Alegerile s-au încheiat, iar atît timp cît nu avem unele rezultate cel puțin preliminare, avem frîu liber de a ne da în unele presupuneri privind rezultatul acestora.
Deci, vă propun opinia mea privin rezultatele alegerilor, dar și unele posibile evoluții post-electorale.
În aceste alegeri, „stînga” a fost mult mai motivată de a vota decît „dreapta”. Se observă făcînd o comparație între rîndurile formate la Moscova (cu siguranță stimulate financiar) și cele de la Roma, de exemplu. Pro-europenii au votat acum patru ani pro-europeni, iar rezultatul nu a fost tocmai pe măsură. Bazat pe asta, pro-rușii au șansa de a revanșa. (more…)
Ţara asta merge spre nicăieri, şi mai ales în domeniul politic. Asta deoarece n-a avut niciodată partide politice, în înţelegerea lor clasică, ci adunături (grupuri, dacă asta mîngîie urechea mai mult) de persoane cu interese mai mult sau mai puţin comune.
E adevărat că, odată cu „triumful liberalismului” la nivel global, după 1991, are loc deideologizarea politică. Azi nu mai avem un Lenin sau Hitler, gata să meargă pînă-n pînzele albe pentru ideea pe care o apără. Ceea ce nu e rău. Dar chiar aşa?! (more…)
7 august 2012: „Premierul Vlad FILAT şi Sanda FILAT anunţă că au divorţat în baza unei decizii comune. Avînd în vedere că Vlad FILAT şi Sanda FILAT au doi copii minori,roagă corectitudine şi discreţie. De asemenea, Vlad FILAT şi Sanda FILAT anunţă că alte comentarii la această temă nu vor face.”
22 (23) noiembrie 2013: „Cînd o să mă însor eu,o să vă povestesc despre nunta mea. (…) Nu vă grăbiţi, eu degrabă mă însor, aşa că stai liniştită.” (more…)
Ocupat în scrierea tezei de master („Noile Tehnologii Informaţionale în comunicarea politică din Republica Moldova (2009-2011)”), am şi uitat cînd ultima dată m-am dat cu părerea despre actualitatea social-politică din ţară. Lucrurile merg de la sine, alţii (mai puţin ocupaţi, sau angajaţi în domeniu) scriu des despre asta, cineva pune like ca să arate că e la curent cu ceea ce a scris cutărescu, altul dă share ca să laude, iar un al treilea îi ia în batjocoră pe cele scrise de alţii, fără a oferi ceva în schimb. Aşa a fost mereu, cîinii latră, şatra merge. Sau ceva de genul ăsta. Acum despre toate pe rînd.
Despre 7 aprilie
A fost 7 aprilie. Atît.
Despre politică în contextul 7 aprilie
Înainte de un nou 7 aprilie politicienii şi-au adus aminte de evenimentele şi cei care i-au adus la putere. Astfel, l-au numit „Ziua Libertăţii”. Aşa cum e logic: de ziua libertăţii, politicienii şi-au luat liber.
Cu două săptămîni înainte de 7 aprilie, am avut ocazia să fiu într-o încăpere nu prea mare alături de preşedintele Republicii Moldova. Am decis să profit de ocazie. I-am zis că noi, bloggerii, am vrea un offline cu dumnealui, pe 7 aprilie, în interiorul Preşedinţiei. A zis că are treburi mai importante. Am tăcut.
Tot atunci, am fost la o emisiune, unde nu mi s-a oferit ocazia să vorbesc. Alţi bloggeri m-au luat peste picior, că am fost acolo pe post de decor. Cam aşa a şi fost de fapt, dar n-am vrut să intru în vorbă fără să mi se permită. După emisiune, l-am întrebat însă pe Nicolae Timofti, dacă în decursul mandatului său de patru ani vom afla adevărul despre 7 aprilie? Mi-a răspuns evreieşte: „pe Kennedy l-au omorît în şaizeci şi pînă acum cunoaştem cu siguranţă cine a fost asasinul şi ce motive a avut acesta?!”. Am înţeles că nu face să aştept adevăr, la fel cum am mai înţeles că Republica Moldova aşa şi a rămas fără preşedinte. (more…)
Le mîncăm cîte cinci la o masă, prăjite sau fierte, întregi sau zbătute, în plăcinte sau pîrjoale… Uneori considerăm că mai tari ca noi sînt doar ele, fierte. Niciodată însă nu ne imaginăm cît de funny poate fi un singur ou. Un simplu ou de găină. (more…)
Vorbind despre diferența între stabilirea măsurilor politice și implementarea acestora. Aproape banc:
Will Rogers a zis o dată că are un plan pentru a pune capăt primului război mondial. Spunea mereu: „După cum văd eu problema, de vînă sînt toate submarinele alea nemțești care ne scufundă vasele. Propun să încălzim Oceanul Atlantic pînă la punctul de fierbere. Cînd apa o să devină prea fierbinte, submarinele lui Fritz vor fi nevoite să iasă la suprafață. Iar atunci noi – care atîta așteptăm – le doborîm unul cîte unul, cum facem în sezonul de vînătoare în Oklahoma.”
Apoi adaugă: „Sigur, m-ați putea întreba cum o să încălzesc Atlanticul pînă la 100° C, iar eu o să vă răspund că las asta pe seama tehnicienilor. Eu nu sînt decît un simplu politician.”
Nu-mi trebuie, nu vreau și nu încerc să culeg laurii pe care-i merită acești băieți, care nici măcar idee nu am cine sînt. O să constatez doar niște fapte, pe care am să încerc să le expun așa cum le văd eu.
Demiterea lui Dumitru Pulbere din funcţia de preşedinte al Curţii Constituţionale este interpretată diferit de unii jurişti şi analişti politici. Opiniile se împart atît în ceea ce priveşte modalitatea procedurii de demitere, cît şi în ce priveşte motivul acesteia. Pe de o parte, unii analişti spun că decizia a fost una perfect legală, în timp ce alţii susţin că a fost influenţată din punct de vedere politic. Totodată, din punct de vedere al modalităţii demiterii din funcţie, unii jurişti susţin că judecătorii au respectat procedura, iar alţii – că nu prea. (more…)
Din cîte deja ştiţi, sau dacă nu ştiţi vă spun acum, ieri concetăţeanul nostru, Grigorii Alhazov, membru al echipei condusă de Alesi Muhin din cadrul jocurilor intelectuale „Ce? Unde? Cînd?” (CUC) de la televiziunea rusă, a fost desemnat „cel mai bun jucător al sezonului de vară CUC” şi premiat cu „bufniţa de cristal” (aşa cum spuneam aici, premiul tradiţional al jocului), precum şi un premiu bănesc de 300 de mii de ruble ruseşti (peste 124 de mii de lei). (more…)
Astăzi „garda de fier” a Partidului Comunist, în frunte cu Vladimir Voronin, a luat o decizie foarte, trebuie să recunoaștem, tranșantă. Una care blochează orice speranță de alegere a șefului statului, și conservează conflictul pentru încă cîteva săptămîni și chiar luni. „În condițiile create Partidul Comuniștilor nu poate avea o agendă comună cu reprezentanții regimului de guvernare și pînă cînd judecătoria nu va adopta o decizie bazată pe lege, referitor la organizarea de alegeri repetate în municipiul Chișinău, fracțiunea noastră va boicota ședințele parlamentului”, a declarat-o chiar șeful partidului în cadrul unui briefing. Tot în acest timp, fostul candidat al aceluiași partid, Igor Dodon, a depus o contestație la judecătoria sectorului centru al capitalei pentru a cere „infirmarea legalităţii turului doi al alegerilor pentru funcţia de primar general al mun. Chişinău, declararea nulităţii şi dispunerea organizării votării repetate”. (more…)
Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) nu este învingător, dar nici nu se consideră perdant în cadrul turului doi pentru alegerea primarului general al capitalei. O declaraţie în acest sens a făcut Igor Dodon, care a menţionat că „PCRM nu recunoaşte înfrîngerea”, fără a specifica dacă PCRM recunoaşte sau nu rezultatul general al alegerilor din 19 iunie. (more…)
După ce am aflat rezultatele Exit-Poll-ului, cel în care nu prea am încredere deoarece nu şi-a recăpătat-o după 28 noiembrie 2010, m-am gîndit ce vor visa (dacă vor dormi) sau ce visează chiar şi cu ochii deschişi (în caz că nu dorm noaptea asta) candidaţii la funcţia de primar în Chişinău. E şi normal că vor fi pierdanţi. Azi mai mulţi ca ieri, mult mai mulţi. De fapt va fi un cîştigător. Unul singur. Toţi candidaţii vor visa însă una şi aceiaşi.
Toţi candidaţii vor visa marja de eroare. Absolut toţi. (more…)
Campania electorală pentru alegerile locale generale în Republica Moldova a ajuns pe ultima sută de metri. Deja duminică alegătorii îşi vor exprima opţiunea de vot, iar ulterior Comisia Electorală Centrală va face totalurile, în favoarea sau defavoarea fiecăruia dintre candidaţi. Pînă atunci însă, vine ziua tăcerii, în care fiecare dintre alegători trebuie să calculeze calm pe cine crede, ce viitor îşi doreşte şi pe cine să aleagă. Totodată, partidele nu mai au voie să facă campanie, să declare acuzaţii sau să se îndreptăţească. Despre cum a fost această campanie electorală şi particularităţile ei vorbim astăzi cu analiştii politici Igor Boţan şi Dionis Cenuşă, dar şi cu politologul Alexandru Solcan.
Azi Comisia Electoală Centrală i-a dat Partidului Democrat din Moldova și, implicit, candidatului acestui partid la funcția de Primar al capitalei, termen de trei zile pentru a prezenta datele cu privire la cheltuielile făcute pentru procurarea scutecelor cadonate într-o maternitate din Chișinău. Fiind mai inițiat în temă, i-am zis Președintelui CEC, Iurie Ciocan, că ieri la offline-ul cu bloggerii, Valentina Buliga a zis că „n-are CEC-ul ce să-i numere banii din salariul ei și al soțului ei”. Ciocan a zis că s-ar putea ca într-adevăr banii să fi fost alocați din bugetul familial al cuplului Buliga, ori (acum) problema este în „ne-prezentarea” informațiilor, nu în proveniența surselor.
În orice caz, pînă sîmbătă (atunci cînd expiră termenul stabilit de CEC) vom avea un rezultat. Eu însă i-ași sugera Valentinei Buliga să țină limba după dinți, asta pentru că o faptă tăcută (nespusă), nu este o faptă mințită. Iată doar o parte din știrea PublikaTV din 28 aprilie cu referire la acest eveniment: „Buliga şi-a motivat acţiunea prin faptul că la 27 aprilie s-au inventat pentru prima dată scutecele, şi pentru că ieri s-a lansat în campanie şi nu a avut timp, a hotărât ca astăzi să-şi realizeze “ideea nastruşnică“”. Cred că e destul de clar. Era deja în campanie, iar orice cadou oferit în campania electorală, care nu este produs special pentru campanie, nu este achitat din fondul electoral și nu are însemnele partidului, sînt culpabile, și pot atrage după sine răspunderea cuvenită. (more…)
Campania electorală pentru alegerile locale generale e în toi. În două săptămîni cetăţenii Republicii Moldova, de la mic la mare, vorba CEC-ului, vor da totul, prin votul oferit celui numit azi simbolic „candidat la funcţia de…”. La Chişinău, campania a ajuns la punctul de fierbere, iar dezvăluirile şi promisiunile curg rîu. Alegătorul e zăpăcit rău. Nu ştie pe cine să aleagă, nu ştie în cine şi ce să creadă şi nu mai ştie dacă o acţiune sau alta este „politică” sau „obişnuită”. De cealaltă parte, la ţară lucrurile sînt mai limpezi. Alegătorul îşi va alege în continuare vecinul sau ruda, cu argumentul principal „îl cunosc şi e om gospodăros”, sau „ăsta deja şi-a umplut buzunarele”, în cazul în care mizează pe candidatura fostului primar. (more…)
Dacă la începutul acestei campanii eram predispus de a privi cu ochi buni candidatura lui Igor Dodon pentru aceste alegeri locale, şi „soluţiile” acestuia pentru municipiul Chişinău. Acum încep a fi mai reticent.
Nu fac campanie electorală, nici „pro”, nici „contra”. Mai ales că nici Chirtoacă nu-mi prea place, nici ca om, nici ca gospodar, şi nici ca „liberal”. Nu zic că-mi place Dodon, ca „superman” sau „chimist” deţinător de „soluţii”, sau mai ales ca „comunist” (cacofonia îmi aparţine). Mi-a plăcut Dodonul de la off-line, deschis şi bine intenţionat. Cu soluţii reformatoare, cu-adevărat liberale. Acum nu-mi mai place. (more…)
Ultimii doi ani, la fel ca şi anul curent, 2011, au fost ani buni pentru jurnaliştii din Moldova. Instabilitatea politică, deşi este un fenomen negativ, oferă presei spaţiu de manevră şi face ca evenimentele să se ţină lanţ: alegerile parlamentare interminabile, alegerile locale generale care bat la uşă, susţinerea şi vizitele unor înalţi oficiali europeni, ruşi, dar şi vizita în premieră a vice-preşedintelui american, Joe Biden. Politicul a devenit mai deschis ca niciodată, politicienii mergînd împreună de la un talk-show la altul, de la o televiziune la alta. Chiar şi opoziţia comunistă, altădată extrem de secretoasă, a devenit mai deschisă faţă de mass-media. Ca rezultat, presa din Moldova a suferit metamorfoze nemaipomenite – au fost deschise o serie de organizaţii media noi, s-a investit în jurnalismul on-line, iar presa a devenit mai liberă ca niciodată – schimbări care au devenit posibile, evident, graţie investiţiilor, mediului politic democratic şi intrării în vigoare a mai multor legi euroconforme din domeniu. (more…)
Ziceam la începutul acestei campanii electorale că va fi una „coioasă” și tot atunci (la fel ca și acum) rugam cititorii mei să nu mă corecteze, zicînd „cu testicule”. Am avut dreptate domnilor. Este cea mai coioasă campanie electorală. „În sabii să ne tăiem sau la luptă să ne luăm?”, era întrebat Făt-Frumos de contracandidatul său, iar Făt-Frumos răspundea: „Hai la trîntă, că-i mai sfîntă. Plus că eu am făcut judo”.
Vădit sătui de discuțiile sterile de la tribune, politicienii și-au început a da invitații pe la colțuri. Chirtoacă l-a invitat pe Dodon la „aer curat”, la Stația de Epurare, adică. Dodon l-a refuzat pe Chirtoacă și l-a invitat pe Filat la volei. Filat a refuzat partida de volei, dar a zis că-l va invita pe covor, doar că deja după alegeri (*PS: și aici Filat o face „a la Putin”. Nu numai că poartă ceasul pe mîna dreaptă așa ca Putin, dar și pretinde c-a practicat același sport ca Premierul rus*). De parcă am trăi în țara jocurilor olimpice nu alta. Să nu fiu eu Pulber Maxim, dacă nu-i invită Valentina Buliga pe toți de-a vbalma, în clubul lui Plahotniuc, la un turneu de „streaptease”. (more…)
Cică ratingul de popularitate a lui Obama după ce la nimicit pe Osama a crescut pînă la 60%. Şi cică jumătate din americani cred că Obama mai merită un mandat. Iar peste 70% dintre respondenţii unui sondaj, îl cred pe Obama capabil să lupte cu terorismul şi cred că acesta a îmbunătăţit relaţiile cu Irakul şi Afganistanul.
Ia proşti mai sînt americanii. Să-l mai mandateze odată pe cel care-a zis că războiul din Irak a fost o greşeală şi a promis să-şi retragă trupele din Irak, dar şi le-a băgat în Libia. Cu cei mai bun Obama decît predecesorul său, în acest caz? Sau în America e cool să critici un Preşedinte pentru războiul dus în scopul instaurării democraţiei într-un stat care de la origini n-a fost democratic, iar apoi să-ţi bagi trupele în alt stat (care iarăşi numai democratic n-a fost) în scopul instaurării aceleiaşi democraţii americane? Asta probabil numai pentru ca celălalt candidat la funcţie, să vină să te critice pentru greşeala de a începe război, să ajungă preşedinte, şi iarăşi să înceapă război – totul pentru visul american. (more…)
Imprevizibile sînt căile (D)om(n)ului. Dacă-mi spunea cineva încă acum cîteva zile, că Filat îl va susţine pe Chirtoacă în aceste alegeri locale generale, îl scuipam în ochi, sau cel puţin îl catalogam drept nebun sadea. Astăzi ne-am convins că e posibil şi aşa ceva. Cu mica rezervă doar, că va veni timpul în care Vlad Filat va cere răsplată dublă. (more…)
Pulbermax's Blog 