Un alt Plahotniuc (despre offline, partea a treia)

În prima parte am scirs despre: Plahotniuc familistul, Plahotniuc haiducul și Plahotniuc omul studios. Partea a doua i-a fost dedicată lui Plahotniuc businessmanul, Plahotniuc Media Magnatul și Plahotniuc politicianul. Dar am zis ca mai am încă ceva:

Rețeta succesului

Că Vlad Plahotniuc este un om de succes nu am dubii și nu cred că le are cineva. Nu fiecare poate să reușească, avînd în primul an o singură pereche de ciorapi, așa cum ne-a mărturisit, care au ars în anul doi din cauza reșoului electric deasupra căruia îi usca, ca să ajungă 20-25 de ani mai tîrziu la statutul de multimilionar.

L-am întrebat care este rețeta succesului lui Vlad Plahotniuc. A răspuns scurt:

• Organic în ceea ce spui/faci;
• Cunoștințe academice;
• Dedicație în muncă;
• Ambiție.

PS: Cînd ne-am fotografiat, mi-a zis că risc mult şi să nu arăt poza asta nimănui pentru că o să spună lumea că m-am vîndut. Ei bine, aţi ghicit, m-am vîndut, cu tot ce aveam pe mine. Invidiaţi în linişte!

Un alt Plahotniuc (despre offline, partea a doua)

În prima parte am scirs despre: Plahotniuc familistul, Plahotniuc haiducul și Plahotniuc omul studios.

Plahotniuc businessmanul

Susține că în business este liberal, iar omul bogat nu este neapărat mafiozi. Bloggerii au observat că în business, mai e și tiran (cel puțin, personalul se teme de el și stă strună în fața lui).

Primul business, actualul prim-vicepreședinte al Parlamentului, Vlad Plahotniuc, l-a deschis fiind încă student. Era un bar, în care șeful era și barman și tot ce mai trebuia. După ce a cîștigat ceva bani, a mai angajat oameni. Ulterior, a fost președintele detașamentului de studenți, care-și făceau practica la Koblevo. Cîștigînd niște bani, dar și încrederea superiorilor universitari, a tipărit biletele de odihnă pentru bazele de la Koblevo, bilete pe care le-a vîndut sindicatelor. (Nimeni nu l-a întrebat dacă deține vreo bază de acolo. La Koblevo bazele moldovenești sînt dintre cele mai luxoase. Dacă e proprietar al vreuneia, poate organizează următorul offline acolo?).

Un alt Plahotniuc (despre offline)

Am fost ieri la offline-ul cu prim-vicepreședintele Parlamentului, Vlad Plahotniuc. M-am întors cu o groază de impresii, pe care o să încerc să le înșir mai jos. Înainte de asta, aș vrea însă să știe toți cum am ajuns acolo și să nu mai speculeze aiurea.

Cu bloggerul nr.1 din Moldova, sau treaba lui ce număr e pe listă, nu sînt și nu am fost în cele mai bune relații. Ne vedem, dăm mîina, schimbăm o vorbă. Atît. Și mai mult ne-am stricat relațiile atunci cînd l-am rugat personal să-mi găsească un loc la ultimul offline cu premierul Vlad Filat. A zis că locuri nu-s. Știam că pentru mine nici la Plahotniuc nu va fi loc și tocmai de asta am căutat altă cale să ajung acolo. Mai ales cînd am aflat că pe la 12 noaptea a organizat eveniment pe facebook, iar primii 25 care s-au înscris întîmplător sau nu, au fost toți prietenii lui. Eu evenimentul acela așa și nu l-am văzut, că cică l-a șters în 5 minute. Oricum. Nu mai contează.

Am încercat să dau de Iulian Bercu și am vorbit cu el. După asta am mai văzut ce se scrie pe facebook. Așa am dat de Katya Gamurar, blogger și membră de partid (PD). Era supărată că nu are acces la unul din liderii partidului său. Cu cine a vorbit și cum, nu știu, dar ieri pe la amiază mi-a zis că a răzbătut și m-a înscris și pe mine în listă. Cu partidul, cum ar insinua unii, n-am absolut nimic. Nici măcar nu l-am votat. Acum povestea.

Roşca is coming back

От создателя “Vlad Filat, un gangster al tranziţiei care a prădat ţara” şi “Dinozaurii regimului sovietic, tartorii corupţiei moldoveneşti”.

Самиздат “Iurie Roşca acuză” în 10 mii de exemplare.

Act de escrocherie la “Zorile” (video)

Sînt de felul meu un soi de patriot. Nu că m-aş întreba ce fac eu pentru ţară în detrimentul a ce face ţara pentru mine, dar oricum, prin faptul că mai sînt în ţara asta şi încerc să fac ceva acasă, mă consider un fel de patriot.

Astăzi am mers să iau masa, aşa cum mai fac cîteodată, la cantina de pe teritoriul fabricii de încălţăminte ”Zorile”. În primul rînd muncesc pe aproape, în al doilea – e destul de ieftin acolo, în al treilea sînt patriot nu, deci port încălţăminte de la Zorile. Susţin producătorul autohton, ce mai.

După masă, dacă tot mai aveam ceva timp, am zis să intru şi în magazinul fabricii. Nu la ăla mare (CC Zorile) de vizavi cu staţia de troleibuze, ci la cel mai mic (Zorile Stock) unde încălţămintea e ceva mai ieftină, dat fiind că nu sînt toate mărimile.

 Am decis să văd ce mai este, fără a avea un scop anumit de a cumpăra. Şi aşa cum se întîmplă, mi-au căzut ca la ţanc o pereche de papuci. De-un cafeniu deschis, destul de stilaţi şi cel mai important - uşori de nu-i simţi pe picior. În general port mărimea 40, şi chiar dacă perechea găsită era de mărimea 39, mi-au venit perfect.

Despre toate şi despre nimic în accepţiune social-politică: 7 aprilie, NIT, Morari şi alţii

Ocupat în scrierea tezei de master („Noile Tehnologii Informaţionale în comunicarea politică din Republica Moldova (2009-2011)”), am şi uitat cînd ultima dată m-am dat cu părerea despre actualitatea social-politică din ţară. Lucrurile merg de la sine, alţii (mai puţin ocupaţi, sau angajaţi în domeniu) scriu des despre asta, cineva pune like ca să arate că e la curent cu ceea ce a scris cutărescu, altul dă share ca să laude, iar un al treilea îi ia în batjocoră pe cele scrise de alţii, fără a oferi ceva în schimb. Aşa a fost mereu, cîinii latră, şatra merge. Sau ceva de genul ăsta. Acum despre toate pe rînd.

Despre 7 aprilie

A fost 7 aprilie. Atît.

Despre politică în contextul 7 aprilie

Înainte de un nou 7 aprilie politicienii şi-au adus aminte de evenimentele şi cei care i-au adus la putere. Astfel, l-au numit „Ziua Libertăţii”. Aşa cum e logic: de ziua libertăţii, politicienii şi-au luat liber.

Cu două săptămîni înainte de 7 aprilie, am avut ocazia să fiu într-o încăpere nu prea mare alături de preşedintele Republicii Moldova. Am decis să profit de ocazie. I-am zis că noi, bloggerii, am vrea un offline cu dumnealui, pe 7 aprilie, în interiorul Preşedinţiei. A zis că are treburi mai importante. Am tăcut.

Tot atunci, am fost la o emisiune, unde nu mi s-a oferit ocazia să vorbesc. Alţi bloggeri m-au luat peste picior, că am fost acolo pe post de decor. Cam aşa a şi fost de fapt, dar n-am vrut să intru în vorbă fără să mi se permită. După emisiune, l-am întrebat însă pe Nicolae Timofti, dacă în decursul mandatului său de patru ani vom afla adevărul despre 7 aprilie? Mi-a răspuns evreieşte: „pe Kennedy l-au omorît în şaizeci şi pînă acum cunoaştem cu siguranţă cine a fost asasinul şi ce motive a avut acesta?!”. Am înţeles că nu face să aştept adevăr, la fel cum am mai înţeles că Republica Moldova aşa şi a rămas fără preşedinte.

Social media schimbă lumea. Deja a schimbat-o!

Datele de mai jos constituie o mică parte a tezei mele de masterat “Noile Tehnologii Informaţionale în comunicarea politică din Republica Moldova (2009-2011)”, asupra căreia muncesc de ceva timp. M-am gîndit că ar putea să intereseze pe cineva, de exemplu, cam cît conţinut (creat de utilizatori) este încărcat în fiecare minut pe YouTube?! Dacă da, răspunsul la aceasta şi alte întrebări despre Social Media, le aflaţi mai jos.

Social media în cifre

Impresii după concertul Fabrica de Staruri

Am privit un pic Fabrica de Staruri. Nu chiar de la începutul concertului, dar totuşi am reuşit să prind cîte ceva.

Băieţii sînt mai buni ca fetele. Aveam această impresie şi pe parcurs, adică în timp ce priveam. Băieţii cîntă mai bine. Nu doar pentru că au voci puternice. Le au şi mai melodioase. Dovada: din patru nominalizări, trei au fost fete.

Îmi place un pic Alex Maţaev.

Dialog moldo-român despre bloggingul din Republica Moldova

Înainte de startul oficial, „Fabrica de staruri”, ediția a treia, a întrunit sub un acoperiș nu tinere talente muzicale din Moldova și România, ci bloggeri și jurnaliști din cele două țări. Participanții la concurs aveau să intre în casă la aproape o săptămînă distanță după ce noi (bloggerii și jurnaliștii de pe ambele maluri ale Prutului), am stat pe scaunele lor, am mîncat la masa lor, iar unii au și dormit în paturile fabricanților.

Acolo am cunoscut-o pe Sabina Cornovac… Atenție: acesta nu e începutul unei povești de dragoste, e o simplă relatare. Sau mai bine-zis, acolo ne-am văzut, am mai schimbat o vorbă-două. Ea mi-a cerut adresa de e-mail, iar eu i-am „apreciat” scrisul de găină (în R.Moldova, aceasta nu e o injurie, nu știu cum e în România) și am preferat să-mi scriu singur adresa electornică pe foaia pe care o avea.

Moldova, ai preşedinte! Atît!

Sigur că alegerea preşedintelui după o pauză de aproape trei ani e un lucru răsunător. De azi Moldova va intra în memoria mondială nu doar cu prima revoluţie tehnologizată, revoluţia Twitter, ci şi prin recordul consfinţit de Cartea Recordurilor Guiness. Acum celor care vor dori să bată recordul, le va veni foarte greu. Ar trebui să se întrunească într-o Alianţă, să se împotmolească într-o sumedenie de acorduri secrete, să sfideze repetat Constituţia, să modifice de fiecare dată cîte-o lege, să se certe, să organizeze Referendumuri etc., etc.

Cu toate acestea, nu mă-ndoiesc că noutatea get-beget moldovenească va face azi topul ştirilor din Europa şi nu numai, iar instituţiile prezindenţiale nu vor întîrzia să-l felicite pe Nicolae Timofti. Problema e că, cu asta nu se rezolvă probelemele Moldovei.

Pe post de cobai în laboratorul de staruri (slide-show)

Fără internet, calculator sau telefon mobil. Fără vreo fereastră pentru a vedea lumina zilei. Vorbitul în șoaptă și cititul – interzise. Fiecare colet de-acasă verificat prealabil, iar fiecare mișcare – monitorizată de camere video, 24/24. Regim strict. Hrană la timp. Pentru comportament adecvat – dreptul la un apel telefonic, săptămînal. Unica ustensilă tehnologizată permisă – iPod-ul. În el – o singură piesă.

Ar părea un fragment rupt dintr-un film cu băieții răi ajunși în închisoarea din Guantamano Bay. Asta dacă n-ar trăda pereții viu colorați și confortul de pretutindeni. E vorba de casa celor de la Fabrica de Staruri 3, pe care am vizitat-o ieri împreună cu mai mulți bloggeri și jurnaliști din România și Republica Moldova.

O adresă de skype pentru a vorbi cu președintele

18 noiembrie 2011	Nici un candidat înscris în cursă.
16 decembrie 2011	Un candidat înscris, dar neales.
15 ianuarie 2012	Doi posibili candidați, alegeri anulate.
15-18 februarie 2012	Data alegerilor amînată de cîteva ori, ziua de naștere   a lui Igor Dodon, alte lucruri importante.
16 martie 2012	????, candidat anonim.

În sfîrșit, după cam patru luni de chin și trudă, la data de 16 martie curent deputații în Parlamentul Republicii Moldova, ar putea desemna Președintele deputaților în Parlamentul Republicii Moldova.

Anume așa, „desemna” și „Președintele deputaților în Parlamentul Republicii Moldova”. În Moldova președintele nu se mai alege de prin 2009, iar aici nu mă refer la rezultatul final, ci la însăși modalitate. În mod normal, atunci cînd aleg, eu cetățeanul Republicii Moldova am la dispoziție cel puțin două opțiuni: A sau B, „pastila roșie” sau „pastila albastră”, la universitate sau „la Italia”.

Ultima oră: Veronica Bacalu vine în Moldova pe 11 martie

Candidatul la Președinția Republicii Moldova vine acasă pe data de 11 martie curent. Surse de încredere susțin că Veronica Bacalu va parcurge distanța de 7972.69 km, care desparte orașul Bethesda (SUA) de Chișinău (Republica Moldova), cu un avion ce-i aparține prim-vicespikerului Parlamentului, democratului Vlad Plahotniuc. Informația nu a putut fi confirmată de către liderii Alianței pentru Integrare Europeană, deoarece nimeni nici nu le-a cerut opinia.

Mulți ani, doamnă președintă Bacalu!

„Ai puțintică răbdare. Stai cumincior să treacă dușmanii. Și dacă scăpăm și din asta, o să trăim Vasilică amîndoi, o să trăim ca oamenii Vasilică. Că ce-am înțeles eu din viața asta. Acasă lucru, la lucru lucru. Ei, alergătură aiurea!”

(din filmul „Văleu, văleu nu turna”)

Cam așa își imaginează scena cu alegerea președintelui mulți din concetățenii noștri. „Iaca numai de-am avea președinte, că după asta…” Greșit bine-nțeles! La sigur, nu va veni primăvara mai repede odată cu alegerea președintelui, la fel cum n-o să fie nici soarele mai strălucitor deasupra capului. Tot așa cum n-o să vină nici pacea pe pămîntul moldovenesc, contrar așteptărilor lui Diacov.

Cine este Veronica Bacalu? (judecînd după profilul de facebook)

Nu o cunosc pe Veronica Bacalu. Nici nu știam despre existența ei pînă acum, cînd i-am auzit numele inclus în lista potențialilor candidați la președinție. Am decis să aflu, dar în condițiile în care wikipedia, cu extensiile sale de ro, ru și eng, nu oferă nici un rezultat; iar pe google o simplă căutare „Veronica Bacalu” oferă circa 1,31 milioane de răspunsuri, și totodată la întrebarea „Cine este Veronica Bacalu?” același motor de căutare oferă în jur de 533 de mii de rezultate (deci cam multe); am decis să caut pe facebook.

Ceea ce voi scrie mai jos însă, despre un om cvasi-necunoscut opiniei publice pînă acum cîteva zile, sau cunoscut, dar uitat de ceva vreme majorității moldovenilor, nu pretinde a fi o analiză completă și pertinentă despre posibila viitoare președintă a Republicii Moldova. Așa cum însă în copilăria mea „caietul” era „oglinda elevului”, parafrazînd, voi spune că „profilul de facebook este fața omului”.

„Istoria unui ou!” sau despre lucruri neînsemnate în era digitală

Le mîncăm cîte cinci la o masă, prăjite sau fierte, întregi sau zbătute, în plăcinte sau pîrjoale… Uneori considerăm că mai tari ca noi sînt doar ele, fierte. Niciodată însă nu ne imaginăm cît de funny poate fi un singur ou. Un simplu ou de găină.

Simplu despre alegerea președintelui

Vorbind despre diferența între stabilirea măsurilor politice și implementarea acestora. Aproape banc:

Will Rogers a zis o dată că are un plan pentru a pune capăt primului război mondial. Spunea mereu: „După cum văd eu problema, de vînă sînt toate submarinele alea nemțești care ne scufundă vasele. Propun să încălzim Oceanul Atlantic pînă la punctul de fierbere. Cînd apa o să devină prea fierbinte, submarinele lui Fritz vor fi nevoite să iasă la suprafață. Iar atunci noi – care atîta așteptăm – le doborîm unul cîte unul, cum facem în sezonul de vînătoare în Oklahoma.”

Apoi adaugă: „Sigur, m-ați putea întreba cum o să încălzesc Atlanticul pînă la 100° C, iar eu o să vă răspund că las asta pe seama tehnicienilor. Eu nu sînt decît un simplu politician.”

(„Secretele comunicării”de Larry King)

Off the record cu Igor Dodon

Rămînînd ultimul, sau cel puţin printre ultimii bloggeri, care am participat la offline-ul cu Igor Dodon, dar nu mi-am onorat „datoria” de a scrie ceva despre asta.., îmi vine foarte greu:

• Bloggerii au scris multe despre evenimentul din seara de vineri;
• Ca să fiu interesant cititorilor, ar trebui să scriu ceva nou;
• Multe din cele spuse Igor Dodon a rugat să rămînă off.

Deputatul Igor Dodon, tot el lider al Partidului Socialiştilor din Republica Moldova, are nevoie de timp. Cît timp, nu se ştie, dar are nevoie să se mai coacă, să-şi consolideze partidul, să crească. Odată ce valul pe care se afla fostul comunist în urma alegerilor locale a trecut, Igor Dodon are nevoie de timp, tocmai de aceea că timpul este cel mai înrăit oponent al comuniştilor, tot ei concurenţii direcţi ai PSRM.

Don’t leave us, Chuck Norris! Heeeelp please!

OMG! (a se citi „Oh My God!”), omg (ceea ce are să însemne Omega, portal de turnat zoi în mințile unora) a fost atacat raider (noțiunea lipsește din Codul Penal, dar dacă nu știi ce este un atac raider nu ești din Republica Moldova).

După ce a anunțat o știre bombă, că autoritățile se pregătesc de un nou 7 aprilie, Petkov a scos compul din priză, a deconectat Net-ul, iar opinia publică (a se citi comuniștii cu account pe facebook) a explodat.

„Omega a fost atacat raider!”

Și gzt.md (un fel de două feluri comunist) la fel. A fost și ea atacată, și închisă. Asta după ce a scris un text despre cum omg a fost închis pentru că a dat o info detaliată despre cum autoritățile pregătesc un nou 7 aprilie.

Alianța uzurpează pînă și legile naturii. A atacat raider și Serviciul Hidrometeorologic de Stat care anunță minime record de -31 grade Celsius taman în zilele în care PCRM își organizează protestele. Nu în zadar, șeful Procuraturii Anticorupție spunea că „la moldoveni pînă și seceta a devenit „atac raider”, iar fiecare a treia scrisoare venită începe cu „Am fost atacat raider”!”.

Chuk Norris ni-i scăparea! Don’t leave us, Chuck!  HELP please!

„Citesc ceea ce contribuie la creşterea mea profesională”

Un scurt interviu dat pentru Radio Europa Liberă despre cărțile pe care le citesc.

Mi-ar plăcea să încep Idiotul pe care nu l-am citit și care mă așteaptă deja mai bine de jumătate de an. Pînă atunci însă, mai e timp pentru că trebuie să fac asta.

*******

Maxim Pulber: „Mi-ar plăcea să citesc romane, doar că nu am timp să le citesc. Citesc ceea ce contribuie la creşterea mea profesională. Ultima carte citită pe care de fapt o citesc şi acum este „Cartea feţelor” de Alexandru-Brăduţ Ulmanu care face o abordare a jurnalismului online şi a vieţii în era reţelelor de socializare. Este de fapt, o carte despre Facebook şi nu numai, despre felul în care oamenii îşi petrec timpul, despre politicienii care intră în social media, despre felul în care jurnaliştii sunt atraşi în social media şi cum de fapt Facebook-ul a schimbat lumea.”