Despre toate şi despre nimic în accepţiune social-politică: 7 aprilie, NIT, Morari şi alţii

Ocupat în scrierea tezei de master („Noile Tehnologii Informaţionale în comunicarea politică din Republica Moldova (2009-2011)”), am şi uitat cînd ultima dată m-am dat cu părerea despre actualitatea social-politică din ţară. Lucrurile merg de la sine, alţii (mai puţin ocupaţi, sau angajaţi în domeniu) scriu des despre asta, cineva pune like ca să arate că e la curent cu ceea ce a scris cutărescu, altul dă share ca să laude, iar un al treilea îi ia în batjocoră pe cele scrise de alţii, fără a oferi ceva în schimb. Aşa a fost mereu, cîinii latră, şatra merge. Sau ceva de genul ăsta. Acum despre toate pe rînd.

Despre 7 aprilie

A fost 7 aprilie. Atît.

Despre politică în contextul 7 aprilie

Înainte de un nou 7 aprilie politicienii şi-au adus aminte de evenimentele şi cei care i-au adus la putere. Astfel, l-au numit „Ziua Libertăţii”. Aşa cum e logic: de ziua libertăţii, politicienii şi-au luat liber.

Cu două săptămîni înainte de 7 aprilie, am avut ocazia să fiu într-o încăpere nu prea mare alături de preşedintele Republicii Moldova. Am decis să profit de ocazie. I-am zis că noi, bloggerii, am vrea un offline cu dumnealui, pe 7 aprilie, în interiorul Preşedinţiei. A zis că are treburi mai importante. Am tăcut.

Tot atunci, am fost la o emisiune, unde nu mi s-a oferit ocazia să vorbesc. Alţi bloggeri m-au luat peste picior, că am fost acolo pe post de decor. Cam aşa a şi fost de fapt, dar n-am vrut să intru în vorbă fără să mi se permită. După emisiune, l-am întrebat însă pe Nicolae Timofti, dacă în decursul mandatului său de patru ani vom afla adevărul despre 7 aprilie? Mi-a răspuns evreieşte: „pe Kennedy l-au omorît în şaizeci şi pînă acum cunoaştem cu siguranţă cine a fost asasinul şi ce motive a avut acesta?!”. Am înţeles că nu face să aştept adevăr, la fel cum am mai înţeles că Republica Moldova aşa şi a rămas fără preşedinte.

Despre adevărul lui 7 aprilie

Ziua de 7 aprilie 2009 nu are un adevăr. Sînt mai multe. Fiecare îşi are adevărul său. Aşa cum a zis preşedintele Curţii Constituţionale, Alexandru Tănase, la emisiunea „În PROfunzime”, am putea afla adevărul despre acele evenimente din perspectivă istorică peste cîţiva ani, dar asta în funcţie de cine va fi atunci la guvernare şi cine va scrie acea carte.

Un nou film despre adevărul din 7 aprilie a adus mai multe semne de întrebare decît răspunsuri la cele deja existente. În condiţiile în care înregistrarea audio cu vocea bloggerului Eduard Baghirov de la „City FM” este veridică, ceea ce a adus nou, după mine, acest film, este scăparea presei a declaraţiilor date. Este chiar de rîsu plînsu că un oarecare Petr Petrov, de 46 de ani (datele evident sînt false) care şi-a creat account de YouTube pe 6 aprilie (în ziua publicării filmuleţului), ştie despre înregistrarea de la un post rusesc de radio, despre care nu ştia presa.

Aici se impune întrebarea, cine stă în spatele accountului „Petr Petrov” de pe YouTube şi care a fost scopul acesui nou adevăr despre 7 aprilie? Un fapt interesant apare în minutul 45 al filmuleţului, unde vocea din spate nu este trucată. Eu nu o cunosc, dar aceasta ar putea fi un fir pentru depănarea acestui ghem.

Despre reacţia Procurorului General

Duminică la Replica de la PrimeTV, procurorul a avut o declaraţie cel puţin contradictorie, din care am înţeles una din trei. Ori la procuratură au avut loc scurgeri de informaţii (din dosarul pe cauza 7 aprilie), ori procuratura a şi realizat filmuleţul (aşa cum a sugerat comunistul Mark Tkaciuk), ori procuratura instrumentează cazul în baza filmărilor de pe YouTube existente pînă la moment.

Faptul că duminică Procurorul General Valeriu Zubco a fost la PrimeTV la o emisiune despre 7 aprilie, iar luni tot el a refuzat să vină la ProTV la o emisiune pe aceiaşi temă, confirmă încă odată că şeful procuraturii moldave e democrat pînă în măduva oaselor. Spun democrat în sensul apartenenţei la partid. Ori eu nu văd o altă lămurire de ce a mers la televiziunea lui Plahotniuc şi a refuzat să meargă la o altă televiziune, care eu (sincer să fiu) nu ştiu cui aparţine.

Despre Mark Tkaciuk şi Natalia Morari

Aşa-numitele dezvăluiri ale portalului proromânesc „union.md” despre sms-eala dintre Mark Tkaciuk şi Natalia Morari, le-am citit fără mult patos ca pe o nouă piesă (de teatru) a publicistului Val Butnaru. Nu ştiu de ce, dar aşa-spusele dezvăluiri mi-au adus aminte de „Arca de Triumf” de Erich Maria Remarque. Acelaşi discuţii prin întuneric, doar că de la distanţă, prin intermediul unor tehnologii care nu existau la momentul scrierii Arcului de Triumf.

Altora poate le-a trezit alte amintiri, ori motivul e vechi. Un prof şi o stundentă îndrăgostită lulea. Maestru şi Margarita. Bătrînul şi marea. Lupul şi mielul. Sacrul şi profanul. „Delirul”.., de Marin Preda.

Întreaga piesă este traversată, ca un fir roşu, şi de o dilemă interetnică strict autohtonă. Motivul cosmopolit e unul central în această operă de artă, avînd totodată un puternic colorit local. Ori eu chiar nu înţeleg de ce maestrul Tkaciuk flirta în rusă, iar Margarita acestuia, şcolită la Moscova, îi răspundea în aceiaşi rusă dar scrisă cu caractere latine. Poate că Natalia Morari nu avea caracterele ruse pe tastatura telefonului mobil, sau poate că e doar o invenţie asupra căreia ne face să gîndim autorul.

Aşteptăm continuarea la un nou 7 aprilie, iar la cei cinci ani de la producerea evenimentelor din aprilie 2009 şi o teatralizare a piesei pe scena „Eugene Ionesco”.

Despre închiderea NIT

Aşa cum nu mă deranja existenţa sa de pînă acum, nu m-a deranjat nici închiderea Noilor Idei Televizate. Mă consider mai sus decît la nivelul de a fi influenţat de un pseudo-post de televiziune cu acoperire cvazi-naţională. Mai ales în condiţiile în care nu mai privesc televizorul de vreo cinci ani. M-ar deranja mai mult însă dacă licenţele acestuia îi vor fi transmise, aşa cum se zvoneşte, celui de-al treilea canal TV din palmaresul prim-vicepreşedintelui parlamentului Vlad Plahotniuc.

 În ultmii ani a guvernării comuniste plana riscul retragerii licenţei ProTV, acum i-au fost retrase toate undele NIT. Nu se schimbă nimic, iar pluralismul de opinie nu a avut nimic de pierdut. Vorba fostului meu şef, Vlad Darie (liberal-democratul care l-a înlocuit pe comunistul Valeriu Reniţă), de la Moldpres, atunci cînd îi reproşam că scopul agenţiei este de a lustrui imaginea guvernării. Atunci mi-a zis că „pluralismul de opinie nu se referă doar la o instituţie media, ci la toate instituţiile de informare în masă din ţară”. Adică, atît timp cît există instituţii de presă de dreapta şi instituţii de presă de stînga, atît timp este şi pluralism de opinie. Respectiv, cît mai avem un omg, pan.md, grenada etc., etc., atît timp vom avea pluralism în Republica Moldova. Se pare că vor avea de pierdut totuşi cei fără acces la Internet. Pentru ei pluralismul a luat sfîrşit aici.

Despre mine

La 8 aprlie curent am făcut 3 ani de cînd am intrat în presă. De atunci am schimbat cîteva instituţii media, am terminat facultatea, am făcut şi pauze, dar oricum, mi-am început activitatea de jurnalist la 8 aprilie 2009, în una din cele mai grele zile din istoria Republicii Moldova. Asta e. N-am sărbătorit. Şi deşi am băut un pahar de bere în acea zi, l-am băut pentru alte lucruri. Mai importante, poate.

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Un răspuns to “Despre toate şi despre nimic în accepţiune social-politică: 7 aprilie, NIT, Morari şi alţii”

  1. Despre toate şi despre nimic în accepţiune social-politică: 7 aprilie, NIT, Morari şi alţii « VOXPUBLIKA| Platforma de comentarii, bloguri si analize a Publika.md Says:

    […] Vezi continuarea aici… […]

    Apreciază

Lasă un comentariu