A mai căzut un zid. Deja „se poate”!

Întîmplarea face că am primit vestea despre votul deputaţilor Parlamentului European privind liberalizarea regimului de vize fiind în sectorul Poliţiei de Frontieră Ocniţa, alături de oamenii direct responsabili de securizarea frontierei de stat a Republicii Moldova.

Ţara asta merge spre nicăieri!

Politică.

Ţara asta merge spre nicăieri, şi mai ales în domeniul politic. Asta deoarece n-a avut niciodată partide politice, în înţelegerea lor clasică, ci adunături (grupuri, dacă asta mîngîie urechea mai mult) de persoane cu interese mai mult sau mai puţin comune.

E adevărat că, odată cu „triumful liberalismului” la nivel global, după 1991, are loc deideologizarea politică. Azi nu mai avem un Lenin sau Hitler, gata să meargă pînă-n pînzele albe pentru ideea pe care o apără. Ceea ce nu e rău. Dar chiar aşa?!

În general, despre Olimpiada din Sochi (20:14)

Mi s-a reproşat recent că „nu-s activ” pe blog şi că ăsta ar fi motivul pentru care nu sînt invitat la offline-uri sau alte evenimente bloggereşti. Eu într-adevăr în ultima vreme postez cam rar şi fac conştient asta. Motive sînt mai multe.

În primul rînd, pentru că nu vreau să-mi petrec timpul în acelaşi bazin cu sumedenia de autori plătiţi de partide şi, prin urmare, foarte prolifici. Bloggingul nu e job, iar cititorilor ar trebui să le fie indiferent dacă scrii rar sau des. Contează ce scrii, nu?!