Site-ul PSRM blocat de hackeri. Socialiștii lansează „demisia.md”

Site-ul Partidului Socialiștilor din Republica Moldova, www.psrm.md, a fost blocat de hackerii AnonGhost în această dimineață. Deocamdată încă nu se cunoaște motivul blocării site-ului, dar și revendicările (dacă sînt) ale hackerilor. Cert este că „psrm.md” a ajuns în atenția unei „grupări” internaționale cunoscute pentru mai multe astfel de spargeri. În același timp, www.socialistii.md se deschide și în continuare. 

Momentul cela… ajuns şi în Moldova

Momentul cela cînd cărţile sînt împărţite şi jucătorii sînt cunoscuţi. Toţi ştiu că în butuc sînt 36 (sau 52) de cărţi, le ştiu şi culorile, dar nimeni nu ştie cine ce cărţi are în mînă… Într-un fel, tabloul e clar. Diavolul însă, după cum se ştie, se ascunde în detalii.

Pentru că F. e cel care a dat cărţile, L., bine, P. cu mîina lui L., trebuie să meargă primul. Părerea mea, că L. are cărţi slabe, iar în condiţiile în care nu ştie ce cărţi are în mîini oponentul, va merge la bluf. Va înainta cu ceva nesemnificativ. Un nouă de dobă, să zicem.

Despre spaţiul public din Chişinău

Recent, într-o postare de facebook, fostul meu coordonator ştiinţific al tezei „pentru obţinerea titlului de Master în Analiză Politică”, Alexandru Solcan, scria despre amestecul dintre „noi” şi „voi” în politicul moldovenesc şi faptul că pe fundalul unei prestaţii lamentabile… cineva punctează. Am adăugat într-un comentariu „globalizare, acum şi în Moldova”, punctînd că *Habermas avea dreptate. Atunci fostul meu profesor universitar, printr-o încrucişare a ideilor lui J. Habermas şi o vorbă a lui N. Iorga, a scris ceea la ce şi vroiam să ajung:

…odată ce a venit vorba de Habermas, cred că fiecare țară are acel spațiu public pe care-l merită!

Un iPad 4 îşi caută stăpînul! Eu îmi caut iPad-ul!

Am să încep această postare  cu o mărturisire, ca s-o continui cu două relatări şi s-o închei cu-o rugăminte…

Mărturisirea

De felul meu, nu sînt o persoană norocoasă, fără hazard şi mult prea sceptic, decît i s-ar cuveni unui tînăr de anii mei. Despre acestea, care vi le-am mărturisit, vorbesc cel puţin faptele că în viaţa mea doar o singură dată am găsit (în drum) 50 de lei, dar eram cu un prieten şi, respectiv, am rămas doar cu 25; nu joc cărţi sau jocuri de noroc; şi nu mă avînt în activităţi care presupun un oarecare risc de a rămîne dezamăgit.