Cum să organizezi un „atac raider”. Ghid practic

Deși nerecunoscut de lexicul limbii române și nici de legislația în vigoare a ţării, „atacul raider” este cunoscut de fiecare din noi. Vorba unui procuror căruia nu-i mai țin minte numele, „în Moldova totu-i atac raider: nu plouă e atac raider; plouă prea mult – tot atac raider”.

Scandalul pe piața cvasului: piesă de promovare „Kvassica”?

Mă gîndeam să scriu acum cîteva zile, dar așa și n-am mai făcut-o. Se știe „lucrul lăsat de azi pe mîine…”. Azi însă tema cvasului a reintrat în atenția opiniei publice.

Am băut mai dăunăzi „Kvassica”, noul produs al Efes Vitanta Brewery, respectiv fratele mai mic al berii Chișinău.

Un alt Plahotniuc (despre offline, partea a doua)

În prima parte am scirs despre: Plahotniuc familistul, Plahotniuc haiducul și Plahotniuc omul studios.

Plahotniuc businessmanul

Susține că în business este liberal, iar omul bogat nu este neapărat mafiozi. Bloggerii au observat că în business, mai e și tiran (cel puțin, personalul se teme de el și stă strună în fața lui).

Primul business, actualul prim-vicepreședinte al Parlamentului, Vlad Plahotniuc, l-a deschis fiind încă student. Era un bar, în care șeful era și barman și tot ce mai trebuia. După ce a cîștigat ceva bani, a mai angajat oameni. Ulterior, a fost președintele detașamentului de studenți, care-și făceau practica la Koblevo. Cîștigînd niște bani, dar și încrederea superiorilor universitari, a tipărit biletele de odihnă pentru bazele de la Koblevo, bilete pe care le-a vîndut sindicatelor. (Nimeni nu l-a întrebat dacă deține vreo bază de acolo. La Koblevo bazele moldovenești sînt dintre cele mai luxoase. Dacă e proprietar al vreuneia, poate organizează următorul offline acolo?).

Un alt Plahotniuc (despre offline)

Am fost ieri la offline-ul cu prim-vicepreședintele Parlamentului, Vlad Plahotniuc. M-am întors cu o groază de impresii, pe care o să încerc să le înșir mai jos. Înainte de asta, aș vrea însă să știe toți cum am ajuns acolo și să nu mai speculeze aiurea.

Cu bloggerul nr.1 din Moldova, sau treaba lui ce număr e pe listă, nu sînt și nu am fost în cele mai bune relații. Ne vedem, dăm mîina, schimbăm o vorbă. Atît. Și mai mult ne-am stricat relațiile atunci cînd l-am rugat personal să-mi găsească un loc la ultimul offline cu premierul Vlad Filat. A zis că locuri nu-s. Știam că pentru mine nici la Plahotniuc nu va fi loc și tocmai de asta am căutat altă cale să ajung acolo. Mai ales cînd am aflat că pe la 12 noaptea a organizat eveniment pe facebook, iar primii 25 care s-au înscris întîmplător sau nu, au fost toți prietenii lui. Eu evenimentul acela așa și nu l-am văzut, că cică l-a șters în 5 minute. Oricum. Nu mai contează.

Am încercat să dau de Iulian Bercu și am vorbit cu el. După asta am mai văzut ce se scrie pe facebook. Așa am dat de Katya Gamurar, blogger și membră de partid (PD). Era supărată că nu are acces la unul din liderii partidului său. Cu cine a vorbit și cum, nu știu, dar ieri pe la amiază mi-a zis că a răzbătut și m-a înscris și pe mine în listă. Cu partidul, cum ar insinua unii, n-am absolut nimic. Nici măcar nu l-am votat. Acum povestea.

Act de escrocherie la „Zorile” (video)

Sînt de felul meu un soi de patriot. Nu că m-aş întreba ce fac eu pentru ţară în detrimentul a ce face ţara pentru mine, dar oricum, prin faptul că mai sînt în ţara asta şi încerc să fac ceva acasă, mă consider un fel de patriot.

Astăzi am mers să iau masa, aşa cum mai fac cîteodată, la cantina de pe teritoriul fabricii de încălţăminte „Zorile”. În primul rînd muncesc pe aproape, în al doilea – e destul de ieftin acolo, în al treilea sînt patriot nu, deci port încălţăminte de la Zorile. Susţin producătorul autohton, ce mai.

După masă, dacă tot mai aveam ceva timp, am zis să intru şi în magazinul fabricii. Nu la ăla mare (CC Zorile) de vizavi cu staţia de troleibuze, ci la cel mai mic (Zorile Stock) unde încălţămintea e ceva mai ieftină, dat fiind că nu sînt toate mărimile.

 Am decis să văd ce mai este, fără a avea un scop anumit de a cumpăra. Şi aşa cum se întîmplă, mi-au căzut ca la ţanc o pereche de papuci. De-un cafeniu deschis, destul de stilaţi şi cel mai important – uşori de nu-i simţi pe picior. În general port mărimea 40, şi chiar dacă perechea găsită era de mărimea 39, mi-au venit perfect.