Chirtoacă merge la Vilnius sub „mantaua” lui Băse şi Monica Macovei

Primarul general al municipiului Chişinău, Dorin Chirtoacă pleacă astăzi la Vilnius unde va participa la lucrările Summitului Parteneriatului Estic. Acesta nu face parte din delegaţia oficială a Republicii Moldova, ci va participa la înaltul for la invitaţia Comitetului Regiunilor al Uniunii Europene, în calitate de fost co-preşedinte al organizaţiei. Adevărul este că, deşi ceilalţi au primit invitaţia încă acum trei săptămîni, primarul capitalei a primit confirmarea invitaţiei doar în seara zilei de marţi (după ora 22.00), 26 noiembrie, şi doar urma unui lobby masiv în structurile europene, exercitat de preşedintele român, Traian Băsescu şi europarlamentara Monica Macovei – o spun sursele mele de încredere în Partidul Lieral.

Cît le plăteşte Vlad Plahotniuc şoferilor Poliţiei de Patrulare pentru accidentele cu implicarea maşinilor de serviciu?!

Răspunsul la întrebarea din titlu: „Cît le plăteşte Vlad Plahotniuc şoferilor Poliţiei de Patrulare pentru accidentele cu implicarea maşinilor de serviciu?!”, nu-l cunosc şi nici nu cred că există vreo legătură între politicianul PD şi cele (deja) trei accidente rutiere cu implicarea maşinilor Poliţiei de Patrulare.

Un american la Chişinău, sau „Drama unui moldovean la Braşov”

„(…) Anton îşi scoase scîrbit din buzunar paşaportul său moldovenesc şi, zbîrrr, îi făcu vînt cît colo în stradă.

–         Gata, din această secundă, am rupt orice legătură cu Republica Moldova, deci să-mi smulgeţi coaiele, dacă vă mint, deci!

Apoi strigă şi mai tare ca să-l audă şi cei care dansau.

–         Gata, din această clipă nu mai vreau să mai am de-a face pentru nimic în lume cu Republica Moldova, nu mai vreau să mă mai întorc niciodată acolo, deci vreau să rămîn pentru totdeauna în Braşov, pentru că îmi place la nebunie Braşovul. Deci, mă primiţi în Braşov?” (pag. 136-137)

*****

„Drama unui moldovean la Braşov”, acesta cred că ar fi un titlu mai potrivit pentru ultima carte a lui Dumitru Crudu, lansată recent la Chişinău. „Moldovean la Braşov” pentru că, deşi este întitulat „Un american la Chişinău”, romanul relevă istoria lui Anton Şleahtichi, poet şi fost student moldovean la Braşov, rămas în oraş să-şi cîştige existenţa în calitate de reporter; iar „dramă”, pentru că mărturiseşte decăderea acestuia pînă la starea de „bombagiu” (boeschetar) într-un parc din apropierea gării feroviare din Braşov.

ChilocaLoreen

Nu este denumirea unui preparat medical pentru slăbit, deşi ca efect nu e cu nimic mai rău. Este doar îmbinarea dintre Chişinău, localul „Drive”, o groază de calorii arse şi evoluţia live a interpretei suedeze Loreen.

Olympic day in Moldova

Aşa a fost Ziua şi Cursa Olimpică 2013 din Piaţa Marii Adunări Naţionale, văzută cu ochii mei, pe 25 mai.

Spre deosebire de televiziuni şi alte media, eu n-a terbuit să văd cum Andrei Porubin striga în microfon „Iar acum, haideţi să-l aplaudăm pe Vlad Filat!”, asta deşi pe aceiaşi scenă şi în aceiaşi echipă era şi Premierul desemnat Iurie Leancă.

La fel, nu m-am complicat că observ cum echipa Olimpicilor, care a luat locul I la simulatorul de canotaj, a oferit locul echipei Politicienilor, iar ăştia din urmă – echipei Artiştilor, ca într-un final ultimii doi clasaţi (Artiştii şi Jurnaliştii) să devină primii.

În schimb am văzut o participare chiar numeroasă (peste zece mii, conform organizatorilor) şi mulţi „entuziaşti” (conform vîrstei), ceea ce-i foarte şi foarte bine.

Despre adevărata faţă (şi nume) a lui Igor Gamreţki, şef al Direcţiei transport public şi căi de comunicaţie

Cam greu, scrîşnind din dinţi şi doar la solicitarea jurnaliştilor, după două săptămîni de la numirea în funcţie, la finele şedinţei operative a Primăriei de astăzi, Primarul General al capitalei, Dorin Chirtoacă, şi-a prezentat fostul coleg de clasă Igor Gamreţki (anume Gamreţki cu „k”, nu Gamreţchi), în noua sa calitate de şef interimar al Direcţiei transport public şi căi de comunicaţie.

Dorin Chirtoacă a precizat că a avut mai mulţi colegi de clasă, unii dintre care l-au atacat în campania electorală (n.a. Marcel Darie, candidatul Partidului Legii şi Dreptăţii la funcţia de primar general al municipiului Chişinău), şi că nu aceasta este criteriul pentru care anume el a fost înaintat. Încă un lucru specificat de edil, este că Gamreţki e membru PL din 2007.

Vezi AICI cererea de demisie a lui Adrian Boldurescu (doc, foto)

Aşa ar arăta cererea de demisie a fostului şef al Direcţiei Transport Public şi Căi de Comunicaţie a Primăriei Capitalei, Adrian Boldurescu. Asta dacă am trăi undeva în Europa şi între cele două funcţii (a sa şi a socrului său) ar exista vre-un conflict de interese.

O aventură de 100 km distanţă

O sută de kilometri de drum de Moldova, mai bun şi mai rău, de deal şi vale, au rămas în urma mea pe parcursul ultimelor aproape două săptămîni. În aceste două săptămîni, aproape n-am urcat în troleibuz (o singură dată, dus-întors) şi n-am urcat deloc în maxi-taxi. Toate astea au devenit posibile cu bicicleta mea Giant, pe care am cîştigat-o graţie vouă, celor care m-aţi votat în concursul Daac Velo Sport.

Din culisele PL despre „reformă” şi un nou partid politic…

„Partidul Liberal Reformat” – aceasta este denumirea de lucru a unui nou partid politic, care urmează a fi lansat de către membrii Consiliului de Reformare a Partidului Liberal, ieşiţi azi în faţa presei. Deşi, la fel, de orientare liberală, formaţiunea va fi una mai pragmatică decît PL-ul lui Mihai Ghimpu, iar pe eşichierul politic se va plasa mai spre centru, adică între PL şi PLDM. Şi mai marginalizat ca acum, dar şi fără resursele businessmanilor emigraţi spre PLR (Patidul Liberal Reformat), PL-ul lui Ghimpu şi Chirtoacă, va merge spre apus, cel puţin pe plan naţional (*Cu Dorin Chirtoacă în frunte, în Chişinău formaţiunea îşi va menţine poziţiile, cel puţin pînă în 2015, sau pînă la Referendumul lui Dodon).

Aşa spun cărţile şi sursele mele de încredere din cadrul formaţiunii. Dar hai să le luăm pe rînd.

520 şi… pentru împlinirea unui vis

Se zice că moldovenii nu sînt uniţi, iar cînd unul încearcă să urce deasupra altora, ceilalţi îl trag la fund. Astăzi sînt aproape de a contrazice această afirmaţie.

Peste 520 de persoane şi pagini, toate reale şi active, m-au susţinut pînă la moment în concursul „Eu şi bicicleta mea” organizat de compania „Daac-Velo Sport” pe reţeaua de socializare facebook.

Chiar dacă acum sînt primul, iar concursul încă nu s-a încheiat şi mai am nevoie de like-uri, mi se pare relevantă această cifră (520) deoarece premiul principal în concurs este o bicicletă „Giant Revel 4”, în preţ de 5200 de lei. E ca şi cum fiecare din voi, „frienzi” sau „frienzii frienzilor mei”, mi-aţi fi donat direct din faţa calculatorului cîte zece lei, pentru o bicicletă la care visam deja de doi ani, dar tot nu aveam sursele necesare să o cumpăr.

Despre spaţiul public din Chişinău

Recent, într-o postare de facebook, fostul meu coordonator ştiinţific al tezei „pentru obţinerea titlului de Master în Analiză Politică”, Alexandru Solcan, scria despre amestecul dintre „noi” şi „voi” în politicul moldovenesc şi faptul că pe fundalul unei prestaţii lamentabile… cineva punctează. Am adăugat într-un comentariu „globalizare, acum şi în Moldova”, punctînd că *Habermas avea dreptate. Atunci fostul meu profesor universitar, printr-o încrucişare a ideilor lui J. Habermas şi o vorbă a lui N. Iorga, a scris ceea la ce şi vroiam să ajung:

…odată ce a venit vorba de Habermas, cred că fiecare țară are acel spațiu public pe care-l merită!

Un iPad 4 îşi caută stăpînul! Eu îmi caut iPad-ul!

Am să încep această postare  cu o mărturisire, ca s-o continui cu două relatări şi s-o închei cu-o rugăminte…

Mărturisirea

De felul meu, nu sînt o persoană norocoasă, fără hazard şi mult prea sceptic, decît i s-ar cuveni unui tînăr de anii mei. Despre acestea, care vi le-am mărturisit, vorbesc cel puţin faptele că în viaţa mea doar o singură dată am găsit (în drum) 50 de lei, dar eram cu un prieten şi, respectiv, am rămas doar cu 25; nu joc cărţi sau jocuri de noroc; şi nu mă avînt în activităţi care presupun un oarecare risc de a rămîne dezamăgit.

Trafic și democrație (*cu accentul pe i)

La scurt timp după groaznicul atac terorist din 11 septembrie 2001, premierul britanic Tony Blair a întreprins un set de vizite în capitalele lumii cu scopul de a convinge liderii politici ai vremii despre necesitatea unei intervenţii în Afganistan. „După 11 septembrie, scrie Jonathan Powell în cartea sa Noul Machiavelli, era evidentă nevoia unei acţiuni militare, dar eram cu toţii în ceaţă, pentru că Afganistanul şi talibanii nu fuseseră pînă atunci prioritate pe radarul nostru”. Astfel, delegaţia britanică a întreprins mai întîi o vizită la Berlin, unde „Shroeder a opinat că ar putea să-i convingă pe concetăţenii săi să trimită trupe germane în Afganistan”, la New York şi Washington, apoi Moscova, Islamabad şi în ultimă etapă „către Siria, Arabia Saudită şi Israel”.

Despre zona pietonală sau „pe unde circulă 171?”

Azi la amiază am scris (aici) o postare la nervi. Am scris și o injurie chiar în titlu. Nu țin minte să mai fi făcut vreodată așa ceva pe blog, și-mi dau seama că în alte condiții era să reacționez altfel, maxim, poate postam un status de mama focului pe facebook, dar azi în Chișinău s-a deschis zona pietonală…

După cîteva zile petrecute la Vadul lui Vodă, am revenit către amiază (12.00-12.30) în Chișinău, iar fiind debarcat prin centru, am decis să aștept un maxi-taxi (171) în fața cinematografului „Emil Loteanu” – adică Patria. Știu că microbuzele n-ar trebui să circule pe Ștefan cel Mare, dar a fost decizia primăriei de a le da voie pe-acolo, cît timp strada Columna se află în reparații. Tot de la „Aleea Clasicilor”, în mod normal ar fi trebuit să treacă și troleibuzul 5. Dar n-a fost să fie.