Din găoacea mea de blogger, vă pup!

Ieri am scris din nou pe blog. Din nou după o lungă perioadă de timp în care (am mai spus) am terminat teza de masterat, am apărat-o, m-am făcut cu studii în Analiză Politică și m-am mai odihnit stăruind asupra unei cărți pe care demult vroiam s-o citesc, dar tot n-aveam timp.

N-avea nici ieri să fi scris dacă „jurnalista cu studii în drept” n-avea să se laude pe facebook cu o poză proaspăt bătută în șubreda tencuială a primăriei, „stomatologul din Bălți” n-avea să reacționeze, iar „roșcata de la Schinoasa” n-avea să-l susțină într-o cauză atît de nobilă cum e Chișinăul istoric.

Eu, Nata Albot și Chișinăul istoric 2062

N-am mai scris pe blog de aproape o lună. Am avut motive: în acest răstimp am terminat teza de masterat „Noile Tehnologii Informaționale” și devenit magistru în Analiză Politică (sau vedem cum o fi indicat în diplomă). După m-am mai odihnit un pic, am vrut să scriu despre BAC, dar n-aveam insipirație și tot așa. Azi însă m-am decis să răspund la o leapșă, chiar dacă nu mi-a pasat-o nimeni. Am preluat-o singur.

Cine nu știe sîntem în post. Eu nu-l țin, că am uitat cînd ultima dată am ținut post, da oricum e postul Apostolilor Petru și Pavel, iar fariseismul în timp de post e de două ori mai păcat decît fariseismul în afara postului. Superstarul TV și „marea” jurnalistă cu studii în drept Nata Albot se mira azi pe facebook de cît de bine îi stă ei, lui Andrei Bolocan și lui Sergiu Cibotari pe clădirea Primăriei. Ce să mai, o adevărată descoperire. N-ar fi nimic acel „Ah, ah, ah” pus în dreptul pozei, dacă Nata n-ar fi fost o mare luptătoare pentru Chișinăul istoric, luptătoare cu gheretele și panourile publicitare care au împînzit orașul, iar panoul n-ar fi fost atîrnat pe o clădire „monument istoric”.