În general, despre Olimpiada din Sochi (20:14)

Mi s-a reproşat recent că „nu-s activ” pe blog şi că ăsta ar fi motivul pentru care nu sînt invitat la offline-uri sau alte evenimente bloggereşti. Eu într-adevăr în ultima vreme postez cam rar şi fac conştient asta. Motive sînt mai multe.

În primul rînd, pentru că nu vreau să-mi petrec timpul în acelaşi bazin cu sumedenia de autori plătiţi de partide şi, prin urmare, foarte prolifici. Bloggingul nu e job, iar cititorilor ar trebui să le fie indiferent dacă scrii rar sau des. Contează ce scrii, nu?!

Pulbermax la 4 ani de blogging!

Azi, 24 ianuarie 2013, fac ieczagt (exact, pentru cei fără simțul umorului) 4 ani din ziua în care, într-o dimineața m-am trezit și mi-am zis „vreau blog”. De unde, așa gînduri? Pentru că pînă în acea zi nu m-am gîndit niciodată la asta. Zis și făcut. Deja de  patru ani tot fac.

În așteptarea lui Moș Crăciun

Atenţie: acest text reprezintă doar un repost pentru postarea cu acelaşi nume din 27 decembrie, atunci cînd îmi luam rămas bun de la cititori, fără a şti că la 28 decembrie preşedintele nostru Nicolae Timofti va decide să ofere într-o singură zi tocmai 312 distincţii de stat, 227 dintre care „Ordinul Republicii”, cea mai înaltă din Moldova, care ne costă bugetul de stat cam 93 de mii lei lunar (Vezi textul). Sigur că nu puteam trece cu vederea o asemenea năzdrăvănie, fiind nevoit să revin…

Despre zona pietonală sau „pe unde circulă 171?”

Azi la amiază am scris (aici) o postare la nervi. Am scris și o injurie chiar în titlu. Nu țin minte să mai fi făcut vreodată așa ceva pe blog, și-mi dau seama că în alte condiții era să reacționez altfel, maxim, poate postam un status de mama focului pe facebook, dar azi în Chișinău s-a deschis zona pietonală…

După cîteva zile petrecute la Vadul lui Vodă, am revenit către amiază (12.00-12.30) în Chișinău, iar fiind debarcat prin centru, am decis să aștept un maxi-taxi (171) în fața cinematografului „Emil Loteanu” – adică Patria. Știu că microbuzele n-ar trebui să circule pe Ștefan cel Mare, dar a fost decizia primăriei de a le da voie pe-acolo, cît timp strada Columna se află în reparații. Tot de la „Aleea Clasicilor”, în mod normal ar fi trebuit să treacă și troleibuzul 5. Dar n-a fost să fie.

Din găoacea mea de blogger, vă pup!

Ieri am scris din nou pe blog. Din nou după o lungă perioadă de timp în care (am mai spus) am terminat teza de masterat, am apărat-o, m-am făcut cu studii în Analiză Politică și m-am mai odihnit stăruind asupra unei cărți pe care demult vroiam s-o citesc, dar tot n-aveam timp.

N-avea nici ieri să fi scris dacă „jurnalista cu studii în drept” n-avea să se laude pe facebook cu o poză proaspăt bătută în șubreda tencuială a primăriei, „stomatologul din Bălți” n-avea să reacționeze, iar „roșcata de la Schinoasa” n-avea să-l susțină într-o cauză atît de nobilă cum e Chișinăul istoric.

Dialog moldo-român despre bloggingul din Republica Moldova

Înainte de startul oficial, „Fabrica de staruri”, ediția a treia, a întrunit sub un acoperiș nu tinere talente muzicale din Moldova și România, ci bloggeri și jurnaliști din cele două țări. Participanții la concurs aveau să intre în casă la aproape o săptămînă distanță după ce noi (bloggerii și jurnaliștii de pe ambele maluri ale Prutului), am stat pe scaunele lor, am mîncat la masa lor, iar unii au și dormit în paturile fabricanților.

Acolo am cunoscut-o pe Sabina Cornovac… Atenție: acesta nu e începutul unei povești de dragoste, e o simplă relatare. Sau mai bine-zis, acolo ne-am văzut, am mai schimbat o vorbă-două. Ea mi-a cerut adresa de e-mail, iar eu i-am „apreciat” scrisul de găină (în R.Moldova, aceasta nu e o injurie, nu știu cum e în România) și am preferat să-mi scriu singur adresa electornică pe foaia pe care o avea.

„Citesc ceea ce contribuie la creşterea mea profesională”

Un scurt interviu dat pentru Radio Europa Liberă despre cărțile pe care le citesc.

Mi-ar plăcea să încep Idiotul pe care nu l-am citit și care mă așteaptă deja mai bine de jumătate de an. Pînă atunci însă, mai e timp pentru că trebuie să fac asta.

*******

Maxim Pulber: „Mi-ar plăcea să citesc romane, doar că nu am timp să le citesc. Citesc ceea ce contribuie la creşterea mea profesională. Ultima carte citită pe care de fapt o citesc şi acum este „Cartea feţelor” de Alexandru-Brăduţ Ulmanu care face o abordare a jurnalismului online şi a vieţii în era reţelelor de socializare. Este de fapt, o carte despre Facebook şi nu numai, despre felul în care oamenii îşi petrec timpul, despre politicienii care intră în social media, despre felul în care jurnaliştii sunt atraşi în social media şi cum de fapt Facebook-ul a schimbat lumea.”