veronica Bacalu. Nici nu știam despre existența ei pînă acum, cînd i-am auzit numele inclus în lista potențialilor candidați la președinție. Am decis să aflu, dar în condițiile în care wikipedia, cu extensiile sale de ro, ru și eng, nu oferă nici un rezultat; iar pe google o simplă căutare „Veronica Bacalu” oferă circa 1,31 milioane de răspunsuri, și totodată la întrebarea „Cine este Veronica Bacalu?” același motor de căutare oferă în jur de 533 de mii de rezultate (deci cam multe); am decis să caut pe facebook.

Ceea ce voi scrie mai jos însă, despre un om cvasi-necunoscut opiniei publice pînă acum cîteva zile, sau cunoscut, dar uitat de ceva vreme majorității moldovenilor, nu pretinde a fi o analiză completă și pertinentă despre posibila viitoare președintă a Republicii Moldova. Așa cum însă în copilăria mea „caietul” era „oglinda elevului”, parafrazînd, voi spune că „profilul de facebook este fața omului”.

Off the record cu Igor Dodon

Rămînînd ultimul, sau cel puţin printre ultimii bloggeri, care am participat la offline-ul cu Igor Dodon, dar nu mi-am onorat „datoria” de a scrie ceva despre asta.., îmi vine foarte greu:

• Bloggerii au scris multe despre evenimentul din seara de vineri;
• Ca să fiu interesant cititorilor, ar trebui să scriu ceva nou;
• Multe din cele spuse Igor Dodon a rugat să rămînă off.

Deputatul Igor Dodon, tot el lider al Partidului Socialiştilor din Republica Moldova, are nevoie de timp. Cît timp, nu se ştie, dar are nevoie să se mai coacă, să-şi consolideze partidul, să crească. Odată ce valul pe care se afla fostul comunist în urma alegerilor locale a trecut, Igor Dodon are nevoie de timp, tocmai de aceea că timpul este cel mai înrăit oponent al comuniştilor, tot ei concurenţii direcţi ai PSRM.

Scorogovorcă Constituţională

Scorogovorcă: „Oare la ce etapă a organizării Referendumului Constituţional pentru modificarea Constituţiei prin Referendum, Curtea Constituţională va declara drept neconstituţională decizia organizării Referendumului Constituţional?!”

Cine a reuşit să roastească această „scorogovorcă” fără greşeli din prima, felicitări. Sînteţi la curent cu toate noutăţile zilei. Cine nu, mai aveţi de lucrat. Tot aşa, cei care s-au antrenat în căutarea răspunsului la această întrebare, mai necesită antrenamente. Întrebarea e retorică.

Încălcarea legii a ajuns la culmea absurdului. Protestăm?

Nu mai e noutate pentru nimeni că atunci cînd nu încap în norma legală, puterea și-o modelează așa încît să-i fie numai bine. De la o vreme aceasta se repeta cam des, dar astăzi a ajuns la culmea absurdului. Unde-i logica? Adică deputatul nu poate fi obligat să vină la ședințele în plen a Parlamentului, dar a putut fi obligat să arate pentru cine a votat. În opinia Curții Constituționale, e legal ca cetățenii să voteze la alegeri fără perdea, dar e ilegal ca cei aleși (cu perdeaua trasă) să-și arate opțiunea, fapt pentru care nu riscă nimic. 

Brandul „Dodon”: 10,8% din voturi în alegerile din primăvara 2012

După ce ieri, deputatul Igor Dodon și-a anunțat aderarea oficială la Partidul Socialiștilor din Republica Moldova, iar astăzi vicepreședintele PSRM, Viorica Abramciuc, a anunțat și data desfășurării Congresului (al zecelea) al partidului, care va avea loc la data de 18 decembrie curent, am încercat să fac niște calcule cu privire la șansele acestui partid de a accede în Parlamentul de legislatura (jubiliară) a XX-a. Nu susțin numaidecît că vom avea anticipate, dar în condițiile actuale alegerea președintelui ar fi mai degrabă o minune, decît o normalitate.

Arestul lui Baghirov – o glumă nereușită

Gluma se îngroașă fraților.

Nu prea am urmărit trista experiență a arestului bloggerului și scriitorului rus, Eduard Baghirov, pe meleagurile Moldovei însorite (Солнечная Молдавия). Nu că nu m-a interesat, pur și simplu în contextul tuturor celorlalte petrecute pe acest petic de pămînt, soarta unui copămîntean (la fel ca sorțile a multor altor copămînteni din Libia, Irak sau Somalia) contează mai puțin.