Peripețiile unui donator de sînge (foto)

Ieri a fost Ziua internațională a donatorului de sînge. Ziua a fost ieri, dar eu scriu despre ea azi, pentru că ieri am fost și eu parte a sărbătorii, iar din cauza că-mi puse seringa în mîna stîngă din care nu știu de ce sîngele nu curgea, și a trebuit să-mi mai pună odată, deja în dreapta, aseară parcă eram un „terminator” cu ambele mîini bandajate, pe care nu le prea puteam îndoi, nici măcar pentru a bea ceai. Dar asta e o altă problemă. Chestia e că ieri a fost Ziua internațională a donatorului de sînge, iar eu am participat la ea. Am donat sînge, iar astfel mă pot mîndri că am salvat viața cuiva, chiar dacă cel salvat nu va ști de la cine a primit lichidul dătător de viață și nu-mi va putea mulțumi. Oricum e o satisfacție interioară foarte mare și, cred eu, bine-meritată.